Rezidența fiscală în Japonia pentru persoanele din România

Japonia nu are un test al numărului de zile: sunteți rezident dacă baza vieții dvs. (domiciliul) este în Japonia sau dacă ați locuit acolo în mod continuu cel puțin un an, iar cine vine pentru o ocupație care presupune în mod normal să locuiască în Japonia cel puțin un an este prezumat a avea domiciliul acolo. Rezidentul fără cetățenie japoneză, cu domiciliu sau reședință în Japonia în total cel mult 5 ani din ultimii 10, este rezident nepermanent: veniturile din străinătate, de exemplu din România, se impozitează în Japonia numai dacă sunt plătite sau transferate acolo. România vă consideră rezident prin domiciliul din actul de identitate, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Dacă ambele state vă consideră rezident, art. 4 alin. (2) din Convenția România–Japonia din 1976 nu conține criteriile obișnuite de departajare: autoritățile competente stabilesc rezidența de comun acord, în procedura amiabilă (art. 24).

Verificați-vă statutul: România și Japonia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Japoniei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Japonia rezident fiscal

Rezident japonez este persoana fizică cu domiciliu (baza vieții) în Japonia sau cu reședință în Japonia în mod continuu cel puțin un an. Japonia nu are un test al numărului de zile. Cetățenia contează doar pentru regula privind funcționarii publici și pentru categoria rezidenților nepermanenți.

Persoana care începe o ocupație în străinătate care presupune în mod normal să locuiască în străinătate în mod continuu cel puțin un an este prezumată a nu avea domiciliu în Japonia. Angajatul transferat la o sucursală din străinătate — de exemplu în România — pentru un an sau mai mult intră de regulă sub această regulă.

Domiciliul este baza vieții dvs., stabilită după fapte obiective — reședința, ocupația, locul bunurilor, locul unde trăiesc rudele, cetățenia — și nu doar după numărul de zile.

Persoana fără cetățenie japoneză care începe în Japonia o ocupație ce presupune în mod normal să locuiască acolo cel puțin un an este prezumată a avea domiciliul în Japonia; este rezidentă și persoana care a avut reședința în Japonia în mod continuu cel puțin un an.

Ca funcționar public național sau local al Japoniei sunteți considerat a avea domiciliul în Japonia chiar dacă lucrați în străinătate fără domiciliu acolo (art. 3 din Legea impozitului pe venit). Sunteți rezident japonez, impozitat pe toate veniturile obținute în Japonia și în afara ei.
Baza vieții dvs. (domiciliul) se află în Japonia. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. iii) din Legea impozitului pe venit sunteți rezident japonez (nu rezident nepermanent), impozitat pe toate veniturile obținute în Japonia și în afara ei.
Ați locuit în Japonia în mod continuu cel puțin un an sau sunteți prezumat a avea domiciliul acolo pentru că ocupația dvs. presupune să locuiți în Japonia cel puțin un an (art. 2 alin. (1) pct. iii) din Legea impozitului pe venit; art. 14 din Ordinul de aplicare). Sunteți rezident japonez, impozitat pe toate veniturile obținute în Japonia și în afara ei.
Aveți domiciliul în Japonia sau ați locuit acolo cel puțin un an, nu aveți cetățenie japoneză, iar durata totală a domiciliului sau reședinței în Japonia în ultimii 10 ani este de cel mult 5 ani, deci sunteți «rezident nepermanent» (art. 2 alin. (1) pct. iv)). Japonia vă impozitează veniturile care nu sunt din străinătate, iar veniturile din străinătate — de exemplu din România — numai dacă sunt plătite sau transferate în Japonia.
Aveți domiciliul în Japonia sau ați locuit acolo cel puțin un an, iar durata totală a domiciliului sau reședinței în Japonia în ultimii 10 ani depășește 5 ani, deci sunteți rezident care nu este rezident nepermanent. Chiar fără cetățenie japoneză, Japonia vă impozitează toate veniturile obținute în Japonia și în afara ei.
Sunteți rezident japonez. Dacă durata totală a domiciliului sau reședinței în Japonia în ultimii 10 ani este de cel mult 5 ani, sunteți rezident nepermanent (veniturile din străinătate se impozitează numai dacă sunt plătite sau transferate în Japonia); dacă depășește 5 ani, toate veniturile sunt impozabile. Verificați perioadele după datele intrării și plecării.

Când sunteți nerezident

Aveți o ocupație în străinătate care presupune în mod normal să locuiți în afara Japoniei în mod continuu cel puțin un an, deci sunteți prezumat a nu avea domiciliu în Japonia (art. 15 din Ordinul de aplicare). Ca nerezident sunteți impozitat în Japonia numai pe veniturile din surse japoneze. Prezumția poate fi răsturnată de fapte.
Baza vieții dvs. nu este în Japonia și nu ați locuit acolo în mod continuu cel puțin un an. Ca nerezident sunteți impozitat în Japonia numai pe veniturile din surse japoneze (art. 2 alin. (1) pct. v) și art. 7 din Legea impozitului pe venit).

Unde legislația Japoniei intră în conflict cu regulile românești

Rezident al ambelor state: Convenția România–Japonia nu are criterii de departajare. Dacă atât Japonia, cât și România vă consideră rezident, art. 4 alin. (2) din Convenție nu aplică criteriile obișnuite (locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită, cetățenia): autoritățile competente ale celor două state decid de comun acord al cărui stat rezident sunteți în sensul Convenției. Până atunci, fiecare stat vă poate impozita ca rezident și fiecare evită dubla impunere prin credit (art. 22). Cazul se prezintă în procedura amiabilă (art. 24) în termen de trei ani de la prima notificare a impunerii neconforme; în România cererea se adresează ANAF. Păstrați dovezi privind locuința, familia, munca și zilele petrecute în fiecare stat.
Coliziune: rezidența japoneză începe la sosire, pentru un loc de muncă de cel puțin un an. Dacă veniți în Japonia pentru o ocupație care presupune în mod normal să locuiți acolo cel puțin un an, Japonia prezumă domiciliul în Japonia de la sosire — fără un număr minim de zile (art. 14 din Ordinul de aplicare). În România, domiciliul din actul de identitate vă menține rezident până la data schimbării rezidenței, pe care o dovediți cu chestionarul la plecare și certificatul de rezidență japonez (art. 59 alin. (5) Cod fiscal). Pentru perioada în care ambele state vă consideră rezident, Convenția lasă problema acordului autorităților competente.

Ce mai trebuie să știți

Japonia nu are test al zilelor; România numără 183 de zile în 12 luni. Japonia nu are un test al numărului de zile: sunteți rezident dacă baza vieții dvs. (domiciliul) este în Japonia sau ați locuit acolo în mod continuu cel puțin un an, iar impozitul japonez se calculează pe anul calendaristic. România vă consideră rezident prin domiciliul din actul de identitate, centrul intereselor vitale sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Limita de 183 de zile pentru salarii din art. 15 alin. (2) lit. a) din Convenția România–Japonia se numără pe anul calendaristic respectiv.
Rezident nepermanent: veniturile din România se impozitează în Japonia numai dacă sunt plătite sau transferate acolo. Ca rezident nepermanent al Japoniei sunteți impozitat acolo pe veniturile din străinătate — de exemplu salariul pentru munca din România, chiria pentru un imobil din România sau dobânzile la conturi românești — numai în măsura în care sunt plătite în Japonia sau transferate în Japonia; creditul fiscal extern se limitează tot la această parte. România vă impozitează în continuare venitul mondial dacă sunteți rezident român. Odată ce domiciliul sau reședința în Japonia depășește în total 5 ani în 10 ani, Japonia vă impozitează venitul mondial.
Cum se evită dubla impunere între România și Japonia: creditul fiscal. Dacă România este statul dvs. de rezidență, declarați veniturile din Japonia în Declarația unică (până la 25 mai a anului următor) și scădeți impozitul japonez plătit pe ele, în limita impozitului român aferent (art. 22 alin. (2) din Convenție; art. 131 Cod fiscal — calcul pe fiecare țară și natură de venit, cu document justificativ privind plata impozitului în Japonia). Dacă Japonia este statul dvs. de rezidență, Japonia creditează impozitul român pe veniturile din România, potrivit regulilor japoneze privind creditul fiscal extern (art. 22 alin. (1) lit. a); art. 95 din Legea impozitului pe venit: limita creditului, report pe 3 ani, documentele care dovedesc impozitul român atașate la declarație). Convenția nu prevede tax sparing.
Munca în Japonia ca rezident al României: regula celor 183 de zile (art. 15 alin. (2)). Salariul pentru munca prestată fizic în Japonia este venit din surse japoneze. Dacă România este statul dvs. de rezidență, Japonia nu îl impozitează numai dacă sunt îndeplinite toate cele trei condiții ale art. 15 alin. (2): sunteți în Japonia cel mult 183 de zile în total în anul calendaristic respectiv; angajatorul nu este rezident în Japonia; salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului din Japonia. Altfel Japonia reține sau stabilește impozit pe salariul pentru zilele lucrate în Japonia, iar România acordă credit fiscal (art. 22 alin. (2)). Rețineți că rezidența unei persoane cu dublă rezidență se stabilește potrivit acestei Convenții numai prin acordul autorităților.
Plecarea din Japonia în România: nerezident din ziua următoare plecării. Dacă sunteți transferat în România pentru un an sau mai mult, Japonia prezumă că nu aveți domiciliu în Japonia (art. 15 din Ordinul de aplicare) și de regulă sunteți nerezident din ziua următoare plecării. Pentru anul plecării declarați toate veniturile până la plecare plus veniturile din surse japoneze de după — până la 15 martie a anului următor dacă ați numit un reprezentant fiscal, altfel până la plecare. Impozitul local pe venit se datorează municipalității în care locuiați la 1 ianuarie, deci se plătește și pentru anul plecării. Ulterior Japonia impozitează numai veniturile din surse japoneze, iar România creditează acel impozit japonez dacă sunteți rezident român (art. 22 alin. (2)).
Anul sosirii sau al plecării: ambele state pot împărți anul. Rezidența japoneză începe când dobândiți domiciliul în Japonia — pentru un loc de muncă de cel puțin un an, de la sosire — sau în ziua următoare împlinirii unui an de reședință și se încheie la plecare; venitul acelui an se împarte într-o perioadă de rezidență și una de nerezidență. În România, persoana fără domiciliu devine rezidentă de la sosire (183 de zile) sau de la mutarea declarată a centrului intereselor vitale și rămâne rezidentă până la plecare (art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal); persoana cu domiciliu în România rămâne rezidentă până la data schimbării rezidenței (art. 59 alin. (5)). Perioadele de rezidență care se suprapun se soluționează prin acordul autorităților potrivit art. 4 alin. (2) din Convenție.
Impozitul japonez la ieșire: plecare cu titluri de valoare de cel puțin 100 de milioane ¥. Dacă la plecarea din Japonia dețineți titluri de valoare etc. în valoare de cel puțin 100 de milioane ¥ și ați avut domiciliu sau reședință în Japonia peste 5 ani în cei 10 ani dinaintea plecării, Japonia impozitează câștigurile nerealizate ca și cum le-ați fi vândut (art. 60-2 din Legea impozitului pe venit). Plata poate fi amânată 5 ani (până la 10) dacă numiți un reprezentant fiscal și constituiți o garanție, iar impozitul se anulează dacă vă întoarceți în acest termen. Creditul român (art. 22 alin. (2) din Convenție; art. 131 Cod fiscal) privește impozitul japonez pe veniturile pe care Japonia le poate impozita potrivit Convenției; verificați cu un consultant cum se impozitează în România o vânzare ulterioară.
Securitate socială: nu există acord România–Japonia. România nu figurează pe lista Japan Pension Service a acordurilor de securitate socială în vigoare, iar Japonia nu figurează pe lista CNPP a acordurilor bilaterale ale României; Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu Japonia. Un angajat detașat din România în Japonia nu are formular A1 sau certificat de acoperire pentru a fi scutit de pensia și asigurarea de sănătate japoneze, iar contribuțiile pot fi datorate în ambele state; perioadele nu se totalizează. Clarificați cu angajatorul cum este tratată detașarea înainte de plecare.
Ce convenție se aplică: Convenția România–Japonia din 1976, modificată de MLI. Se aplică Convenția dintre Republica Socialistă România și Japonia semnată la Tokio la 12 februarie 1976 (în vigoare din 9.04.1978), modificată de Convenția multilaterală MLI (în vigoare pentru România din 1.06.2022). Rezidența: art. 4 alin. (2) — numai acordul autorităților competente; salarii: art. 15 (183 de zile în anul calendaristic); pensii private: art. 18 — numai statul de rezidență; eliminarea dublei impuneri: art. 22 — credit în ambele state; procedura amiabilă: art. 24 (termen 3 ani).

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre Republica Socialistă România și Japonia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit (Tokio, 12 februarie 1976). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Japonia

居住者 (kyojūsha): rezident — domiciliu în Japonia sau reședință continuă în Japonia de cel puțin un an
非永住者 (hi-eijūsha): rezident nepermanent — fără cetățenie japoneză, cu cel mult 5 ani de domiciliu sau reședință în Japonia în ultimii 10 ani
非居住者 (hi-kyojūsha): nerezident, impozitat numai pe veniturile din surse japoneze
住所 (jūsho): domiciliu — baza vieții, stabilită după fapte obiective: reședință, ocupație, bunuri, rude, cetățenie
納税管理人 (nōzei kanrinin): reprezentant fiscal numit de nerezidentul care trebuie să depună declarație în Japonia
確定申告 (kakutei shinkoku): declarația finală de impozit, depusă între 16 februarie și 15 martie a anului următor

Întrebări

Ce se întâmplă dacă atât România, cât și Japonia mă consideră rezident?

Convenția din 1976 nu aplică locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită sau cetățenia: autoritățile competente decid de comun acord (art. 4 alin. (2)), iar MLI schimbă regula numai pentru persoanele nefizice. Până la acord, fiecare stat vă poate impozita ca rezident și evită dubla impunere prin credit (art. 22). Cazul se prezintă în termen de trei ani de la prima notificare a impunerii (art. 24); în România cererea se adresează ANAF.

Cât pot lucra în Japonia pentru un angajator român fără impozit japonez pe salariu?

Cel mult 183 de zile în total în anul calendaristic respectiv, dacă angajatorul nu este rezident în Japonia și salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă din Japonia (art. 15 alin. (2)). Altfel Japonia impozitează salariul pentru zilele lucrate acolo, iar România acordă credit pentru impozitul japonez, în limita impozitului român aferent (art. 22 alin. (2)).

Există acord de securitate socială între România și Japonia?

Nu: România nu figurează pe lista Japan Pension Service a acordurilor în vigoare, iar Japonia nu figurează pe lista CNPP; Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică. Un angajat detașat nu are formular A1 sau certificat de acoperire, contribuțiile pot fi datorate în ambele state, iar perioadele nu se totalizează.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

Legea impozitului pe venit a Japoniei (Income Tax Act), art. 2 alin. (1) pct. iii)–v) — Rezident: persoana fizică cu domiciliu în Japonia sau care a avut reședința în Japonia în mod continuu cel puțin un an până în prezent. Rezident nepermanent: rezidentul fără cetățenie japoneză care a avut domiciliu sau reședință în Japonia în total cel mult 5 ani în ultimii 10 ani. Nerezident: orice altă persoană fizică.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 3 — Funcționarii publici naționali și locali (cu excepția celor fără cetățenie japoneză și a altora stabiliți prin ordin de guvern) sunt considerați a avea domiciliul în Japonia și în perioadele în care nu au domiciliu în Japonia. Elementele necesare pentru stabilirea domiciliului se prevăd prin ordin de guvern.
Ordinul de aplicare a Legii impozitului pe venit, art. 15 — Persoana care a ajuns să locuiască în afara Japoniei este prezumată a nu avea domiciliu în Japonia dacă (1) are o ocupație care presupune în mod normal să locuiască în străinătate în mod continuu cel puțin un an sau (2) are cetățenie străină ori drept de ședere permanentă în străinătate și nu există fapte — precum rude care împart cheltuielile de trai în Japonia — care să indice o întoarcere pentru a locui în principal în Japonia. Membrii familiei care locuiesc cu acea persoană și împart cheltuielile de trai sunt tratați la fel.
NTA Tax Answer nr. 1926 (legislația la 1 aprilie 2026) — Angajatul unei firme japoneze transferat la o sucursală din străinătate pentru o perioadă planificată de cel puțin un an este în general prezumat a nu avea domiciliu în Japonia și devine nerezident. În anul plecării, dacă este numit un reprezentant fiscal, toate veniturile din perioada de rezidență și veniturile din surse japoneze din perioada de nerezidență se declară între 16 februarie și 15 martie ale anului următor; fără reprezentant fiscal, declarația finală se depune până la plecare. Chiria din imobile din Japonia este în principiu supusă reținerii de 20,42%.
Circulara de bază privind impozitul pe venit, pct. 2-1 – 2-4 — Domiciliul înseamnă baza vieții persoanei și se stabilește după fapte obiective (2-1). Dacă scopul plecării în străinătate este clar temporar (soțul/soția rămas în Japonia, o locuință păstrată pentru după întoarcere etc.), persoana este tratată ca păstrându-și reședința în Japonia pe durata absenței (2-2). Persoana fără domiciliu la intrare este nerezidentă până în ziua în care se împlinește un an de la intrare și rezidentă din ziua următoare (2-3). «Un an» se socotește din ziua următoare zilei intrării (2-4).
NTA Tax Answer nr. 2012 (legislația la 1 aprilie 2026) — Dacă baza vieții se află în Japonia se decide după fapte obiective precum reședința, ocupația, locul bunurilor, locul unde trăiesc rudele și cetățenia. Nu se decide doar după zilele de ședere, astfel încât o persoană poate fi rezidentă japoneză chiar după o ședere în străinătate de 183 de zile sau mai mult. Persoana rezidentă a ambelor state este atribuită unuia dintre ele prin convenția fiscală, la nevoie prin acordul autorităților.
Ordinul de aplicare a Legii impozitului pe venit, art. 14 — Persoana care a ajuns să locuiască în Japonia este prezumată a avea domiciliul în Japonia dacă (1) are o ocupație care presupune în mod normal să locuiască în Japonia în mod continuu cel puțin un an sau (2) are cetățenie japoneză și soț/soție sau alte rude care împart cheltuielile de trai în Japonia ori alte fapte care indică o reședință continuă în Japonia de cel puțin un an. Membrii familiei care locuiesc cu acea persoană și împart cheltuielile de trai sunt tratați la fel.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 5 și 7; NTA Tax Answer nr. 2010 — Rezidenții care nu sunt rezidenți nepermanenți se impozitează pe toate veniturile obținute în Japonia și în afara ei. Rezidenții nepermanenți se impozitează pe veniturile care nu sunt din străinătate și pe veniturile din străinătate plătite în Japonia sau transferate din străinătate. Nerezidenții se impozitează numai pe veniturile din surse japoneze.
art. 7 pct. 28 Cod fiscal (Legea nr. 227/2015) — Persoană fizică rezidentă este orice persoană care îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 15 alin. (2) din Convenția România–Japonia (1976) — Salariul unui rezident al unui stat pentru munca prestată în celălalt stat este impozabil numai în primul stat dacă: a) beneficiarul este prezent în celălalt stat cel mult 183 de zile în total în anul calendaristic respectiv; b) remunerația este plătită de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului din celălalt stat.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Japonia (1976) — Dacă, potrivit alin. (1), o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, autoritățile competente stabilesc de comun acord statul a cărui rezidentă este considerată în sensul convenției. Articolul nu conține criteriile locuinței permanente, centrului intereselor vitale, locuirii obișnuite sau cetățeniei; MLI schimbă regula numai pentru persoanele nefizice.
art. 24 din Convenția România–Japonia (1976), modificat de art. 16 MLI — procedura amiabilă — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ambelor state duc la o impunere neconformă cu convenția poate prezenta cazul autorității competente a oricăruia dintre state, în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii.
art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
art. 22 din Convenția România–Japonia (1976) — eliminarea dublei impuneri — Japonia (alin. (1) lit. a)): impozitul român datorat pentru venitul din România se acordă ca credit împotriva impozitului japonez, potrivit legii japoneze privind creditul pentru impozitul plătit în afara Japoniei. România (alin. (2)): impozitul japonez pe veniturile din Japonia se creditează împotriva impozitului român, în limita impozitului român aferent acelui venit.
art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR.
art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 60-2; NTA Tax Answer nr. 1478 — Rezidentul care la plecare deține titluri de valoare etc. în valoare de cel puțin 100 de milioane ¥ și a avut domiciliu sau reședință în Japonia în total peste 5 ani în cei 10 ani dinaintea plecării este impozitat pe câștigurile nerealizate (exit tax). Plata poate fi amânată 5 ani (prelungibil la 10) prin numirea unui reprezentant fiscal și constituirea unei garanții; impozitul poate fi anulat la întoarcerea în acest termen (cerere în 4 luni de la întoarcere).
Japan Pension Service — acorduri de securitate socială (actualizat la 27 octombrie 2025) — Acorduri în vigoare: Germania, Regatul Unit, Coreea, S.U.A., Belgia, Franța, Canada, Australia, Țările de Jos, Cehia, Spania, Irlanda, Brazilia, Elveția, Ungaria, India, Luxemburg, Filipine, Slovacia, China, Finlanda, Suedia, Italia și Austria (în vigoare din 1 decembrie 2025). România nu figurează pe listă.
Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Lista CNPP a statelor cu care România a semnat acorduri bilaterale de securitate socială: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Albania, Coreea, Macedonia, Moldova, Turcia, Serbia, Uruguay.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 89; NTA Tax Answer nr. 2260 — Șapte tranșe pe venitul impozabil: 5% (sub 1,95 milioane ¥), 10% (sub 3,3 milioane ¥), 20% (sub 6,95 milioane ¥), 23% (sub 9 milioane ¥), 33% (sub 18 milioane ¥), 40% (sub 40 de milioane ¥), 45% (40 de milioane ¥ sau mai mult). Pentru 2013–2037 se datorează și impozitul special de reconstrucție de 2,1% din impozitul de bază. Impozitul special pentru apărare din reforma din 2026 se aplică din 2027 (cota totală neschimbată).
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 120–121; NTA Tax Answer nr. 1900 — Pentru majoritatea angajaților impozitul se regularizează la sfârșitul anului și nu este necesară declarația finală; aceasta este obligatorie, de exemplu, pentru un salariu anual de peste 20 de milioane ¥, alte venituri de peste 200 000 ¥ sau un salariu de la un plătitor fără obligație de reținere în Japonia.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 95; NTA Tax Answer nr. 1240 — Rezidentul care plătește impozit pe venit în străinătate îl deduce din impozitul japonez până la limita creditului (impozitul anului × venitul străin ajustat ÷ venitul total); excedentul se creditează până la limita pentru impozitul special de reconstrucție. Limitele neutilizate și creditele excedentare se reportează 3 ani. Pentru rezidenții nepermanenți contează doar veniturile străine plătite sau transferate în Japonia. Impozitul peste cota din tratat nu se creditează. Se atașează la declarație situația creditului fiscal extern și documentele care dovedesc impozitul străin.
Ministerul Afacerilor Interne și Comunicațiilor — impozitul local pe venit (individual inhabitant tax) — Impozitul local pe venit se percepe persoanelor cu domiciliu într-o municipalitate (prefectură) la 1 ianuarie. Componenta pe venit este de 10% (4% prefectural, 6% municipal) din venitul anului precedent (1 ianuarie – 31 decembrie); componenta pe persoană este o sumă fixă. Pentru angajați impozitul se reține de regulă din salariu.
Legea privind depunerea declarației transferurilor externe, art. 5; NTA Tax Answer nr. 7456 — Rezidentul (care nu este rezident nepermanent) cu bunuri în străinătate în valoare totală de peste 50 de milioane ¥ la 31 decembrie depune la administrația fiscală o declarație a bunurilor din străinătate până la 30 iunie a anului următor; nedepunerea majorează penalitățile și poate fi sancționată.
Legea impozitului pe venit a Japoniei, art. 161, 212, 213; NTA Tax Answer nr. 2884 — Plătitorii de venituri din surse japoneze către nerezidenți rețin impozitul: 20,42% pentru salarii și alte remunerații pentru servicii personale, indemnizații de pensionare, chirii din imobile, dobânzi la împrumuturi și redevențe; 15,315% pentru dividende și dobânzi aferente acțiunilor listate. Reducerea sau scutirea din tratat se solicită depunând prin plătitor «Application Form for Income Tax Convention» până în ziua dinaintea plății.
art. 22 din Convenția România–Japonia (1976) — Japonia (alin. (1) lit. a)): impozitul român datorat pentru venitul din România se acordă ca credit împotriva impozitului japonez. România (alin. (2)): impozitul japonez pe veniturile din Japonia se creditează împotriva impozitului român, în limita impozitului român aferent acelui venit.
art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.

Jurisprudență

Supreme Court of Japan, Second Petty Bench, 平成20年(行ヒ)第139号, 18.02.2011 — Cauză privind impozitul pe donații și noțiunea de «domiciliu» (fostul art. 1-2 alin. (1) din Legea impozitului pe succesiuni). S-a reținut că o persoană detașată la Hong Kong, care a petrecut acolo circa două treimi din perioada detașării, nu avea domiciliul în Japonia la data primirii donației, deși petrecuse circa un sfert din perioadă în Japonia, lucrase și în Japonia și își ajustase zilele petrecute în Japonia pentru a evita impozitul. Un scop de evitare a impozitului nu plasează singur domiciliul în Japonia.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul