Rezidența fiscală în Cehia pentru rezidenții României

Cehia vă consideră rezident fiscal dacă aveți acolo o locuință pe care intenționați să o păstrați (bydliště) sau dacă stați cel puțin 183 de zile în anul calendaristic; centrul intereselor vitale nu este analizat. România vă poate considera în continuare rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale; rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 1993.

Verificați-vă statutul: România și Cehia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Cehiei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Cehia rezident fiscal

Legea cehă nu analizează centrul intereselor vitale: este suficientă o locuință permanentă în Cehia (bydliště) sau prezența de 183 de zile.

Aveți o locuință permanentă în Cehia (bydliště), deci după legea cehă sunteți rezident fiscal al Cehiei din ziua în care a apărut această locuință, oriunde ar locui familia.
Ați petrecut în Cehia 183 de zile sau mai mult în anul calendaristic — sunteți rezident fiscal al Cehiei pentru întregul an, retroactiv de la 1 ianuarie.

Când sunteți nerezident

Vă aflați în Cehia doar pentru studii sau tratament medical — potrivit § 2 odst. 3 ZDP sunteți nerezident chiar și după 183 de zile.
Nu aveți locuință permanentă în Cehia și ați stat mai puțin de 183 de zile — sunteți nerezident ceh. Veniturile din surse cehe (inclusiv remunerația pentru munca prestată fizic în Cehia) rămân impozabile acolo.

Unde legislația Cehiei intră în conflict cu regulile românești

Colizie: Cehiei îi ajunge locuința, centrul intereselor nu îl verifică. Legea cehă nu analizează centrul intereselor vitale: o locuință permanentă în Cehia vă face rezident chiar dacă familia și viața economică sunt în România (NSS, 10 Afs 195/2017). România vă consideră rezident prin domiciliu, centrul intereselor vitale sau peste 183 de zile în 12 luni. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 1993: întâi locuința permanentă, apoi — doar dacă aveți locuință în ambele state — centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită și cetățenia (NSS, 1 Afs 239/2017: criteriile se aplică succesiv).
Colizie: 183 de zile în Cehia, dar locuința permanentă este în România. După 183 de zile Cehia vă consideră rezident pentru întregul an, de la 1 ianuarie, în timp ce România vă poate considera rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale. Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din Convenție, dacă aveți locuință permanentă doar în România, sunteți rezident al României în sensul Convenției (NSS, 1 Afs 239/2017). Atenție: după metodologia GFŘ și o locuință închiriată în Cehia poate fi locuință permanentă — atunci decide centrul intereselor vitale.

Ce mai trebuie să știți

Exact 183 de zile: Cehia vă consideră deja rezident. Pragul ceh este „cel puțin 183 de zile” în anul calendaristic, deci a 183-a zi vă face rezident ceh, iar orice zi începută se socotește. Pragul român este „peste 183 de zile” în orice interval de 12 luni consecutive. Cu exact 183 de zile în Cehia puteți fi rezident ceh fără să fi pierdut rezidența română prin domiciliu — situație de rezidență dublă, rezolvată prin art. 4 alin. (2) din Convenție.
Anul mutării: Cehia împarte anul. Cehia recunoaște, în baza convenției, rezidența împărțită în anul mutării (dělená rezidence): o parte a anului puteți fi rezident al României în sensul Convenției, cealaltă parte — al Cehiei. Potrivit art. 59 alin. (1) din Codul fiscal, România impozitează venitul mondial al rezidenților cu domiciliul în România; corelați perioadele în ambele declarații.
Munca în Cehia pentru un angajator român: 183 de zile în orice 12 luni. Remunerația pentru munca prestată fizic în Cehia este venit din sursă cehă chiar dacă angajatorul este român. Dacă sunteți rezident al României în sensul Convenției, Cehia trebuie să o scutească doar dacă sunteți prezent acolo cel mult 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni (nu în anul calendaristic), angajatorul nu este rezident ceh și remunerația nu este suportată de un sediu permanent din Cehia (art. 15 alin. (2)). Dacă Cehia impozitează salariul, România scade impozitul ceh din impozitul român (art. 24 alin. (1), art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al României cu venituri din Cehia: metoda creditului. Ca rezident al României declarați venitul mondial în România; impozitul plătit în Cehia pe veniturile impozabile acolo potrivit Convenției se deduce din impozitul român, în limita părții de impozit român aferente acelor venituri (art. 24 alin. (1)). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza documentului justificativ privind plata impozitului în Cehia (art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Cehiei cu venituri din România. Dacă Convenția vă atribuie rezidența Cehiei, Cehia include în baza impozabilă și veniturile pe care România le poate impozita ca stat al sursei (de exemplu, salariul pentru munca prestată în România), dar scade impozitul plătit în România, în limita impozitului ceh aferent acelor venituri (art. 24 alin. (2), § 38f ZDP).
Securitatea socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Cehia contribuțiile sociale nu sunt reglementate de Convenția fiscală, ci de Regulamentul (CE) nr. 883/2004: de regulă plătiți contribuții în statul în care lucrați; salariatul detașat de un angajator român în Cehia pentru cel mult 24 de luni rămâne în sistemul românesc (formularul A1); cine lucrează în mod obișnuit în ambele state este asigurat în statul de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
Ce convenție se aplică: Convenția din 8 noiembrie 1993. Între România și Cehia se aplică Convenția semnată la București la 8 noiembrie 1993, în vigoare de la 10 august 1994 și aplicabilă de la 1 ianuarie 1995. Rezidența dublă: art. 4 alin. (2); salarii: art. 15 (183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni); eliminarea dublei impuneri: art. 24 (credit în ambele state). România a inclus Convenția în lista sa MLI; MLI nu modifică regula de departajare pentru persoane fizice.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital (București, 8.11.1993). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Cehia

daňový rezident: rezident fiscal
bydliště: locuință permanentă în care intenționați să rămâneți
obvykle se zdržuje: ședere obișnuită — cel puțin 183 de zile în anul calendaristic
dělená rezidence: rezidență împărțită în anul sosirii sau plecării
potvrzení o daňovém rezidentství: certificat de rezidență fiscală
Finanční správa: administrația financiară a Cehiei

Întrebări

Ce convenție se aplică între România și Cehia?

Convenția semnată la București la 8 noiembrie 1993, în vigoare de la 10 august 1994 și aplicabilă de la 1 ianuarie 1995. Regula de departajare este în art. 4 alin. (2); pentru salarii, cele 183 de zile se numără în orice perioadă de 12 luni (art. 15 alin. (2)).

Dacă am un apartament în Cehia, devin rezident ceh?

Da, o locuință pe care intenționați să o păstrați (bydliště) vă face rezident ceh indiferent de zile, la fel ca o ședere de cel puțin 183 de zile în anul calendaristic. Dacă și România vă consideră rezident, decide Convenția: dacă aveți locuință permanentă în ambele state, contează centrul intereselor vitale.

Cum se elimină dubla impunere?

Ambele state aplică metoda creditului (art. 24): rezidentul român scade din impozitul român impozitul plătit în Cehia, iar rezidentul ceh scade din impozitul ceh impozitul plătit în România, în limita impozitului național aferent acelui venit.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

§ 2 odst. 2 zákona č. 586/1992 Sb., o daních z příjmů (ZDP) — Rezident fiscal ceh este persoana care are bydliště (domiciliu) în Cehia sau se află acolo în mod obișnuit; rezidenții sunt impozitați pe venitul mondial.
§ 2 odst. 4 ZDP — Persoana se află în mod obișnuit în Cehia dacă este prezentă acolo cel puțin 183 de zile în anul calendaristic, continuu sau în mai multe perioade; se socotește orice zi începută. Bydliště este locuința permanentă deținută în împrejurări din care rezultă intenția de a locui acolo permanent.
Direcția Generală a Finanțelor (GFŘ), „Informace k určování daňové rezidence fyzických osob”, č.j. 39105/26/7100-20113-010370 (2026) — Cele 183 de zile fac persoana rezidentă retroactiv de la 1 ianuarie; bydliště o face rezidentă din ziua în care apare; în baza unei convenții este posibilă rezidența împărțită (dělená rezidence); zilele sosirii și plecării se socotesc pentru ambele state; permisul de ședere sau statul asigurării de sănătate nu contează; sarcina probei revine contribuabilului.
§ 2 odst. 3 ZDP — Persoana care stă în Cehia doar pentru studii sau tratament medical este nerezident, chiar dacă se află acolo în mod obișnuit.
§ 22 odst. 1 písm. b) ZDP — Remunerația pentru munca prestată în Cehia este venit din sursă cehă, oricine ar fi angajatorul.
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Cehia (8.11.1993) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este rezidentă a statului în care are o locuință permanentă; dacă are în ambele — a statului cu care are relații personale și economice mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă acest centru nu poate fi determinat sau dacă nu are locuință permanentă în niciun stat — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele sau în niciunul — a statului al cărui cetățean este; d) dacă este cetățean al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente decid de comun acord.
art. 59 alin. (1) din Codul fiscal — Impozitul pe venit se aplică: a) rezidenților români cu domiciliul în România — veniturilor din orice sursă; b) celorlalte persoane rezidente — veniturilor din orice sursă, începând cu data de la care devin rezidente în România; nerezidenților — doar anumitor venituri din România.
art. 15 alin. (1)–(2) din Convenția România–Cehia (1993) — Salariul pentru munca prestată în celălalt stat poate fi impozitat acolo, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile: prezența acolo nu depășește în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni; angajatorul nu este rezident al acelui stat; remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului în acel stat.
art. 24 din Convenția România–Cehia (1993) — eliminarea dublei impuneri — (1) România deduce din impozitul român impozitul plătit în Cehia pe veniturile impozabile acolo, în limita părții de impozit român aferente acelor venituri. (2) Cehia poate include aceste venituri în baza impozabilă, dar scade din impozitul ceh impozitul plătit în România, în limita impozitului ceh aferent veniturilor care pot fi impozitate în România.
art. 131 din Codul fiscal (evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii) — Rezidentul care plătește impozit pe același venit și în statul cu care România are convenție: dacă convenția prevede metoda creditului, deduce din impozitul român impozitul plătit în străinătate; dacă prevede metoda scutirii, venitul este scutit în România. Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu mai mare decât impozitul român aferent acelui venit, calculat pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit; plata în străinătate se dovedește cu document justificativ.
§ 38f ZDP — Dubla impunere se elimină conform convenției aplicabile — prin credit obișnuit sau prin scutire cu progresivitate.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004, art. 11 alin. (3) lit. (a), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat; salariatul detașat continuă să fie supus legislației statului de trimitere dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni; cine lucrează în mod obișnuit în două sau mai multe state membre este supus legislației statului de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
Sdělení MZV č. 180/1994 Sb.; art. 29 din Convenție — Convenția semnată la București la 8.11.1993 a intrat în vigoare la 10.08.1994 (art. 29 alin. (2)) și se aplică impozitelor reținute la sursă pentru sumele plătite de la 1 ianuarie al anului următor și celorlalte impozite pentru anii fiscali care încep de la acea dată (deci din 1995); între cele două state au încetat să se aplice convențiile multilaterale din 1977/1978 (30/1979 Sb. și 49/1979 Sb.).
Poziția României privind Convenția multilaterală (MLI), la depunerea instrumentului de ratificare — România include în lista acordurilor acoperite convențiile cu Cehia (nr. 16), Ungaria (nr. 27), Polonia (nr. 58) și Spania (nr. 69, convenția din 2017); alege opțiunea C a art. 5 MLI (metoda creditului) și își rezervă aplicarea art. 7 alin. (1) MLI pentru convenția cu Spania, care are deja o clauză antiabuz în Protocol (pct. I lit. c). Art. 4 MLI privește doar persoanele care nu sunt persoane fizice.
art. 4 alin. (2) lit. a) — Persoana este considerată rezidentă a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă are locuință permanentă în ambele state, este rezidentă a statului cu care are relații personale și economice mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 4 alin. (2) lit. b) — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu are locuință permanentă în niciunul dintre state, este rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — statul al cărui cetățean este; dacă este cetățean al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente decid de comun acord.

Jurisprudență

Nejvyšší správní soud (Curtea Supremă Administrativă, Cehia), 10 Afs 195/2017-57, 16.07.2018 — Legea impozitului pe venit nu folosește noțiunea de centru al intereselor vitale: pentru bydliště contează locuința permanentă în Cehia, cu intenția de a locui acolo permanent; familia din străinătate nu are relevanță după dreptul intern.
Nejvyšší správní soud (Curtea Supremă Administrativă, Cehia), 7 Afs 251/2014-40, 22.01.2015 — Bydliště nu este totuna cu adresa înregistrată sau cu proprietatea asupra unui imobil — acestea sunt doar indicii indirecte; o concluzie întemeiată numai pe înregistrare, fără a cântări munca, studiile și familia din străinătate, nu poate fi verificată.
Nejvyšší správní soud (Curtea Supremă Administrativă, Cehia), 1 Afs 239/2017-37, 01.11.2017 — Criteriile de departajare din convenție se aplică succesiv: dacă persoana are locuință permanentă într-un singur stat, este rezidentă acolo; centrul intereselor vitale se analizează doar dacă are locuință permanentă în ambele state. (Hotărâre pronunțată în baza convenției Cehiei cu un alt stat; redactarea urmează Modelul OCDE, ca și art. 4 alin. (2) din Convenția cu România.)

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul