Rezidența fiscală în Spania pentru rezidenții României

Spania vă consideră rezident fiscal dacă petreceți acolo peste 183 de zile în anul calendaristic (absențele sporadice se socotesc zile în Spania) sau dacă nucleul principal al intereselor economice este în Spania; soțul/soția și copiii minori care locuiesc în Spania creează o prezumție de rezidență. România vă poate considera în continuare rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale; rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 2017.

Verificați-vă statutul: România și Spania

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Spaniei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Spania rezident fiscal

Spania vă consideră rezident dacă este îndeplinit oricare criteriu: peste 183 de zile în Spania în anul calendaristic, centrul intereselor economice în Spania sau (ca prezumție relativă) familia care locuiește în Spania.

Ați petrecut în Spania mai mult de 183 de zile în anul calendaristic — sunteți rezident fiscal al Spaniei. Singura excepție legală privește șederea în baza acordurilor de cooperare culturală sau umanitară cu autoritățile publice spaniole.
Nucleul principal al intereselor dumneavoastră economice se află în Spania; potrivit art. 9.1.b LIRPF, acest lucru vă face singur rezident fiscal al Spaniei, chiar dacă ați stat acolo 183 de zile sau mai puțin.
Familia dumneavoastră locuiește în Spania — se aplică prezumția relativă că sunteți rezident fiscal al Spaniei (prezumția privește situația în care soțul/soția și copiii minori aflați în întreținere locuiesc acolo).

Când sunteți nerezident

Cel mult 183 de zile, iar nici centrul intereselor economice, nici familia nu se află în Spania: nu sunteți rezident fiscal al Spaniei. Salariul pentru munca prestată în Spania poate fi totuși impozitat acolo.

Unde legislația Spaniei intră în conflict cu regulile românești

Colizie: peste 183 de zile în Spania, dar România vă consideră în continuare rezident. Spania vă consideră rezident pentru că ați depășit 183 de zile în anul calendaristic. România vă consideră rezident dacă îndepliniți oricare dintre criteriile art. 7 pct. 28 din Codul fiscal — de exemplu, dacă v-ați păstrat domiciliul în România sau centrul intereselor vitale este în România, indiferent de zilele petrecute în străinătate. Cele două teste numără diferit: Spania numără zilele din anul calendaristic, România zilele din orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 2017: locuință permanentă → centrul intereselor vitale → locuire obișnuită (și atunci când nu aveți locuință permanentă în niciun stat) → cetățenie → procedură amiabilă.
Colizie: Spaniei îi ajunge centrul intereselor economice. Criteriile spaniole sunt alternative: dacă nucleul principal al activităților sau intereselor economice este în Spania, sunteți rezident acolo indiferent de zile. România privește centrul intereselor vitale ca ansamblu al relațiilor personale și economice, iar domiciliul în România este un criteriu de sine stătător. Dacă ambele state vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenție; dacă aveți locuință permanentă în ambele state, contează unde relațiile personale și economice sunt mai strânse — familia cântărește alături de locul de muncă.
Colizie: familia în Spania — prezumția rezidenței spaniole. Dacă soțul/soția și copiii minori aflați în întreținere locuiesc în Spania, Spania presupune că sunteți rezident până la proba contrară (certificat de rezidență fiscală românesc și dovezi ale legăturilor cu România). Pentru România, familia este un element central al centrului intereselor vitale, astfel încât familia în Spania poate slăbi și poziția română. Potrivit Convenției, dacă aveți locuință permanentă în ambele state, familia din Spania înclină centrul intereselor vitale spre Spania; dacă singura locuință permanentă este în România, art. 4 alin. (2) lit. a) indică România.

Ce mai trebuie să știți

Absențele sporadice se adaugă — obțineți certificatul de rezidență fiscală din România. Spania adaugă la zilele petrecute în Spania călătoriile scurte în străinătate, dacă nu dovediți rezidența fiscală în alt stat, și socotește zilele dintre două prezențe dovedite. Certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF mută asupra administrației spaniole sarcina de a dovedi că sunteți rezident în Spania, dar nu șterge zilele petrecute efectiv în Spania.
Exact 183 de zile: încă nu sunteți rezident al Spaniei. Spania cere mai mult de 183 de zile (din ziua a 184-a) în anul calendaristic. Absențele sporadice se adaugă la zilele în Spania dacă nu dovediți rezidența în alt stat, iar zilele dintre două prezențe dovedite sunt prezumate zile în Spania. Și pragul românesc este „peste 183 de zile”, dar socotit în orice interval de 12 luni consecutive.
Salariul pentru munca prestată în Spania. Ca nerezident al Spaniei plătiți impozit spaniol pe salariul pentru munca prestată fizic în Spania, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate condițiile art. 14 alin. (2) din Convenție: cel mult 183 de zile în Spania în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic, angajator care nu este rezident al Spaniei și remunerație nesuportată de un sediu permanent din Spania. Dacă Spania impozitează salariul, România, ca stat de rezidență, scade impozitul spaniol din impozitul român (art. 21 alin. (1) din Convenție, art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al României cu venituri din Spania: metoda creditului. Dacă sunteți rezident al României (inclusiv după aplicarea art. 4 alin. (2) din Convenție), declarați în România venitul mondial, iar impozitul plătit în Spania pe veniturile pe care Convenția le permite Spaniei să le impoziteze se scade din impozitul român, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 21 alin. (1)). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza unui document justificativ privind plata impozitului în Spania (art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Spaniei cu venituri din România. Dacă Convenția vă atribuie rezidența Spaniei, Spania impozitează venitul mondial, iar impozitul plătit în România pe veniturile pe care România le poate impozita ca stat al sursei (de exemplu, salariul pentru munca prestată în România, venitul din imobile situate în România) se scade din impozitul spaniol, în limita impozitului spaniol aferent (art. 21 alin. (2) lit. a) din Convenție, art. 80 LIRPF). Pentru restul veniturilor, România nu mai are drept de impunere ca stat de rezidență.
Regimul „Beckham” (art. 93 LIRPF) pentru cei care se mută în Spania să lucreze. Dacă vă mutați în Spania pentru un loc de muncă (inclusiv munca la distanță pentru un angajator străin, efectuată exclusiv prin mijloace telematice), pentru a deveni administrator al unei societăți sau pentru anumite activități antreprenoriale ori înalt calificate, și nu ați fost rezident al Spaniei în ultimii cinci ani, puteți opta să fiți impozitat după regulile pentru nerezidenți în anul mutării și în următorii cinci ani: veniturile din muncă și celelalte venituri care nu provin din economii sunt impozitate cu 24% până la 600.000 EUR și 47% peste, iar celelalte venituri doar dacă sunt de sursă spaniolă. Verificați înainte de opțiune dacă veți putea obține certificat de rezident spaniol în sensul Convenției: art. 4 alin. (1) exclude persoanele impozitate în Spania doar pe veniturile din surse spaniole.
Modelo 720: declarați conturile, titlurile și imobilele din România. Rezidenții Spaniei trebuie să declare conturile bancare, titlurile/asigurările și imobilele din străinătate (inclusiv din România) atunci când un bloc depășește 50.000 EUR (și din nou când crește cu peste 20.000 EUR). Sancțiunile speciale de odinioară (câștiguri imprescriptibile, amendă de 150%, amenzi fixe) au fost declarate contrare dreptului UE de CJUE în cauza C-788/19 și abrogate prin Ley 5/2022; se aplică regimul general al art. 198–199 din Legea generală fiscală.
Securitatea socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Spania contribuțiile sociale nu sunt reglementate de Convenția fiscală, ci de Regulamentul (CE) nr. 883/2004: de regulă plătiți contribuții în statul în care lucrați; salariatul detașat de un angajator român în Spania pentru cel mult 24 de luni rămâne în sistemul românesc (formularul A1); cine lucrează în mod obișnuit în ambele state este asigurat în statul de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității. Rezidența fiscală și legislația de securitate socială aplicabilă se stabilesc separat.
Ce convenție se aplică: Convenția din 2017, în locul celei din 1979. Între România și Spania se aplică Convenția semnată la București la 18 octombrie 2017 (ratificată prin Legea nr. 309/2018), intrată în vigoare la 14 ianuarie 2021 și aplicabilă veniturilor obținute de la 1 ianuarie 2022; convenția din 24 mai 1979 a încetat. Rezidența dublă: art. 4 alin. (2); salarii: art. 14 (183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic); eliminarea dublei impuneri: art. 21 (credit în ambele state). Convenția este acoperită de Convenția multilaterală (MLI), care nu modifică regula de departajare pentru persoane fizice.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre România și Regatul Spaniei pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și prevenirea evaziunii și fraudei fiscale, cu Protocol (București, 18.10.2017; ratificată prin Legea nr. 309/2018). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Spania

residencia fiscal: rezidență fiscală
núcleo principal de intereses económicos: nucleul principal al intereselor economice — criteriu suficient singur
ausencias esporádicas: absențe sporadice, socotite totuși zile în Spania
régimen de impatriados (Ley Beckham): regimul special pentru cei care se mută în Spania să lucreze (art. 93 LIRPF)
certificado de residencia fiscal: certificat de rezidență fiscală
Agencia Tributaria (AEAT): administrația fiscală a Spaniei

Întrebări

Ce convenție se aplică între România și Spania?

Convenția semnată la București la 18 octombrie 2017, intrată în vigoare la 14 ianuarie 2021 și aplicabilă veniturilor de la 1 ianuarie 2022; ea a înlocuit convenția din 1979. Regula de departajare este în art. 4 alin. (2), iar pentru salarii art. 14 numără 183 de zile în orice perioadă de 12 luni.

Dacă lucrez în Spania, plătesc impozit și în România?

Dacă rămâneți rezident al României, declarați în România venitul mondial, iar impozitul plătit în Spania pe salariul pentru munca prestată acolo se scade din impozitul român, în limita impozitului român aferent (art. 21 alin. (1) din Convenție, art. 131 din Codul fiscal). Dacă Convenția vă atribuie rezidența Spaniei, România nu mai impozitează salariul din Spania.

Ce este regimul Beckham?

Potrivit art. 93 LIRPF, cei care se mută în Spania pentru un loc de muncă (inclusiv muncă la distanță) și nu au fost rezidenți spanioli în ultimii cinci ani pot fi impozitați după regulile pentru nerezidenți în anul mutării și în următorii cinci ani: 24% pe veniturile din muncă până la 600.000 EUR și 47% peste.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

art. 9.1.a) Ley 35/2006 (LIRPF) — Sunteți rezident în Spania dacă petreceți în Spania mai mult de 183 de zile în anul calendaristic. Absențele sporadice se socotesc zile în Spania, cu excepția cazului în care dovediți rezidența fiscală în alt stat (cu certificat de rezidență).
AEAT, Manual práctico IRPF 2025 — Residencia habitual en territorio español — Zilele de ședere = zilele dovedite + zilele dintre două prezențe dovedite + absențele sporadice; pragul este atins din ziua a 184-a; intenția nu contează.
art. 9.1.b) LIRPF — Sunteți rezident în Spania dacă nucleul principal sau baza activităților ori a intereselor dumneavoastră economice se află, direct sau indirect, în Spania. Este suficient un singur criteriu.
art. 9.1, ultimul paragraf, LIRPF — Prezumție relativă: sunteți rezident în Spania dacă soțul/soția (nedespărțit legal) și copiii minori aflați în întreținere locuiesc în mod obișnuit în Spania.
art. 13.1.c) TRLIRNR (Real Decreto Legislativo 5/2004) — Veniturile din muncă sunt de sursă spaniolă atunci când provin dintr-o activitate desfășurată în Spania.
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Spania (18.10.2017) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este rezidentă a statului în care are o locuință permanentă la dispoziție; dacă are în ambele — a statului cu care are relații personale și economice mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă acest centru nu poate fi determinat sau dacă nu are locuință permanentă în niciun stat — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele sau în niciunul — a statului al cărui cetățean este; d) dacă este cetățean al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente decid de comun acord.
art. 14 alin. (1)–(2) din Convenția România–Spania (2017) — Salariul pentru munca prestată în celălalt stat poate fi impozitat acolo, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile: prezența acolo nu depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic respectiv; angajatorul nu este rezident al acelui stat; remunerația nu este suportată de un sediu permanent al angajatorului în acel stat.
art. 21 din Convenția România–Spania (2017) — eliminarea dublei impuneri — (1) România acordă rezidenților săi o deducere din impozitul pe venit egală cu impozitul pe venit plătit în Spania, în limita impozitului român aferent acelui venit. (2) Spania acordă rezidenților săi deducerea impozitului plătit în România (iar pentru dividende și a impozitului pe profit aferent), în limita impozitului spaniol aferent acelui venit; venitul scutit poate fi luat în calcul pentru cota aplicabilă restului veniturilor.
art. 131 din Codul fiscal (evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii) — Rezidentul care plătește impozit pe același venit și în statul cu care România are convenție: dacă convenția prevede metoda creditului, deduce din impozitul român impozitul plătit în străinătate; dacă prevede metoda scutirii, venitul este scutit în România. Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu mai mare decât impozitul român aferent acelui venit, calculat pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit; plata în străinătate se dovedește cu document justificativ.
art. 80 LIRPF — Impozitul străin de natură identică sau analogă se scade din impozitul spaniol, în limita impozitului spaniol calculat la cota medie efectivă pentru acel venit.
art. 93 LIRPF (regimul special pentru lucrătorii, profesioniștii, antreprenorii și investitorii care se mută în Spania), în redactarea dată de Ley 28/2022, de la 1.01.2023 — Persoanele care devin rezidente fiscal în Spania ca urmare a mutării pot opta pentru impozitarea după regulile IRNR în anul mutării și în următorii cinci ani, dacă nu au fost rezidente în Spania în cele cinci perioade anterioare, iar mutarea are loc, între altele, în baza unui contract de muncă (inclusiv muncă la distanță exclusiv prin mijloace telematice), a funcției de administrator sau a unei activități antreprenoriale/înalt calificate. Baza impozabilă, alta decât cea din economii, este impozitată cu 24% până la 600.000 EUR și 47% peste.
art. 4 alin. (1) din Convenția România–Spania (2017) — Rezident este persoana supusă impozitării în acel stat în temeiul domiciliului, rezidenței sau al unui criteriu similar; nu sunt incluse persoanele supuse impozitării în acel stat exclusiv pentru veniturile din surse situate acolo.
AEAT, FAQ Modelo 720 — „Sanciones y efectos” și „Frecuencia en la presentación” — De la Ley 5/2022 se aplică Modelo 720 regimul sancționator general al art. 198–199 din Legea generală fiscală. Declarația este obligatorie când valoarea cumulată a unui bloc de active din străinătate (conturi; titluri/asigurări; imobile) depășește 50.000 EUR și se depune din nou doar dacă valoarea blocului a crescut cu peste 20.000 EUR.
CJUE, hotărârea din 27.01.2022, Comisia/Spania, C-788/19, ECLI:EU:C:2022:55 — Spania a încălcat libera circulație a capitalurilor prin atașarea la declarația informativă privind activele din străinătate (Modelo 720) a impozitării activelor nedeclarate ca câștiguri nejustificate fără termen de prescripție practic, a unei amenzi proporționale de 150% și a unor amenzi fixe disproporționate.
Ley 5/2022, de 9 de marzo (BOE-A-2022-3712), dispoziția finală a patra — Adaptează regimul Modelo 720 la hotărârea CJUE C-788/19: sancțiunile speciale și imputarea câștigurilor nejustificate au fost eliminate; obligația de declarare rămâne.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004, art. 11 alin. (3) lit. (a), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat; salariatul detașat continuă să fie supus legislației statului de trimitere dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni; cine lucrează în mod obișnuit în două sau mai multe state membre este supus legislației statului de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
art. 27 din Convenția România–Spania (2017); Legea nr. 309/2018 (M. Of. nr. 1079/20.12.2018); BOE 3.12.2020 — Convenția intră în vigoare la trei luni de la ultima notificare și se aplică veniturilor obținute începând cu 1 ianuarie al anului calendaristic următor intrării în vigoare; convenția din 24 mai 1979 încetează la data intrării în vigoare a noii convenții. Textul publicat în BOE menționează intrarea în vigoare la 14 ianuarie 2021 (deci aplicare de la 1 ianuarie 2022). MLI: în vigoare pentru Spania de la 1.01.2022 și pentru România de la 1.06.2022; în România produce efecte pentru alte impozite decât cele reținute la sursă de la perioadele fiscale care încep la 1.01.2024.
Poziția României privind Convenția multilaterală (MLI), la depunerea instrumentului de ratificare — România include în lista acordurilor acoperite convențiile cu Cehia (nr. 16), Ungaria (nr. 27), Polonia (nr. 58) și Spania (nr. 69, convenția din 2017); alege opțiunea C a art. 5 MLI (metoda creditului) și își rezervă aplicarea art. 7 alin. (1) MLI pentru convenția cu Spania, care are deja o clauză antiabuz în Protocol (pct. I lit. c). Art. 4 MLI privește doar persoanele care nu sunt persoane fizice.
AEAT, știre din 3.12.2020: Convenția Spania–România pentru eliminarea dublei impuneri — Convenția semnată la București la 18 octombrie 2017 a fost publicată în BOE la 3 decembrie 2020.
art. 4 alin. (2) lit. a) — Persoana este considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă are locuință permanentă în ambele state, este rezidentă numai a statului cu care are relații personale și economice mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 4 alin. (2) lit. b) — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu are locuință permanentă în niciunul dintre state, este rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — statul al cărui cetățean este; dacă este cetățean al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente decid de comun acord.

Jurisprudență

Tribunal Económico-Administrativo Central (TEAC), doctrină, RG 00/04045/2020 (reluată în RG 00/04812/2020 din 25.04.2023), 28.03.2023 — Prezența în sensul art. 9.1.a LIRPF cuprinde zilele dovedite, zilele „presupuse” dintre două prezențe dovedite și absențele sporadice; ziua se socotește integral, fără un minim de ore; pragul este de 184 de zile.
Tribunal Económico-Administrativo Central (TEAC), doctrină, RG 00/00146/2021 (reluată în RG 00/00133/2021 din 18.12.2023), 22.02.2024 — Certificatul de rezidență eliberat de alt stat nu obligă Spania să trateze automat persoana ca nerezident, dar mută asupra administrației spaniole sarcina de a dovedi rezidența în Spania; fără certificat, sarcina probei revine contribuabilului.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul