Rezidența fiscală în Polonia pentru rezidenții României

Polonia vă consideră rezident fiscal dacă centrul intereselor personale sau economice este în Polonia ori dacă stați acolo peste 183 de zile în anul fiscal — oricare criteriu este suficient. România vă poate considera în continuare rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale; rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Acordul din 1994.

Verificați-vă statutul: România și Polonia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Poloniei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Polonia rezident fiscal

În Polonia criteriile sunt alternative: este suficient centrul intereselor personale sau doar al celor economice în Polonia ori o ședere de peste 183 de zile.

Centrul intereselor dumneavoastră vitale este în Polonia — potrivit art. 3 ust. 1a din Legea PIT sunteți rezident fiscal al Poloniei, impozitat pe venitul mondial.
Centrul intereselor dumneavoastră economice este în Polonia — după legea poloneză acest lucru este suficient singur, chiar dacă familia locuiește în România: sunteți rezident fiscal al Poloniei.
Ați stat în Polonia mai mult de 183 de zile în anul fiscal — potrivit art. 3 ust. 1a pkt 2 din Legea PIT sunteți rezident fiscal al Poloniei; temeiul șederii nu contează.

Când sunteți nerezident

Nu aveți centrul intereselor în Polonia și ați stat cel mult 183 de zile — nu sunteți rezident fiscal al Poloniei. Veniturile din surse poloneze (inclusiv remunerația pentru munca prestată în Polonia) rămân impozabile acolo.

Unde legislația Poloniei intră în conflict cu regulile românești

Colizie: centrul intereselor în Polonia, iar România vă consideră în continuare rezident. Polonia vă consideră rezident pentru că centrul intereselor personale sau doar al celor economice este în Polonia. România aplică propriile criterii alternative: domiciliul în România, centrul intereselor vitale în România sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni. Cine lucrează în Polonia și are familia și domiciliul în România este de regulă rezident al ambelor state. Decide art. 4 alin. (2) din Acordul din 1994: locuință permanentă → centrul intereselor vitale (doar dacă aveți locuință în ambele state) → locuire obișnuită (și atunci când nu aveți locuință permanentă în niciun stat) → cetățenie → procedură amiabilă.
Colizie: peste 183 de zile în Polonia, dar România vă consideră în continuare rezident. Polonia vă consideră rezident doar pe baza duratei șederii (peste 183 de zile în anul fiscal). România vă poate considera rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale, indiferent de zilele petrecute în străinătate. Potrivit Acordului, o locuință permanentă aflată la dispoziție numai în România vă face rezident al României (art. 4 alin. (2) lit. a)); doar dacă aveți locuință permanentă în ambele state contează centrul intereselor vitale. Indiferent de rezultat, salariul pentru munca prestată în Polonia peste 183 de zile în anul calendaristic poate fi impozitat în Polonia (art. 16).

Ce mai trebuie să știți

Exact 183 de zile: încă nu sunteți rezident al Poloniei. Legea PIT cere mai mult de 183 de zile în anul fiscal (din ziua a 184-a). Polonia socotește orice parte de zi, inclusiv zilele sosirii și plecării; șederea nu trebuie să fie continuă. România folosește tot pragul „peste 183 de zile”, dar în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat.
Salariul pentru munca din Polonia: 183 de zile în anul calendaristic. Chiar dacă nu sunteți rezident al Poloniei (sau Acordul vă atribuie rezidența României), remunerația pentru munca prestată fizic în Polonia — inclusiv munca la distanță pentru un angajator român — este impozabilă în Polonia, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate condițiile art. 16 alin. (2): cel mult 183 de zile în Polonia în anul calendaristic, angajator fără rezidență sau sediu în Polonia și remunerație nesuportată de un sediu permanent din Polonia. Atenție: Acordul numără zilele pe an calendaristic, nu pe 12 luni consecutive ca testul român de rezidență.
Rezident al României cu venituri din Polonia: metoda creditului. Dacă sunteți rezident al României, declarați în România venitul mondial; impozitul plătit în Polonia pe veniturile pe care Acordul le permite Poloniei să le impoziteze se deduce din impozitul român, în limita impozitului român aferent (art. 25 alin. (2) din Acord). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza documentului justificativ privind plata impozitului în Polonia (art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Poloniei cu venituri din România: din 2024 credit proporțional. Dacă Acordul vă atribuie rezidența Poloniei, Polonia impozitează venitul mondial. Textul Acordului prevede pentru Polonia scutirea cu progresivitate a veniturilor impozabile în România (art. 25 alin. (1) lit. a)) și credit pentru dividende, dobânzi, redevențe și comisioane (lit. b)); prin efectul MLI, pentru veniturile obținute de la 1.01.2024 Polonia aplică metoda creditului proporțional. Practic: salariul pentru munca prestată în România este impozitat în România, iar Polonia scade impozitul român din impozitul polonez aferent acelui venit.
Anul mutării: Polonia recunoaște schimbarea rezidenței în cursul anului. Polonia vă consideră rezident de la data la care centrul intereselor se mută (de exemplu, când se mută familia), astfel încât anul poate fi împărțit. Potrivit art. 59 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, persoanele care devin rezidente în România sunt impozitate pe venitul mondial începând cu data de la care devin rezidente. Corelați perioadele, pentru ca același venit să nu fie impozitat de două ori fără credit.
„Ulga na powrót” — și pentru cetățenii UE care se mută în Polonia. Polonia scutește veniturile din muncă și din activități economice de până la 85.528 PLN pe an, timp de patru ani, pentru persoanele care își mută rezidența în Polonia după trei ani calendaristici de nerezidență și care au locuit în străinătate cel puțin trei ani. Scutirea este disponibilă cetățenilor polonezi, titularilor Kartei Polaka și cetățenilor UE/SEE/Elveției — deci și cetățenilor români. Verificați condițiile pe podatki.gov.pl înainte de a vă baza pe ea.
Securitatea socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Polonia contribuțiile sociale nu sunt reglementate de Acordul fiscal, ci de Regulamentul (CE) nr. 883/2004: de regulă plătiți contribuții în statul în care lucrați; salariatul detașat de un angajator român în Polonia pentru cel mult 24 de luni rămâne în sistemul românesc (formularul A1); cine lucrează în mod obișnuit în ambele state este asigurat în statul de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
Ce tratat se aplică: Acordul din 23 iunie 1994, modificat prin MLI. Între România și Polonia se aplică Acordul semnat la Varșovia la 23 iunie 1994, în vigoare de la 15 septembrie 1995 și aplicabil de la 1 ianuarie 1996. Rezidența dublă: art. 4 alin. (2); salarii: art. 16 (183 de zile în anul calendaristic); eliminarea dublei impuneri: art. 25 (credit în România; în Polonia scutire cu progresivitate, înlocuită prin MLI cu creditul proporțional de la veniturile din 2024); procedura amiabilă: art. 27. MLI este în vigoare pentru ambele state și nu modifică regula de departajare pentru persoane fizice.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital (Varșovia, 23.06.1994). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Polonia

rezydencja podatkowa: rezidență fiscală
ośrodek interesów życiowych: centrul intereselor vitale (personale sau economice)
nieograniczony obowiązek podatkowy: obligație fiscală nelimitată — impozit pe venitul mondial
ograniczony obowiązek podatkowy: impozit doar pe veniturile din surse poloneze
certyfikat rezydencji: certificat de rezidență fiscală
ulga na powrót: scutire pentru cei care își mută rezidența în Polonia

Întrebări

Ce tratat se aplică între România și Polonia?

Acordul semnat la Varșovia la 23 iunie 1994, în vigoare de la 15 septembrie 1995 și aplicabil de la 1 ianuarie 1996, modificat prin Convenția multilaterală (MLI). Regula de departajare este în art. 4 alin. (2).

Lucrez în Polonia câteva luni. Unde plătesc impozit pe salariu?

Polonia poate impozita salariul pentru munca prestată acolo dacă stați peste 183 de zile în anul calendaristic sau dacă remunerația este plătită de un angajator polonez ori suportată de un sediu permanent din Polonia (art. 16 din Acord). Dacă rămâneți rezident al României, impozitul polonez se scade din impozitul român (art. 25 alin. (2)).

Cum elimină Polonia dubla impunere pentru veniturile din România?

Textul Acordului prevede scutire cu progresivitate, dar prin MLI Polonia aplică de la veniturile din 2024 creditul proporțional: impozitul plătit în România se scade din impozitul polonez aferent acelui venit.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

art. 3 ust. 1 ustawy o PIT — Persoana care are locul de rezidență în Polonia este impozitată pe toate veniturile, indiferent de locul obținerii lor (obligație fiscală nelimitată).
art. 3 ust. 1a ustawy o PIT — Persoana fizică are rezidența în Polonia dacă are în Polonia centrul intereselor personale SAU economice (centrul intereselor vitale) ori dacă stă în Polonia mai mult de 183 de zile în anul fiscal. Este suficientă o singură condiție.
Objaśnienia podatkowe MF z 29.04.2021 (ghidul Ministerului Finanțelor privind rezidența fiscală) — Fiecare condiție (centrul personal sau cel economic) se analizează separat — oricare este suficientă. Pentru cele 183 de zile se socotește orice parte de zi, inclusiv zilele sosirii și plecării; șederea nu trebuie să fie continuă; rezidența poate începe sau înceta în cursul anului.
art. 3 ust. 2a–2b ustawy o PIT — Nerezidentul este impozitat doar pe veniturile din surse poloneze, inclusiv pe remunerația pentru munca prestată în Polonia, indiferent unde este plătită.
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Acordul România–Polonia (23.06.1994) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este rezidentă a statului în care are o locuință permanentă; b) dacă are locuință permanentă în ambele state — a statului în care se află centrul intereselor sale personale și economice (centrul intereselor vitale); c) dacă acest centru nu poate fi stabilit sau dacă nu are locuință permanentă în niciun stat — a statului în care locuiește în mod obișnuit; d) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele sau în niciunul — a statului al cărui cetățean este; e) dacă statutul nu poate fi stabilit potrivit lit. a)–d), autoritățile competente decid de comun acord.
art. 16 alin. (1)–(2) din Acordul România–Polonia (1994) — Salariul pentru munca prestată în celălalt stat poate fi impozitat acolo, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile: șederea acolo nu depășește în total 183 de zile în anul calendaristic; angajatorul nu are rezidența sau sediul în acel stat; remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului în acel stat.
art. 25 din Acordul România–Polonia (1994) — eliminarea dublei impuneri — (1) Polonia: a) scutește venitul care poate fi impozitat în România, putând aplica restului venitului cota care s-ar fi aplicat fără scutire; b) pentru dividende, dobânzi, redevențe și comisioane (art. 10–13) acordă deducerea impozitului plătit în România, în limita impozitului polonez aferent. (2) România deduce din impozitele române impozitele plătite în Polonia pe veniturile impozabile acolo, potrivit legislației române, în limita impozitului român aferent acelor venituri.
art. 131 din Codul fiscal (evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii) — Rezidentul care plătește impozit pe același venit și în statul cu care România are convenție: dacă convenția prevede metoda creditului, deduce din impozitul român impozitul plătit în străinătate; dacă prevede metoda scutirii, venitul este scutit în România. Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu mai mare decât impozitul român aferent acelui venit, calculat pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit; plata în străinătate se dovedește cu document justificativ.
Ministerul Finanțelor (Polonia) — Konwencja MLI: wyjaśnienia dla osób fizycznych — Pentru tratatele enumerate, MLI schimbă metoda poloneză din scutire cu progresivitate în credit (deducere) proporțional; pentru acordul cu România, noua metodă se aplică veniturilor obținute de la 1.01.2024.
Ministerul Finanțelor (Polonia) — tabelul datelor de aplicare a MLI — Rumunia: MLI în vigoare de la 01.06.2022; se aplică impozitelor reținute la sursă de la 01.01.2024 și celorlalte impozite pentru perioadele fiscale care încep de la 05.10.2023.
art. 27 ust. 8–9 ustawy o PIT — Veniturile din străinătate sunt fie scutite cu progresivitate, fie impozitul străin se scade proporțional, după cum prevede convenția aplicabilă.
art. 59 alin. (1) din Codul fiscal — Impozitul pe venit se aplică: a) rezidenților români cu domiciliul în România — veniturilor din orice sursă; b) celorlalte persoane rezidente — veniturilor din orice sursă, începând cu data de la care devin rezidente în România; nerezidenților — doar anumitor venituri din România.
Ulga na powrót (art. 21 ust. 1 pkt 152 ustawy o PIT) — ghidul podatki.gov.pl — Scutire pentru veniturile din muncă și din activități economice de până la 85.528 PLN pe an, timp de patru ani consecutivi, pentru cei care își transferă rezidența în Polonia după cel puțin trei ani de rezidență în străinătate.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004, art. 11 alin. (3) lit. (a), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat; salariatul detașat continuă să fie supus legislației statului de trimitere dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni; cine lucrează în mod obișnuit în două sau mai multe state membre este supus legislației statului de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
Oświadczenie rządowe z 2.08.1995 (Dz.U. 1995 nr 109 poz. 531); art. 30 din Acord — Acordul semnat la Varșovia la 23.06.1994 a intrat în vigoare la 15.09.1995; potrivit art. 30, se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie al anului calendaristic următor intrării în vigoare (deci din 1996).
Poziția României privind Convenția multilaterală (MLI), la depunerea instrumentului de ratificare — România include în lista acordurilor acoperite convențiile cu Cehia (nr. 16), Ungaria (nr. 27), Polonia (nr. 58) și Spania (nr. 69, convenția din 2017); alege opțiunea C a art. 5 MLI (metoda creditului) și își rezervă aplicarea art. 7 alin. (1) MLI pentru convenția cu Spania, care are deja o clauză antiabuz în Protocol (pct. I lit. c). Art. 4 MLI privește doar persoanele care nu sunt persoane fizice.
art. 4 alin. (2) lit. a)–b) — Persoana este considerată rezidentă a statului în care are o locuință permanentă; dacă are locuință permanentă în ambele state, este rezidentă a statului în care se află centrul intereselor sale personale și economice (centrul intereselor vitale) — lit. b).
art. 4 alin. (2) lit. c) — Dacă nu se poate stabili statul centrului intereselor vitale sau dacă persoana nu are locuință permanentă în niciunul dintre state, este rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit (lit. c)).
art. 4 alin. (2) lit. d)–e) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — statul al cărui cetățean este; dacă statutul nu poate fi stabilit potrivit lit. a)–d), autoritățile competente decid de comun acord.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul