Rezidența fiscală în Mexic pentru persoanele din România
Mexicul nu numără zilele. Deveniți rezident de îndată ce vă stabiliți în Mexic locuința (casa habitación) — proprie sau închiriată pentru a locui, nu o cazare folosită temporar, în scop turistic. Dacă aveți locuință și în România, decide centrul intereselor vitale: potrivit legii, este în Mexic când peste 50% din veniturile anului provin din surse mexicane (inclusiv munca la distanță prestată fizic în Mexic) sau când acolo se află activitatea profesională principală. Cetățeanul mexican este prezumat rezident până dovedește contrariul. Cine pleacă trebuie să notifice administrația fiscală mexicană (SAT) cu cel mult 15 zile înainte — altfel rămâne rezident. România vă consideră rezident prin domiciliu, centrul intereselor vitale sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic din 2000, iar ambele state elimină dubla impunere prin metoda creditului (art. 24).
Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Mexicului și cu convenția de evitare a dublei impuneri.
Când vă consideră Mexic rezident fiscal
Mexicul stabilește rezidența unei persoane fizice în primul rând după locuință (casa habitación): cine și-a stabilit locuința în Mexic este rezident al acestuia; dacă are locuință și în alt stat, decide centrul intereselor vitale. Locuința folosită numai temporar, în scop turistic, nu se ia în calcul. Legea nu stabilește un prag de zile.
Dacă aveți locuință numai în Mexic, sunteți rezident al acestuia fără alte verificări. Dacă aveți locuință și în România (sau într-un stat terț), Mexicul verifică unde se află centrul intereselor dumneavoastră vitale.
Prima prezumție legală privind centrul intereselor vitale în Mexic — peste 50% din veniturile totale din anul calendaristic provin din surse din Mexic. Sursa salariului sau a onorariului este locul în care munca a fost prestată fizic (art. 154, 156 LISR), așa că și munca la distanță din Mexic pentru un angajator sau client străin este sursă mexicană.
A doua prezumție legală — centrul principal al activității profesionale în Mexic. Enumerarea prezumțiilor din lege este deschisă («entre otros casos»), așa că, în lipsa lor, centrul se apreciază după toate legăturile personale și economice.
Fără locuință în Mexic puteți fi rezident al acestuia potrivit art. 9o CFF numai ca cetățean mexican care este funcționar public, ca cetățean care nu a răsturnat prezumția de rezidență sau ca fost rezident care a plecat fără să notifice SAT.
Cetățeanul mexican este considerat rezident al Mexicului până dovedește contrariul. Cine a locuit în Mexic și a plecat încetează să fie rezident numai după notificarea SAT și dovedirea noii rezidențe fiscale.
Străinul fără locuință în Mexic este nerezident dacă nu a fost anterior rezident al Mexicului. Cine a locuit în Mexic și a plecat încetează să fie rezident numai după notificarea SAT și dovedirea noii rezidențe fiscale.
Locuința folosită numai temporar, în scop turistic, nu este casa habitación (art. 5 Reglamento CFF). Dacă aveți totuși locuință într-un alt stat (de exemplu, terț), Mexicul apreciază centrul intereselor vitale.
Sursa salariului sau a onorariului este statul în care munca a fost prestată fizic (art. 154, 156 LISR): munca la distanță din Mexic pentru un angajator sau client român este sursă mexicană.
Legea nu definește «centrul principal al activității profesionale»; administrația fiscală apreciază unde lucrați preponderent, exercitați o profesie liberă sau desfășurați o afacere.
În lipsa prezumțiilor legale (peste 50% din venituri din Mexic sau activitatea profesională principală acolo), administrația fiscală mexicană trebuie să dovedească faptul că centrul intereselor dumneavoastră este în Mexic — familia, bunurile și legăturile sociale se apreciază împreună.
Enumerarea prezumțiilor privind centrul intereselor vitale este deschisă în lege; păstrați dovezile legăturilor cu România (familie, muncă, bunuri, conturi).
Sarcina probei vă revine: păstrați certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF și dovezile privind locuința și legăturile din afara Mexicului.
Mexicul nu numără zilele de ședere: decid locuința (casa habitación), centrul intereselor vitale și cetățenia. O locuire îndelungată într-o singură locuință închiriată, care nu este turistică, poate fi apreciată de administrația fiscală drept stabilire a casei habitación.
Regula privind regimul fiscal preferențial (rezidența mai continuă 5 ani) nu se aplică la mutarea în România: SAT include România printre statele cu acord amplu de schimb de informații (regla 2.1.2 RMF 2026), iar asistența la notificarea, perceperea și încasarea impozitului pe venit și-o acordă ambele state potrivit Convenției privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală (MAC); în plus, art. 27 din Convenția România–Mexic prevede asistența la încasare.
Cereți certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF — cu el dovediți noua rezidență.
Notificarea se depune cu cel mult 15 zile înainte de schimbarea rezidenței; depuneți-o cât mai curând, ca să nu rămâneți rezident al Mexicului și în anii următori.
- V-ați stabilit locuința (casa habitación) în Mexic și nu aveți locuință în România — sunteți rezident fiscal al Mexicului (art. 9o, fr. I, inc. a) CFF), indiferent de numărul de zile petrecute acolo. Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele (art. 1 LISR) după baremul de 1,92–35% și creditează impozitul român în limita impozitului mexican (art. 5 LISR, art. 24 alin. (2) din Convenția România–Mexic).
- Aveți locuință atât în Mexic, cât și în România, iar peste 50% din veniturile totale din anul calendaristic provin din surse din Mexic — potrivit legii, centrul intereselor vitale este în Mexic și sunteți rezident fiscal al acestuia (art. 9o, fr. I, inc. a), pct. 1 CFF). Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele (art. 1 LISR); dubla rezidență cu România o decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic.
- Aveți locuință atât în Mexic, cât și în România, iar centrul principal al activității dumneavoastră profesionale este în Mexic — potrivit legii, centrul intereselor vitale este în Mexic și sunteți rezident fiscal al acestuia (art. 9o, fr. I, inc. a), pct. 2 CFF). Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele (art. 1 LISR); dubla rezidență cu România o decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic.
- Aveți locuință atât în Mexic, cât și în România, iar centrul intereselor vitale este, după aprecierea dumneavoastră, în Mexic. Enumerarea prezumțiilor din art. 9o CFF este deschisă, așa că probabil sunteți rezident fiscal al Mexicului, care vă impozitează veniturile din toate sursele (art. 1 LISR). Dubla rezidență cu România o decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic.
- Sunteți cetățean mexican și funcționar sau angajat al statului mexican — sunteți rezident fiscal al Mexicului chiar fără locuință în Mexic și cu centrul intereselor vitale în străinătate (art. 9o, fr. I, inc. b) CFF). Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele; salariul pentru funcția publică îl impozitează, potrivit art. 19 din Convenția România–Mexic, de regulă numai Mexicul.
- Ați notificat SAT schimbarea rezidenței fiscale, dar nu puteți dovedi noua rezidență într-un alt stat. Potrivit art. 9o CFF, rămâneți rezident al Mexicului în anul notificării și în următorii cinci ani — Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele. Dacă și România vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic.
- Ați fost rezident fiscal al Mexicului și ați plecat fără să notificați SAT schimbarea rezidenței fiscale — potrivit art. 9o CFF nu pierdeți calitatea de rezident al Mexicului, chiar dacă nu mai aveți locuință acolo. Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele. Dacă și România vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic: dacă aveți locuință permanentă numai în România, sunteți, în sensul Convenției, rezident al României.
Când sunteți nerezident
- Aveți locuință atât în Mexic, cât și în România, dar nu aveți peste 50% din venituri din surse din Mexic, activitatea profesională nu vi se concentrează în Mexic, iar centrul intereselor vitale este în România. Probabil nu sunteți rezident al Mexicului (art. 9o, fr. I, inc. a) CFF) și plătiți acolo impozit numai pe veniturile din surse mexicane (art. 1 LISR, Título V).
- Sunteți cetățean mexican, dar nu aveți locuință în Mexic și nu ați fost niciodată rezident fiscal al acestuia. Legea prezumă că cetățeanul mexican este rezident al Mexicului până dovedește contrariul (art. 9o CFF); dacă puteți dovedi acest lucru, nu sunteți rezident al Mexicului și plătiți acolo impozit numai pe veniturile din surse mexicane.
- Nu sunteți cetățean mexican, nu aveți locuință (casa habitación) în Mexic și nu ați fost rezident fiscal al acestuia — sunteți nerezident al Mexicului. Numărul de zile petrecute în Mexic nu contează în sine. Mexicul impozitează numai veniturile din surse mexicane, cu un impozit final (Título V LISR): salariul pentru munca din Mexic peste 125 900 pesos pe an — 15%, peste 1 000 000 pesos — 30% (fără impozit dacă plătitorul este o persoană străină fără bază în Mexic și stați acolo mai puțin de 183 de zile), onorariile — 25%, dividendele — 10%.
- Ați locuit în Mexic, ați plecat, ați notificat SAT schimbarea rezidenței fiscale și puteți dovedi noua rezidență cu un certificat al administrației fiscale străine. Nu aveți locuință în Mexic — nu sunteți rezident al Mexicului de la data schimbării rezidenței (art. 9o CFF) și plătiți acolo impozit numai pe veniturile din surse mexicane.
Unde legislația Mexicului intră în conflict cu regulile românești
- Coliziune: rezident al Mexicului și al României. Mexicul vă consideră rezident din cauza locuinței (casa habitación) și a centrului intereselor vitale în Mexic, a cetățeniei mexicane sau pentru că ați plecat fără să notificați SAT; România — prin domiciliu, centrul intereselor vitale sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat (art. 7 pct. 28 Cod fiscal). Decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic din 2000: locuință permanentă numai într-un stat — rezident al acelui stat; în ambele — centrul intereselor vitale; apoi locuirea obișnuită, cetățenia și, în orice altă situație, acordul autorităților competente (art. 26).
- Centrul intereselor vitale: Mexicul se uită la sursa veniturilor. Mexicul consideră că centrul intereselor dumneavoastră vitale este în Mexic deja când peste 50% din veniturile anului provin din surse din Mexic sau când aveți acolo activitatea profesională principală. Salariul sau onorariul are sursa acolo unde munca a fost prestată fizic, așa că munca la distanță din Mexic pentru un angajator sau client român este venit mexican. Codul fiscal român apreciază centrul intereselor vitale după relațiile personale și economice în ansamblu — familia, activitatea, bunurile și conturile din România (art. 7 pct. 6), cu prioritate pentru relațiile personale potrivit ANAF. Art. 4 alin. (2) lit. a) din Convenție apreciază și el centrul după toate legăturile personale și economice, nu numai după sursa veniturilor, așa că concluziile celor două state pot diferi.
Ce mai trebuie să știți
- Mexicul nu numără zilele: 183 de zile nu vă fac rezident. Spre deosebire de România (peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat), legea mexicană nu are un prag de zile: rezidența o stabilesc locuința (casa habitación) și centrul intereselor vitale. Puteți petrece în Mexic peste jumătate de an fără să deveniți rezident al acestuia, dacă locuiți acolo numai temporar, în scop turistic — și, invers, puteți deveni rezident din prima zi, dacă vă stabiliți locuința acolo. O locuire îndelungată într-o singură locuință închiriată, care nu este turistică, poate fi apreciată de administrația fiscală drept stabilire a casei habitación.
- Plecarea din Mexic: notificarea SAT cu cel mult 15 zile înainte. Ca să încetați să fiți rezident al Mexicului, depuneți la SAT notificarea schimbării rezidenței fiscale (aviso de cambio de residencia fiscal) cu cel mult 15 zile înainte de plecare și cel mai devreme cu două luni înainte (ficha 30/CFF, dacă încetați activitatea în Mexic, sau 28/CFF, dacă aveți în continuare venituri acolo). Fără notificare rămâneți rezident al Mexicului; dacă nu dovediți noua rezidență fiscală (de exemplu, cu certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF), rămâneți rezident și în anul notificării și în următorii cinci ani. Regula de cinci ani pentru statele cu regim fiscal preferențial nu se aplică la mutarea în România: România are cu Mexicul schimb de informații (regla 2.1.2 RMF 2026) și asistență reciprocă la notificarea și încasarea impozitului pe venit potrivit Convenției MAC. În România deveniți rezident de la prima zi a sosirii, dacă depășiți 183 de zile, sau de la data la care declarați că centrul intereselor vitale este în România (art. 59 alin. (2) și (2^1) Cod fiscal); depuneți chestionarul la sosire. Cât timp atât Mexicul, cât și România vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic.
- Mutarea din România în Mexic: regula celor 3 ani nu se aplică. Dacă aveți domiciliul în România și vă mutați în Mexic, rămâneți rezident al României și datorați impozit pe veniturile din toate sursele numai până la data schimbării rezidenței (art. 59 alin. (5) Cod fiscal), pentru că România are convenție cu Mexicul; regula care vă menține impozabil încă 3 ani calendaristici (art. 59 alin. (7)) privește numai statele fără convenție. Depuneți la ANAF chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și dovediți rezidența fiscală mexicană cu certificatul SAT (constancia de residencia para efectos fiscales). Până atunci, dacă ambele state vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenție.
- Anul mutării: ambele state împart anul. Mexicul încetează să vă trateze ca rezident de la data schimbării rezidenței notificate SAT și, dacă vă stabiliți acolo locuința, vă tratează ca rezident de la acea dată; în anul mutării depuneți declarația pentru perioada de rezidență. România împarte și ea anul: rezidentul cu domiciliu în România rămâne rezident până la data schimbării rezidenței (art. 59 alin. (5)), iar cine sosește devine rezident de la prima zi a sosirii sau de la data declarată a mutării centrului intereselor vitale și rămâne rezident până la plecare (art. 59 alin. (2), (2^1) și (4)). Calculul de pe site stabilește un statut pentru întregul an — pentru anul mutării comparați separat perioada dinainte și cea de după mutare.
- Munca în Mexic ca rezident al României: 183 de zile în orice perioadă de 12 luni. Salariul pentru munca prestată fizic în Mexic are sursă mexicană — inclusiv munca la distanță pentru un angajator român în timpul șederii în Mexic. Nerezidentul plătește în Mexic un impozit final: peste 125 900 pesos pe an, 15% până la 1 000 000 pesos și 30% peste această sumă; onorariile pentru servicii independente — 25% din suma brută; dacă plătește o persoană străină fără bază în Mexic și stați acolo mai puțin de 183 de zile într-o perioadă de 12 luni, impozitul nu se datorează (art. 154, 156 LISR). Dacă potrivit Convenției sunteți rezident al României, Mexicul nu impozitează salariul când sunt îndeplinite toate condițiile art. 15 alin. (2): în Mexic cel mult 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal, angajatorul nu este rezident al Mexicului, iar salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o bază fixă a acestuia în Mexic. Profesii independente: Mexicul poate impune venitul numai dacă stați acolo peste 183 de zile în orice perioadă de 12 luni sau aveți în mod obișnuit o bază fixă — și numai pentru activitatea din Mexic (art. 14); activități de afaceri — numai prin sediul permanent (art. 7). Dacă Mexicul impozitează venitul, România scade impozitul mexican din impozitul român aferent (art. 24 alin. (1) din Convenție, art. 131 Cod fiscal).
- Cum evită România dubla impunere la veniturile din Mexic: credit fiscal. Dacă potrivit Convenției sunteți rezident al României, declarați în Declarația unică veniturile pe care Mexicul le poate impune (salariul pentru munca din Mexic peste limitele art. 15 alin. (2), veniturile din imobile din Mexic, dividendele, dobânzile, redevențele) și scădeți din impozitul român impozitul plătit în Mexic — cel mult partea din impozitul român aferentă acestor venituri (art. 24 alin. (1) din Convenție). Creditul se calculează pe fiecare țară și natură de venit, numai pentru impozitul efectiv plătit și dovedit cu un document al administrației fiscale mexicane sau al plătitorului (constancia de retenciones); valuta se convertește la cursul mediu anual BNR (art. 131 Cod fiscal). MLI nu modifică metoda din Convenție.
- Sunteți rezident al Mexicului: Mexicul creditează impozitul român. Dacă potrivit Convenției sunteți rezident al Mexicului, Mexicul vă impozitează veniturile din toate sursele și creditează impozitul plătit în România pe veniturile din surse românești, cel mult până la impozitul mexican aferent acestor venituri (art. 24 alin. (2) din Convenție); creditul se acordă și fără convenție (art. 5 LISR). România vă impozitează atunci numai pe veniturile din România, în limitele Convenției (art. 59 alin. (1) Cod fiscal) — de exemplu, salariul pentru munca prestată în România sau chiria unui imobil din România. Dacă impunerea nu este conformă cu Convenția, puteți prezenta cazul, în 3 ani de la prima notificare, autorității competente a oricăruia dintre cele două state (art. 26 alin. (1), cu art. 16 MLI).
- Cetățean român și mexican: decid autoritățile competente. Dacă sunteți rezident al ambelor state, iar locuința permanentă, centrul intereselor vitale și locuirea obișnuită nu decid, Convenția se uită la cetățenie (art. 4 alin. (2) lit. c)). Cu cetățenie dublă, română și mexicană, se aplică lit. d): «în orice altă situație» autoritățile competente (în România — ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat, în practică ANAF; în Mexic — Secretaría de Hacienda y Crédito Público) rezolvă problema de comun acord. Cereți procedura amiabilă în 3 ani de la prima notificare a impunerii (art. 26); până la acord, ambele state vă pot trata ca rezident.
- Pensii și funcții publice. Pensiile și remunerațiile similare pentru o muncă salariată anterioară se impun numai în statul de rezidență (art. 18 din Convenție); o regulă separată pentru pensiile din asigurările sociale nu există. Salariile pentru funcții publice le impune statul plătitor, cu excepția cazului în care lucrați în celălalt stat și sunteți rezident și cetățean, respectiv național, al acestuia (sau nu ați devenit rezident al acestuia numai pentru această muncă); pensiile pentru funcții publice le impune statul plătitor, cu excepția cazului în care deveniți rezident și cetățean, respectiv național, al celuilalt stat (art. 19). Pensia din sistemul public de asigurări sociale (CNPP, IMSS) intră sub art. 18 în măsura în care se datorează unei activități salariate anterioare; partea pentru activitate independentă și prestațiile care nu depind de o activitate salariată sunt alte venituri potrivit art. 23 — le poate impune și statul din care provin, iar statul de rezidență acordă credit (art. 24).
- Cetățenia mexicană: prezumția de rezidență. Cetățeanul mexican (inclusiv cu cetățenie dublă, română și mexicană) este considerat rezident fiscal al Mexicului până dovedește contrariul (art. 9o CFF): că nu are locuință în Mexic și, dacă a locuit acolo, că a notificat SAT și și-a dovedit noua rezidență fiscală. Cetățeanul mexican în funcție publică este întotdeauna rezident al Mexicului. Pentru Convenție, cetățenia contează abia la al treilea pas al art. 4 alin. (2) — după locuința permanentă, centrul intereselor vitale și locuirea obișnuită.
- Certificatele de rezidență fiscală și documentele. Dacă, în calitate de rezident al României, vreți să aplicați în Mexic cotele din Convenție sau scutirea salariului, cereți certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF (Ordinul MFP nr. 1099/2016, art. 13 alin. (3)) — autoritățile mexicane îl acceptă fără legalizare, iar traducerea o cer numai la solicitare (art. 4 LISR). Dacă, în calitate de rezident al Mexicului, vreți să aplicați Convenția în România, aveți nevoie de certificatul SAT de rezidență fiscală (constancia de residencia para efectos fiscales): se eliberează gratuit prin «Mi portal», pe baza RFC și a parolei, în 8 zile, dacă aveți statut activ în registrul contribuabililor și opinie pozitivă privind îndeplinirea obligațiilor fiscale; pentru apostilă este necesară o copie certificată. Certificatul este valabil pentru anul sau anii pentru care a fost emis (art. 59 alin. (6) Cod fiscal). Pentru creditul fiscal în România păstrați documentul administrației fiscale mexicane sau al plătitorului care atestă plata impozitului (art. 131 Cod fiscal).
- Securitate socială: nu există acord România–Mexic. Mexicul nu figurează pe lista CNPP a statelor cu care România are acorduri bilaterale de securitate socială (nici printre «alte acorduri și convenții»), iar Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu Mexicul. Contribuțiile se datorează după legislația fiecărui stat și pot apărea în ambele state pentru aceeași muncă; nu există formular A1 sau certificat de detașare. Convenția fiscală nu reglementează contribuțiile; verificați situația la CNPP înainte de detașare.
- Ce convenție se aplică: Convenția România–Mexic din 2000. Se aplică Convenția dintre România și Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Ciudad de Mexico la 20.07.2000 și ratificată prin Legea nr. 331/2001: în vigoare din 15.08.2001, aplicabilă de la 1.01.2002. De la 1.01.2024 este modificată de Convenția multilaterală (MLI): preambul nou, testul scopului principal și procedura amiabilă la autoritatea oricăruia dintre state; regula de departajare pentru persoanele fizice (art. 4 alin. (2)) și eliminarea dublei impuneri (art. 24) nu sunt modificate. Dividende, dobânzi, redevențe: art. 10–12 (10% / 15% / 15%); activități de afaceri și profesii independente: art. 7 și art. 14 (183 de zile în orice perioadă de 12 luni sau bază fixă); profesii dependente: art. 15 (183 de zile în orice perioadă de 12 luni); pensii: art. 18; funcții publice: art. 19; studenți: art. 20 (până la 6 ani); alte venituri: art. 23; eliminarea dublei impuneri: art. 24 (credit în ambele state); procedura amiabilă: art. 26 (3 ani); asistența la încasare: art. 27.
Cum se rezolvă dubla rezidență
Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre România și Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital (Ciudad de Mexico, 20 iulie 2000; ratificată prin Legea nr. 331/2001), modificată de Convenția multilaterală (MLI). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.
Convenția în detaliu: venituri, cote, regula de 183 de zile →
Termeni pe care îi veți întâlni în Mexic
- SAT
- administrația fiscală mexicană (Servicio de Administración Tributaria); eliberează certificatul de rezidență fiscală
- CFF
- Codul fiscal federal mexican (Código Fiscal de la Federación); rezidența — art. 9o
- casa habitación
- locuința în care trăiți; vă face rezident al Mexicului indiferent de numărul de zile
- centro de intereses vitales
- centrul intereselor vitale; în Mexic, printre altele, când peste 50% din venituri au sursă mexicană
- aviso de cambio de residencia fiscal
- notificarea SAT privind schimbarea rezidenței fiscale, cu cel mult 15 zile înainte de plecare
- constancia de residencia para efectos fiscales
- certificatul SAT de rezidență fiscală mexicană pentru aplicarea convenției
Întrebări
Devin rezident al Mexicului dacă stau acolo peste 183 de zile?
Nu neapărat: dreptul mexican nu numără zilele. Vă face rezident locuința în Mexic (casa habitación) — proprie sau închiriată pentru a locui; cazarea folosită temporar, în scop turistic, nu contează (art. 5 Reglamento CFF). Dacă aveți locuință și în România, decide centrul intereselor vitale: peste 50% din venituri din surse mexicane sau activitatea profesională principală acolo înseamnă rezidență mexicană. Munca la distanță prestată fizic în Mexic este venit cu sursă mexicană. România, în schimb, numără peste 183 de zile în orice interval de 12 luni, așa că rezultatele celor două state pot diferi.
Cum încetez să fiu rezident al Mexicului când mă mut în România?
Notificați SAT schimbarea rezidenței fiscale (aviso de cambio de residencia fiscal) cel mai devreme cu două luni și cel mai târziu cu 15 zile înainte de plecare (art. 9o CFF, art. 30 Reglamento CFF). Fără notificare rămâneți rezident al Mexicului, chiar dacă nu mai aveți locuință acolo. Dacă nu vă dovediți noua rezidență — de exemplu, cu certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF —, Mexicul vă consideră rezident și în anul notificării și în următorii cinci ani. Regula de cinci ani pentru regimurile fiscale preferențiale nu se aplică la mutarea în România, pentru că cele două state fac schimb de informații și își acordă asistență la încasarea impozitelor. Mexicul nu are impozit la plecare pentru persoanele fizice.
Când poate impozita Mexicul salariul meu dacă sunt rezident al României?
Mexicul impozitează salariul pentru munca prestată fizic acolo (la nerezidenți, peste 125 900 pesos pe an 15%, peste 1 000 000 pesos 30%), cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate cele trei condiții ale art. 15 alin. (2) din Convenție: cel mult 183 de zile în Mexic în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal, angajatorul nu este rezident al Mexicului, iar salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o bază fixă din Mexic. Dacă Mexicul impozitează, România scade impozitul mexican din impozitul român aferent (art. 24 alin. (1)). Pentru profesiile independente, Mexicul poate impozita numai dacă stați acolo peste 183 de zile în orice perioadă de 12 luni sau aveți o bază fixă (art. 14).
Surse
Legislație și îndrumări oficiale
- art. 9o, fr. I Código Fiscal de la Federación (CFF), în redactarea DOF 5.01.2004 și 12.11.2021 (text pe diputados.gob.mx, ultima modificare a CFF — DOF 9.04.2026) — Sunt rezidente ale Mexicului persoanele fizice care: a) și-au stabilit locuința (casa habitación) în Mexic; dacă au locuință și într-un alt stat, sunt rezidente ale Mexicului când centrul intereselor lor vitale se află în Mexic — printre altele (entre otros casos), când peste 50% din veniturile lor totale din anul calendaristic provin din surse din Mexic sau când în Mexic se află centrul principal al activității lor profesionale; b) sunt cetățeni mexicani și funcționari sau angajați ai statului, chiar dacă centrul intereselor vitale se află în străinătate. Cetățenii mexicani sunt prezumați rezidenți până la proba contrară. Legea nu stabilește niciun prag de zile de ședere.
- art. 5 Reglamento del CFF (DOF 2.04.2014) — Persoana nu și-a stabilit casa habitación în Mexic dacă locuiește într-un imobil temporar, în scop turistic, și nu are centrul intereselor vitale în Mexic.
- art. 9o CFF, ultimele trei paragrafe (în redactarea DOF 12.11.2021, în vigoare de la 1.01.2022) — Cine încetează să fie rezident al Mexicului depune la administrația fiscală o notificare (aviso) cu cel mult 15 zile înainte de schimbarea rezidenței fiscale; fără notificare nu pierde calitatea de rezident. Nu o pierde nici cel care nu și-a dovedit noua rezidență fiscală sau a dovedit-o într-un stat în care veniturile sale sunt supuse unui regim fiscal preferențial (régimen fiscal preferente, Título VI, Capítulo I LISR) — în anul notificării și în următorii cinci ani. Regula privind regimul preferențial nu se aplică dacă noul stat are cu Mexicul un acord amplu de schimb de informații fiscale și, în plus, un tratat internațional de asistență administrativă reciprocă la notificarea, perceperea și încasarea impozitelor.
- art. 29 fr. XVII, art. 30 fr. XIV Reglamento del CFF; regla 2.5.1 Resolución Miscelánea Fiscal (RMF) pe 2026 (compilația SAT la 2.10.2026) — Notificarea schimbării rezidenței fiscale se depune cel mult cu 15 zile înainte de ziua schimbării și cel mai devreme cu două luni înainte. Persoana fizică ce încetează complet activitatea în Mexic o depune ca notificare de suspendare a activității (ficha 30/CFF «Aviso de suspensión de actividades»); cine are în continuare venituri impozabile în Mexic depune notificarea de actualizare a activităților și obligațiilor (ficha 28/CFF).
- art. 1 Ley del Impuesto sobre la Renta (LISR) — Rezidenții Mexicului plătesc impozitul pe venit (ISR) pentru toate veniturile, indiferent de sursă; nerezidenții — numai pentru veniturile din surse din Mexic sau atribuibile sediului lor permanent din Mexic.
- art. 150, 152 LISR; Anexo 8 RMF pe 2026 (DOF 28.12.2025), tariful impozitului anual pe 2026 — ISR anual al persoanelor fizice rezidente se calculează după un barem progresiv de la 1,92% la 35%; limitele tranșelor au fost actualizate pentru 2026 cu inflația (coeficient 1,13213, noiembrie 2025 / noiembrie 2022): 35% pentru partea venitului impozabil care depășește 5 107 703,93 pesos. Declarația anuală se depune în aprilie anul următor (art. 150); cine are numai salariu de până la 400 000 pesos, din care s-a reținut impozitul, nu este obligat să o depună.
- art. 153–167 LISR (Título V — nerezidenți fără sediu permanent) — Nerezidentul plătește un impozit final reținut de plătitorul rezident al Mexicului (altfel depune singur declarația în 15 zile): salarii și pensii — primii 125 900 pesos pe an sunt scutiți, apoi 15% până la 1 000 000 pesos și 30% peste această sumă (art. 154–155); salariile și onorariile plătite de o persoană străină fără sediu permanent sau altă bază în Mexic sunt scutite dacă șederea în Mexic durează mai puțin de 183 de zile (continuu sau cu întreruperi) într-o perioadă de 12 luni (art. 154, 156); onorariile pentru servicii independente prestate în Mexic — 25% din suma brută (art. 156); chiria unui imobil din Mexic, vânzarea unui imobil sau a acțiunilor unor societăți mexicane — 25% din suma brută (în condițiile art. 160–161 se poate opta pentru 35% din câștig); dividende — 10% (art. 164); redevențe și asistență tehnică — 25%, pentru brevete și mărci — 35% (art. 167); dobânzi — de la 4,9% la 35%, după debitor (art. 166).
- art. 4 alin. (2) din Convenția România–Mexic (2000) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este considerată rezidentă a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state, este considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, este considerată rezidentă a statului al cărui național este; d) în orice altă situație, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord. MLI nu modifică art. 4.
- art. 18 și 19 din Convenția România–Mexic (2000) — Pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident pentru munca salariată desfășurată în trecut se impun numai în statul de rezidență (art. 18); nu există o regulă separată pentru pensiile din asigurările sociale. Remunerațiile pentru funcții publice se impun numai în statul plătitor, cu excepția serviciilor prestate în celălalt stat de un rezident al acestuia care are cetățenia (România), respectiv naționalitatea (Mexic) acestuia sau nu a devenit rezident numai pentru prestarea serviciilor (art. 19 alin. (1)); pensiile pentru funcții publice se impun numai în statul plătitor, cu excepția cazului în care persoana devine rezidentă și cetățean, respectiv național, al celuilalt stat (art. 19 alin. (2)).
- regla 2.1.2, fr. II, inciso l) și fr. III, inciso c) RMF pe 2026 — În sensul art. 9o CFF, SAT consideră România stat care are cu Mexicul un acord amplu de schimb de informații fiscale: de la 1.01.2002 pe baza convenției de evitare a dublei impuneri în vigoare, cu un articol corespunzător art. 26 din Modelul OCDE, și de la 1.01.2015 pe baza Convenției privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală (DOF 27.08.2012).
- Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală, modificată prin Protocolul din 2010 (MAC), art. 2 alin. (1), art. 11–17, art. 30 alin. (1); rezervele părților potrivit bazei de date a tratatelor a guvernului Țărilor de Jos — Părțile își acordă asistență la încasarea creanțelor fiscale (art. 11–16) și la notificarea documentelor (art. 17), printre altele pentru impozitele pe venit percepute de statul central (art. 2 alin. (1) lit. a)). Mexicul și-a rezervat (23.05.2012) dreptul de a nu acorda asistență la încasare și la notificare numai pentru impozitele de la art. 2 alin. (1) lit. b) (cu excepția pct. iii C și D) — pentru impozitul pe venit acordă asistență; România nu a formulat rezerve potrivit art. 30 alin. (1) (la 11.07.2014 a depus doar anexele A–C, ulterior declarații privind schimbul automat și impozitul suplimentar). Mexicul este parte de la 1.09.2012, România de la 1.11.2014.
- art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
- art. 7 pct. 6 Cod fiscal — Centrul intereselor vitale este locul de care relațiile personale și economice ale persoanei sunt mai apropiate. Relații personale: familia (soț/soție, copii, persoane în întreținere), calitatea de membru în organizații caritabile sau religioase, activități culturale. Relații economice: angajat al unui angajator român, activitate de afaceri în România, proprietăți imobiliare și conturi bancare în România etc.
- ANAF — DGRFP Cluj, material informativ privind rezidența fiscală a persoanelor fizice (18.06.2026) — Rezidența se stabilește dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cele patru condiții; centrul intereselor vitale se analizează în ansamblu, cu prioritate pentru relațiile personale; pragul de 183 de zile se verifică pe orice interval mobil de 12 luni care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate.
- art. 27 și 28 din Convenția România–Mexic (2000) — asistența la încasare și schimbul de informații — Fiecare stat va încerca să colecteze în numele celuilalt stat impozitele stabilite de acesta, la cererea lui (art. 27); autoritățile competente fac schimb de informațiile necesare aplicării Convenției sau legislațiilor interne privind impozitele vizate (art. 28).
- art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 (M. Of. nr. 577 din 29.07.2016) — Aprobă chestionarul la sosire (anexa 1), chestionarul la plecare (anexa 2) și notificările ANAF (anexele 3 și 4). Chestionarul la sosire: în 30 de zile de la împlinirea a 183 de zile de prezență (art. 14); la plecare: cu 30 de zile înainte (art. 19); ANAF răspunde în 30, respectiv 15 zile. Ordinea criteriilor pentru dublă rezidență: domiciliu/locuință permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia, procedura amiabilă (art. 9), cu Comentariul OCDE la art. 4 (art. 10). Certificat de rezidență la cerere (art. 13 alin. (3)).
- art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
- art. 59 alin. (7) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România nu are convenție datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele pentru anul calendaristic al schimbării rezidenței și pentru următorii 3 ani calendaristici; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte.
- regla 2.1.3 RMF pe 2026; ficha de trámite 24/CFF «Solicitud de constancia de residencia para efectos fiscales» (Anexo 2 RMF 2026, cu modificările DOF 17.07.2026) — Certificatul de rezidență fiscală mexicană îl eliberează SAT gratuit prin «Mi portal», pe baza RFC și a parolei: în cerere solicitantul declară pe propria răspundere că nu are rezidență fiscală în alt stat și indică perioada (anul curent sau până la patru ani anteriori). Condiții: statut activ în registrul contribuabililor (RFC) pentru întreaga perioadă, opinie pozitivă privind îndeplinirea obligațiilor fiscale (opinión de cumplimiento) și existența unor obligații fiscale. Termen — 8 zile; pentru apostilă este necesară o copie certificată.
- art. 15 din Convenția România–Mexic (2000) — profesii dependente — Salariul unui rezident pentru activitatea exercitată în celălalt stat poate fi impus în acel stat. Se impune numai în statul de rezidență dacă sunt îndeplinite toate condițiile: prezența în celălalt stat de cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal considerat; remunerațiile sunt plătite de un angajator (sau în numele unui angajator) care nu este rezident al celuilalt stat; remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă a angajatorului în celălalt stat (alin. (2)).
- art. 7, art. 14 și art. 5 alin. (3) din Convenția România–Mexic (2000) — Profiturile unei întreprinderi pot fi impuse în celălalt stat numai prin sediul permanent situat acolo (art. 7); șantierele și proiectele de construcție sau montaj devin sediu permanent după 6 luni (art. 5 alin. (3)). Veniturile din profesii independente se impun numai în statul de rezidență, cu excepția cazului în care persoana este prezentă în celălalt stat peste 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal considerat ori are în mod obișnuit la dispoziția sa o bază fixă acolo — atunci numai pentru veniturile atribuibile activității desfășurate în celălalt stat (art. 14).
- art. 24 din Convenția România–Mexic (2000) — eliminarea dublei impuneri — România (alin. (1)): acordă rezidentului său, ca deducere din impozitul pe venit, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Mexic, fără a depăși partea din impozitul român, calculat înainte de deducere, atribuibilă venitului care poate fi impus în Mexic (credit limitat). Mexicul (alin. (2)): permite rezidentului său, potrivit legislației mexicane, să crediteze din impozitul mexican impozitul pe venit plătit în România.
- art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern sau scutirea se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR. Venitul scutit prin convenție se declară în Declarația unică.
- art. 130 Cod fiscal — Rezidenții datorează impozit pentru veniturile din străinătate, determinat după regulile fiecărei categorii de venit; pensiile din străinătate au regim special (alin. (2^1)); veniturile din străinătate de natura celor neimpozabile/scutite în România au același tratament (alin. (3)); veniturile se declară în Declarația unică până la termenul de la art. 122 alin. (3), iar impozitul se calculează și se plătește în același termen, ținând cont de metoda din convenție (alin. (4)).
- Poziția României la Convenția multilaterală (MLI), depusă la 28.02.2022 — acordul nr. 48 (Mexic) — România a inclus Convenția cu Mexicul printre acordurile acoperite (nr. 48); Mexicul a inclus-o și el. Se aplică preambulul nou (art. 6), testul scopului principal (art. 7) și procedura amiabilă potrivit art. 16 (cazul se prezintă autorității oricăruia dintre state); România a notificat art. 26 alin. (1) prima și a doua frază. Art. 4 și art. 24 din Convenție nu sunt modificate. Efect: 1.01.2024.
- art. 5 LISR (creditarea impozitului străin) — Rezidentul Mexicului creditează ISR plătit în străinătate pentru veniturile din surse străine impozitate în Mexic — cel mult până la impozitul mexican aferent acestor venituri; nu este necesară o convenție.
- art. 59 alin. (1) din Codul fiscal — Impozitul pe venit se aplică: a) rezidenților români cu domiciliul în România — veniturilor din orice sursă; b) celorlalte persoane rezidente — veniturilor din orice sursă, începând cu data de la care devin rezidente în România; nerezidenților — doar anumitor venituri din România.
- art. 26 alin. (1) din Convenția România–Mexic (2000), cu art. 16 MLI — procedura amiabilă — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ale ambelor state duc la o impunere neconformă cu Convenția își poate prezenta cazul, indiferent de căile de atac interne, autorității competente; cazul se prezintă în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii. Textul original trimite la autoritatea statului al cărui rezident sau național este persoana; potrivit art. 16 alin. (1) MLI (pozițiile ambelor state), cazul se poate prezenta autorității competente a oricăruia dintre state.
- art. 23 din Convenția România–Mexic (2000) — alte venituri — Veniturile unui rezident care nu sunt tratate în articolele precedente pot fi impuse în statul contractant din care provin (alin. (1)); statul de rezidență le poate impune și el și elimină dubla impunere potrivit art. 24.
- Comentariul la art. 18 din Modelul de convenție OCDE, paragrafele 3, 7, 24 și 26 (versiune web neoficială a textului OCDE — sursă neoficială) — Articolul privind pensiile se aplică numai plăților pentru o activitate salariată anterioară; pensiile din asigurările sociale intră sub incidența lui când pensia este condiționată de o activitate salariată. Pensiile pentru o activitate independentă anterioară și prestațiile de asigurări sociale care nu depind de o activitate salariată (de exemplu, după vârstă sau nevoie) intră sub incidența articolului privind alte venituri.
- art. 4 LISR (beneficiile convențiilor) — Beneficiile convențiilor de evitare a dublei impuneri se acordă numai persoanelor care dovedesc că sunt rezidente ale celuilalt stat și îndeplinesc condițiile convenției și cerințele procedurale ale LISR; certificatele străine de rezidență nu necesită legalizare, iar traducerea se prezintă numai la cererea administrației fiscale. Plătitorul poate aplica direct cota redusă din convenție.
- art. 59 alin. (6) Cod fiscal — Rezidenții statelor cu care România are convenții își dovedesc rezidența fiscală cu un certificat de rezidență emis de autoritatea fiscală competentă a statului străin (sau de altă autoritate cu atribuții de certificare a rezidenței); certificatul este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
- Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Secțiunea CNPP «Acorduri bilaterale» (harta site-ului cnpp.ro, consultată la 03.11.2026) cuprinde: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Republica Albania, Republica Coreea, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Turcia, Serbia, Uruguay și pagina «Alte acorduri și convenții bilaterale de securitate socială».
- CNPP — Alte acorduri și convenții bilaterale de securitate socială — România aplică și: acordul cu Regatul Maroc (Decretul nr. 215/26.06.1984) și, pentru Armenia, Belarus, Ucraina și Federația Rusă, Convenția dintre România și fosta U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnată la București la 24 decembrie 1960 (Decretul nr. 165/1961).
- art. 135^2 Cod fiscal — Pentru veniturile realizate din străinătate, contribuțiile sociale obligatorii se stabilesc după regulile fiecărei categorii de venit, cu respectarea legislației europene în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
- Legea nr. 331/2001 privind ratificarea Convenției dintre România și Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Ciudad de Mexico la 20 iulie 2000 (M. Of. nr. 372 din 10.07.2001); art. 30 din Convenție — Convenția a fost semnată la Ciudad de Mexico la 20.07.2000, în limbile română și spaniolă, ambele texte egal autentice, și ratificată prin Legea nr. 331/2001. Intră în vigoare la data primirii ultimei notificări diplomatice și produce efecte de la 1 ianuarie a anului următor (art. 30); potrivit decretului de promulgare mexican (DOF 12.12.2001), a intrat în vigoare la 15.08.2001 și se aplică de la 1.01.2002.
- art. 140 LISR (dividendele persoanelor fizice) — Rezidentul include dividendele societăților mexicane în venit împreună cu impozitul pe profit aferent al societății (coeficient 1,4286) și creditează acest impozit; în plus, societatea reține din dividende un impozit final de 10%.
- art. 113-E – 113-J LISR (Régimen Simplificado de Confianza, RESICO) — Persoanele fizice rezidente care au numai venituri din activități de afaceri sau profesii libere ori din chirii (eventual și salarii sau dobânzi) și au avut în anul anterior astfel de venituri de cel mult 3 500 000 pesos pot plăti ISR lunar, de 1–2,5% din veniturile efectiv încasate, fără deduceri, și depun declarația anuală.
- art. 10–12 din Convenția România–Mexic (2000) — Statul sursei poate impune dividendele cu cel mult 10%, iar dobânzile și redevențele cu cel mult 15% din suma brută, dacă beneficiarul efectiv este rezident al celuilalt stat. Dobânzile sunt scutite în statul sursei când beneficiarul efectiv este guvernul, o subdiviziune politică, o autoritate locală, Banca Națională a României sau Banca Mexicului, precum și pentru împrumuturile sau creditele de cel puțin 3 ani acordate, garantate sau asigurate de Eximbank România, respectiv de Bancomext, Nafin, Banobras sau alte instituții publice desemnate (art. 11 alin. (3)).
- art. 4 alin. (2) lit. a) din Convenția România–Mexic (2000) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în ambele state, este considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale).
- art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.
- art. 4 alin. (2) lit. b) din Convenția România–Mexic (2000) — Dacă statul în care persoana are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
- art. 4 alin. (2) lit. c)–d) din Convenția România–Mexic (2000) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, este considerată rezidentă a statului al cărui național este (lit. c)); «în orice altă situație» — adică și când este național al ambelor state sau al niciunuia — autoritățile competente rezolvă problema de comun acord (lit. d); procedura la art. 26). Național înseamnă persoana fizică având cetățenia română, respectiv naționalitatea mexicană (art. 3 alin. (1) lit. g)).
Actualizat 17.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.
Alte state
- Impozite în Argentina
- Impozite în Austria
- Impozite în Bangladesh
- Impozite în Brazilia
- Impozite în Canada
- Impozite în Cehia
- Impozite în China
- Impozite în Elveția
- Impozite în Emiratele Arabe Unite
- Impozite în Franța
- Impozite în Georgia
- Impozite în Germania
- Impozite în India
- Impozite în Indonezia
- Impozite în Italia
- Impozite în Japonia
- Impozite în Malaysia
- Impozite în Pakistan
- Impozite în Polonia
- Impozite în Portugalia
- Impozite în Regatul Unit
- Impozite în Singapore
- Impozite în Spania
- Impozite în Statele Unite ale Americii
- Impozite în Suedia
- Impozite în Taiwan
- Impozite în Turcia
- Impozite în Țările de Jos
- Impozite în Ucraina
- Impozite în Ungaria