Rezidența fiscală în Austria pentru persoanele din România

Austria vă consideră rezident dacă aveți acolo o locuință la dispoziție (Wohnsitz) — numărul de zile nu contează — sau dacă stați peste 6 luni; un contract de muncă de peste 6 luni vă face rezident din prima zi. Dacă și România vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenția România–Austria din 2005.

Verificați-vă statutul: România și Austria

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Austriei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Austria rezident fiscal

În Austria, ca și în Germania, decide locuința: un Wohnsitz vă face rezident fără numărarea zilelor. Fără locuință, peste șase luni de prezență — chiar peste sfârșitul anului — vă fac rezident.

Cele șase luni se numără consecutiv, nu în cadrul anului calendaristic; călătoriile scurte în afara Austriei (concediu, deplasare, vizită acasă) doar suspendă numărătoarea.

Aveți o locuință în Austria — acesta este un Wohnsitz, iar potrivit § 1 EStG 1988 sunteți rezident în Austria și impozitat pe venitul mondial, chiar dacă sunteți rar acolo.
Ați stat în Austria peste șase luni — aceasta este reședință obișnuită, iar rezidența în Austria se aplică retroactiv din prima zi.
Un contract de muncă sau un permis de muncă pe mai mult de șase luni — potrivit practicii BMF sunteți rezident în Austria de la începutul șederii, chiar dacă munca a încetat mai devreme.

Când sunteți nerezident

Nu aveți locuință în Austria, iar șederea nu depășește șase luni — nu sunteți rezident în Austria. Salariul pentru munca prestată în Austria rămâne însă impozabil acolo.

Unde legislația Austriei intră în conflict cu regulile românești

Coliziune: pentru Austria este suficientă o locuință, România vă consideră în continuare rezident. Pentru Austria o locuință pe care o puteți folosi oricând este Wohnsitz, chiar dacă sunteți rar acolo (VwGH, Ra 2019/15/0145); BFG a considerat cu obligație fiscală nelimitată o persoană cu o cameră și baie proprie într-o casă comună, deși centrul intereselor vitale era în străinătate (RV/3100198/2020). România vă consideră rezident dacă aveți domiciliul sau centrul intereselor vitale în România ori stați peste 183 de zile în orice 12 luni consecutive. Decide tie-breaker-ul din art. 4 alin. (2) al Convenției România–Austria: cu locuințe în ambele state, centrul intereselor vitale — de regulă locul unde locuiți cu familia (VwGH, Ra 2019/15/0160), apreciat pe mai mulți ani, nu pe unul singur (VwGH, Ra 2023/13/0186).
Coliziune: șase luni în Austria vs. 183 de zile în 12 luni în România. Austria numără peste șase luni de prezență chiar dacă acestea cad în doi ani calendaristici, iar rezidența se aplică din prima zi. România numără peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. O ședere din octombrie până în aprilie vă face rezident austriac, deși în fiecare an calendaristic ați petrecut mai puțin de 183 de zile în Austria; dacă România vă consideră în continuare rezident, verificați tie-breaker-ul din convenție.
Coliziune: un contract pe mai mult de șase luni vă face rezident din prima zi. Cu un contract de muncă sau un permis de muncă pe mai mult de șase luni, Austria vă tratează ca rezident de la începutul șederii, în timp ce în primul an, de regulă, rămâneți și rezident român (domiciliu, centrul intereselor vitale). Tie-breaker-ul din art. 4 alin. (2) al convenției decide în scopul convenției.

Ce mai trebuie să știți

Rezident al României după convenție: credit pentru impozitul austriac. Dacă, potrivit convenției, sunteți rezident al României, Austria poate impozita în continuare veniturile din surse austriece în limitele convenției, de exemplu salariul pentru munca prestată în Austria dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 15 alin. (2). România vă impozitează pe venitul mondial și acordă, potrivit art. 24 alin. (1), credit pentru impozitul plătit în Austria, plafonat la partea de impozit român aferentă acelor venituri (credit fiscal extern, art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Austriei după convenție: scutire cu progresivitate pentru veniturile din România. Dacă, potrivit convenției, sunteți rezident al Austriei, veniturile din România pe care România le poate impozita sunt, în general, scutite în Austria, dar se iau în considerare la calculul impozitului pe celelalte venituri; pentru dividende, dobânzi și redevențe Austria acordă credit pentru impozitul român (art. 24 alin. (2)). În România datorați impozit doar pe veniturile din surse românești.
Munca în Austria fără rezidență austriacă. Nerezidentul este impozitat în Austria pe salariul pentru munca prestată în Austria (§ 98 alin. (1) nr. 4 EStG 1988), cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate condițiile art. 15 alin. (2) din convenție: cel mult 183 de zile în Austria în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal, un angajator care nu este rezident austriac și o remunerație nesuportată de un sediu permanent sau o bază fixă din Austria.
A doua locuință în Austria. Dacă centrul intereselor vitale este de peste cinci ani calendaristici în afara Austriei (de exemplu în România), o locuință de vacanță în Austria nu vă face rezident în anii în care o folosiți cel mult 70 de zile și țineți o evidență a zilelor.
Facilitate pentru cercetătorii care se mută în Austria (Zuzugsbegünstigung). Oamenii de știință și cercetătorii a căror mutare în Austria servește științei și cercetării pot solicita o deducere forfetară de 30% din veniturile din activitatea științifică timp de cinci ani; oamenii de știință, cercetătorii, artiștii și sportivii pot solicita eliminarea sarcinii fiscale suplimentare cauzate de mutare. Cererea trebuie depusă la Finanzamt Österreich în termen de șase luni de la mutare și presupune mutarea centrului intereselor vitale în Austria. BMF nu impune o condiție de cetățenie.
Cetățenii români nerezidenți: opțiunea pentru tratamentul de rezident. Ca cetățean UE, chiar fără rezidență în Austria puteți opta să fiți tratat ca persoană cu obligație fiscală nelimitată (§ 1 alin. (4) EStG 1988); condițiile concrete ale opțiunii trebuie verificate în lege. Opțiunea nu vă face rezident austriac în sensul convenției.
Securitate socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Austria se aplică Regulamentul (CE) nr. 883/2004: plătiți contribuții într-un singur stat, de regulă unde lucrați efectiv (art. 11 alin. (3) lit. (a)). Salariatul detașat în Austria de un angajator român rămâne în sistemul românesc dacă durata previzibilă a detașării nu depășește 24 de luni (art. 12 alin. (1)). Regulamentul privește doar contribuțiile sociale, nu impozitul pe venit.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre România și Republica Austria pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital (București, 30 martie 2005), modificată prin Protocolul din 1 octombrie 2012. Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Austria

Wohnsitz: domiciliu — o locuință la dispoziție, indiferent cât de des o folosiți
gewöhnlicher Aufenthalt: reședință obișnuită — peste 6 luni de ședere
unbeschränkte Steuerpflicht: obligație fiscală nelimitată pe venitul mondial (rezident)
Zweitwohnsitzverordnung: ordonanța privind a doua locuință: o locuință folosită cel mult 70 de zile pe an poate fi ignorată
Zuzugsbegünstigung: facilitate fiscală pentru cercetătorii care se mută în Austria
Finanzamt Österreich: administrația fiscală austriacă

Întrebări

Ce convenție se aplică între România și Austria?

Convenția semnată la București la 30 martie 2005, în vigoare din 1 februarie 2006 și aplicabilă din 2007, modificată prin Protocolul din 2012 (schimbul de informații). Din 2024 se aplică și Convenția multilaterală (MLI), inclusiv testul scopului principal.

Câte zile pot lucra în Austria fără impozit austriac pe salariu?

Cel mult 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal, cu un angajator nerezident în Austria și fără ca salariul să fie suportat de un sediu permanent austriac (art. 15 alin. (2)).

Cum se evită dubla impunere?

România acordă credit pentru impozitul austriac (art. 24 alin. (1)). Austria scutește, în general, veniturile din România cu progresivitate și acordă credit pentru dividende, dobânzi și redevențe (art. 24 alin. (2)).

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

§ 1 alin. (2)–(3) EStG 1988 — Persoanele cu domiciliu (Wohnsitz) sau reședință obișnuită în Austria au obligație fiscală nelimitată (venitul mondial); celelalte sunt impozitate doar pe veniturile din surse austriece (§ 98).
§ 26 BAO — Domiciliul (Wohnsitz) este o locuință deținută în împrejurări care arată intenția de a o păstra și folosi. Reședința obișnuită înseamnă o prezență care nu este doar temporară; peste șase luni în Austria o creează întotdeauna, inclusiv pentru primele șase luni.
BMF: Persönliche Steuerpflicht (2026) — Pentru Wohnsitz locuința trebuie folosită cel puțin în mod repetat; după șase luni de prezență obligația nelimitată se aplică retroactiv.
LStR 2002 pct. 3 (versiunea din 04.12.2024) — Wohnsitz înseamnă posibilitatea de a folosi oricând o locuință pentru sine; înregistrarea este doar un indiciu; un loc de dormit împărțit cu alții și pus la dispoziție de angajator nu creează Wohnsitz.
LStR 2002 pct. 4 — Cu un permis de muncă sau un contract de muncă pe mai mult de șase luni, reședința obișnuită și obligația nelimitată există din prima zi; situația se menține chiar dacă munca încetează mai devreme.
LStR 2002 pct. 5 (versiunea din 15.12.2023) — Peste șase luni de prezență dau obligație nelimitată din prima zi, chiar peste limita anului; călătoriile scurte în străinătate (concediu, deplasări, vizite acasă) suspendă numărătoarea și nu se includ, dar nu o resetează.
§ 98 alin. (1) nr. 4 EStG 1988 — Nerezidentul este impozitat pe venitul din muncă prestată sau valorificată (verwertet) în Austria.
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Persoană fizică rezidentă în România este persoana care îndeplinește cel puțin una dintre condiții: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România peste 183 de zile în total, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Austria — Persoana rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă în ambele — a statului cu care are relații personale și economice mai strânse; dacă acesta nu poate fi determinat sau persoana nu are locuință permanentă în niciun stat — locuirea obișnuită; apoi cetățenia; apoi acordul amiabil.
art. 24 alin. (1) din Convenția România–Austria — Când un rezident al României realizează venituri sau deține capital impozabile în Austria potrivit convenției, România acordă o deducere din impozitul pe venit egală cu impozitul plătit în Austria, care nu poate depăși partea de impozit român aferentă acelor venituri (metoda creditului).
art. 131 din Codul fiscal; Normele metodologice, pct. 46 — Persoanele fizice rezidente cu domiciliul în România sunt impozitate pentru veniturile din orice sursă, din România și din străinătate. Dacă statul cu care România are încheiată o convenție și-a exercitat dreptul de impunere, impozitul plătit acolo se deduce, pentru fiecare sursă de venit, din impozitul datorat în România (credit fiscal extern), în condițiile Codului fiscal; plata impozitului în străinătate se atestă cu document justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin.
art. 24 alin. (2) din Convenția România–Austria — Austria scutește, în general, veniturile și capitalul pe care România le poate impozita (lit. a)); pentru dividende, dobânzi, redevențe și câștigurile din art. 13 alin. (4) acordă credit pentru impozitul român (lit. b)); veniturile scutite pot fi luate în considerare la calculul impozitului pe celelalte venituri (lit. d)).
Erläuterungen la Regierungsvorlage 981 BlgNR XXII. GP (DBA Rumänien) — Austria aplică, pe baza Modelului OCDE, metoda scutirii, cu credit pentru impozitele la sursă pe dividende, dobânzi, redevențe; România aplică metoda creditului; regula celor 183 de zile se raportează la o perioadă de douăsprezece luni.
art. 15 alin. (2) din Convenția România–Austria — Salariul pentru munca prestată în celălalt stat se impozitează numai în statul de rezidență dacă beneficiarul este prezent acolo cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal respectiv, angajatorul nu este rezident al celuilalt stat, iar remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului de acolo (text sintetizat Austria–România).
Zweitwohnsitzverordnung (BGBl. II nr. 528/2003) — Dacă centrul intereselor vitale este de peste cinci ani calendaristici în străinătate, o locuință austriacă este Wohnsitz doar în anii în care este folosită mai mult de 70 de zile; trebuie ținută o evidență a zilelor.
§ 103 EStG 1988; BMF: Zuzugsbegünstigung — Oamenii de știință și cercetătorii care se mută în Austria în interesul științei și cercetării pot solicita o deducere forfetară de 30% din veniturile din activitatea științifică pentru cinci ani (§ 103 alin. (1a)); cerere la Finanzamt Österreich în termen de șase luni de la mutare; mutarea presupune transferul centrului intereselor vitale; pagina BMF nu impune o condiție de cetățenie.
art. 11 alin. (3) lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială din statul membru respectiv (sub rezerva art. 12–16).
art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 — Salariatul detașat de angajatorul său în alt stat membru rămâne supus legislației primului stat membru, dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni și persoana nu este trimisă să înlocuiască o altă persoană detașată.
art. 4 alin. (2) lit. a) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă are o locuință permanentă în ambele state, este rezidentă a statului cu care are relațiile personale și economice cele mai strânse (centrul intereselor vitale).
Convenția multilaterală (MLI) — text sintetizat Austria–România — MLI se aplică (art. 6 și art. 7 — testul scopului principal) pentru perioadele fiscale care încep la sau după 1 ianuarie 2024; art. 4 alin. (2) nu este modificat.
Protocolul din 1 octombrie 2012 — Înlocuiește art. 27 (schimbul de informații); nu modifică art. 4, 15 sau 24.
art. 4 alin. (2) lit. b) — Dacă statul în care persoana are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c), d) — Dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, este rezidentă a statului al cărui cetățean este; dacă este cetățean al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.

Jurisprudență

Verwaltungsgerichtshof (Austria), Ra 2019/15/0145, 05.03.2020 — Wohnsitz este posibilitatea juridică și faptică de a folosi oricând o locuință locuibilă; frecvența folosirii efective nu contează și nu se cere un număr minim de nopți (a fost desființată o decizie BFG care cerea un astfel de minim).
Verwaltungsgerichtshof (Austria), Ra 2015/15/0066, 27.11.2017 — Pentru Wohnsitz în sensul § 26 BAO decisiv este controlul efectiv asupra locuinței; înregistrarea la poliție (ZMR) și plata chiriei nu sunt decisive. Cauză privind TVA (scutirea la export pentru un cumpărător străin), dar testul Wohnsitz este același.
Bundesfinanzgericht (Austria), RV/3100198/2020, 09.06.2022 — O cameră cu baie proprie într-o casă comună este locuință: obligație fiscală nelimitată în Austria, deși centrul intereselor vitale era în străinătate (SUA).
Verwaltungsgerichtshof (Austria), Ra 2019/15/0160, 23.01.2020 — Recurs respins: cu locuințe în ambele state, cele mai strânse legături personale sunt de regulă cu locul unde persoana locuiește în mod regulat cu familia; un certificat de rezidență străin (elvețian) confirmă rezidența doar din perspectiva acelui stat și nu decide centrul intereselor vitale — trebuie cântărite împrejurările din ambele state.
Verwaltungsgerichtshof (Austria), Ra 2023/13/0186, 03.09.2024 — Centrul intereselor vitale se apreciază pe mai mulți ani, nu pe un singur an; munca temporară în străinătate (aici: în SUA) lasă centrul în Austria, chiar dacă familia s-a mutat și ea, când locuința austriacă este păstrată; contactele obișnuite cu colegii și vecinii nu sunt legături personale cu un stat.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul