Rezidența fiscală în Turcia pentru persoanele din România

Turcia vă consideră stabilit acolo, cu obligație fiscală integrală, dacă aveți domiciliul în Turcia — locul în care locuiți cu intenția de a rămâne permanent — sau dacă locuiți în Turcia în mod continuu mai mult de șase luni într-un an calendaristic; plecările temporare nu întrerup perioada (GVK art. 4). Străinii veniți pentru o misiune sau o lucrare determinată și temporară, pentru studii, tratament, odihnă ori călătorie nu devin stabiliți în Turcia chiar dacă stau mai mult de șase luni (GVK art. 5). România vă consideră rezident prin domiciliul din actul de identitate, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Dacă ambele state vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Acordul România–Turcia din 1986: locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită, cetățenia, apoi procedura amiabilă (art. 28).

Verificați-vă statutul: România și Turcia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Turciei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Turcia rezident fiscal

Obligația fiscală integrală în Turcia are două temeiuri: a fi stabilit în Turcia sau a vă afla în străinătate, ca cetățean turc, în numele unei instituții publice turce ori al unei întreprinderi cu sediul central în Turcia.

Administrația fiscală turcă consideră că cetățenii turci care locuiesc în străinătate de mai mult de șase luni cu permis de muncă sau de ședere au domiciliul în țara în care se află. În acest caz doar regula celor șase luni poate duce la obligație fiscală integrală în Turcia.

Persoana care locuiește în Turcia în mod continuu mai mult de șase luni într-un an calendaristic este considerată stabilită în Turcia; plecările temporare nu întrerup perioada. Prezența efectivă de peste 183 de zile îndeplinește condiția; cu mai puține zile poate fi suficientă și o ședere care, împreună cu plecările temporare, depășește șase luni.

Excepția de la art. 5 din GVK se aplică numai străinilor și neutralizează regula celor șase luni.

Vă aflați în străinătate, ca cetățean turc, în numele și pentru activitatea unei instituții publice turce sau a unei întreprinderi cu sediul central în Turcia — potrivit art. 3 alin. 2 din GVK aveți obligație fiscală integrală în Turcia. Câștigurile supuse impozitului pe venit sau unui impozit similar în țara în care vă aflați nu se mai impozitează separat în Turcia.
Domiciliul dvs. (locul în care locuiți cu intenția de a rămâne permanent) este în Turcia — potrivit art. 4 alin. 1 din GVK sunteți considerat stabilit în Turcia și aveți obligație fiscală integrală pentru veniturile din întreaga lume.
În acest an calendaristic ați locuit în Turcia în mod continuu mai mult de șase luni — potrivit art. 4 alin. 2 din GVK sunteți considerat stabilit în Turcia și aveți obligație fiscală integrală pentru veniturile din întreaga lume.

Când sunteți nerezident

Domiciliul dvs. nu este în Turcia și în acest an calendaristic nu ați locuit în Turcia mai mult de șase luni — aveți obligație fiscală limitată: Turcia impozitează numai câștigurile și veniturile obținute în Turcia (GVK art. 6, 7).
Deși stați în Turcia mai mult de șase luni, sunteți un străin aflat acolo pentru o misiune sau o lucrare temporară, studii, tratament medical, odihnă ori călătorie sau din motive independente de voința dvs. — potrivit art. 5 din GVK nu sunteți considerat stabilit în Turcia; aveți obligație fiscală limitată.

Unde legislația Turciei intră în conflict cu regulile românești

Coliziune: domiciliu în Turcia, rezident și în România. Turcia consideră stabilită în Turcia persoana care are acolo domiciliul — locul în care locuiește cu intenția de a rămâne permanent (Codul civil turc, art. 19) —, indiferent de numărul de zile. Dacă sunteți totodată rezident român (domiciliu în actul de identitate român, centrul intereselor vitale în România sau peste 183 de zile în 12 luni), ambele state vă revendică. Decide art. 4 alin. (2) din Acordul România–Turcia: locuința permanentă; cu locuință în ambele state, centrul intereselor vitale; dacă acesta nu poate fi stabilit sau nu aveți locuință permanentă în niciun stat, locuirea obișnuită; apoi cetățenia; apoi procedura amiabilă (art. 28).
Coliziune: peste șase luni în Turcia în anul calendaristic, rezident și în România. Turcia consideră stabilită persoana care locuiește în Turcia în mod continuu mai mult de șase luni într-un an calendaristic; plecările temporare nu întrerup perioada (GVK art. 4). Rezidența română poate continua în același timp — prin domiciliul din actul de identitate, care se păstrează până la stabilirea oficială a domiciliului în străinătate, sau prin centrul intereselor vitale rămas în România. Art. 4 alin. (2) din Acordul România–Turcia decide atunci statul de rezidență. Străinii veniți pentru o misiune sau o lucrare determinată și temporară nu devin stabiliți prin regula celor șase luni (GVK art. 5).

Ce mai trebuie să știți

Detașare temporară în Turcia: nu deveniți stabilit în Turcia. Ca străin venit pentru o misiune sau o lucrare determinată și temporară (sau pentru studii, tratament, odihnă ori călătorie), nu sunteți considerat stabilit în Turcia chiar dacă stați mai mult de șase luni (GVK art. 5) — aveți obligație fiscală limitată. Turcia impozitează totuși salariul pentru munca prestată sau valorificată în Turcia (GVK art. 7); potrivit art. 15 alin. (2) din Acord, dacă sunteți rezident român, salariul plătit de un angajator nerezident în Turcia și nesuportat de un sediu permanent din Turcia rămâne impozabil numai în România doar până la 183 de zile în anul calendaristic.
Cetățean turc care locuiește în România cu permis: contribuabil cu obligație limitată în Turcia. Administrația fiscală turcă consideră că cetățenii turci care locuiesc în străinătate de mai mult de șase luni cu permis de muncă sau de ședere au domiciliul în țara în care se află; aceștia sunt impozitați în Turcia doar ca contribuabili cu obligație limitată, pentru câștigurile și veniturile obținute în Turcia. Dacă vă întoarceți definitiv în Turcia sau stați acolo mai mult de șase luni într-un an calendaristic, deveniți contribuabil cu obligație integrală. Chiria pentru o locuință din Turcia poate trebui declarată acolo ca contribuabil cu obligație limitată.
Misiune oficială turcă în România: obligația fiscală integrală în Turcia continuă. Cetățenii turci care locuiesc în străinătate în legătură cu o instituție publică turcă sau cu o organizație ori întreprindere cu sediul central în Turcia și pentru activitatea acesteia au obligație fiscală integrală în Turcia, oriunde ar locui (GVK art. 3 alin. 2); câștigurile supuse impozitului pe venit sau unui impozit similar în țara în care se află nu se mai impozitează separat în Turcia. Dacă și România vă consideră rezident, verificați articolele Acordului privind funcțiile publice și rezidența.
Cum se evită dubla impunere între România și Turcia: creditul fiscal. Dacă România este statul dvs. de rezidență, declarați veniturile din Turcia în Declarația unică (până la 25 mai a anului următor) și scădeți impozitul plătit în Turcia, în limita impozitului român aferent (art. 24 din Acord; art. 131 Cod fiscal — calcul pe fiecare țară și natură de venit, cu document justificativ privind plata impozitului în Turcia). Dacă Turcia este statul dvs. de rezidență, Turcia scade impozitul plătit în România, în limita impozitului turc aferent (art. 24; GVK art. 123); dovada plății trebuie obținută de la autoritatea română competentă și certificată de ambasada sau consulatul Turciei, iar excedentul nu se restituie și nu se reportează.
Munca în Turcia ca rezident al României: 183 de zile în anul calendaristic (art. 15 alin. (2)). Salariul pentru munca prestată în Turcia este venit din surse turcești. Dacă România este statul dvs. de rezidență, Turcia nu îl impozitează numai dacă sunt îndeplinite toate cele trei condiții ale art. 15 alin. (2): sunteți prezent în Turcia cel mult 183 de zile în total în anul calendaristic; angajatorul nu este rezident în Turcia; salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului din Turcia. Atenție: Acordul numără zilele pe anul calendaristic, nu pe 12 luni consecutive ca testul român de rezidență. Altfel Turcia impozitează salariul pentru zilele lucrate acolo, iar România acordă credit fiscal (art. 24).
Mutarea în Turcia: scutire de 20 de ani pentru veniturile din străinătate (GVK art. suplimentar 20/D). Câștigurile și veniturile din străinătate ale persoanelor considerate stabilite în Turcia de la 1.01.2026, care în ultimii trei ani calendaristici nu au avut domiciliu și obligație fiscală în Turcia, sunt scutite de impozitul pe venit în Turcia timp de 20 de ani; nu se declară acolo, iar impozitul plătit în străinătate pentru ele nu se poate scădea. Scutirea turcă nu limitează dreptul României: dacă, potrivit Acordului, sunteți rezident al Turciei, România impozitează în continuare veniturile din surse românești pe care Acordul i le permite (de exemplu chiriile din imobile din România, salariul pentru munca prestată în România); dacă sunteți rezident al României, România vă impozitează venitul mondial. Procedura (certificatul de scutire) este reglementată de Comunicatul nr. 333.
Anul plecării sau al sosirii: Turcia nu are o regulă expresă de împărțire a anului, România da. Domiciliul turc se schimbă numai când se dobândește unul nou (Codul civil turc, art. 20). Cine părăsește Turcia în cursul anului calendaristic depune declarația anuală în cele 15 zile dinaintea plecării (GVK art. 92); legea nu conține o regulă expresă de împărțire a anului — consultați administrația fiscală în anul plecării. În România, persoana fără domiciliu devine rezidentă de la sosire (183 de zile) sau de la mutarea declarată a centrului intereselor vitale și rămâne rezidentă până la plecare (art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal); persoana cu domiciliu în România rămâne rezidentă până la data schimbării rezidenței (art. 59 alin. (5)). Pentru perioadele de dublă rezidență se aplică regulile de departajare ale Acordului.
Securitate socială: acord bilateral România–Turcia. Turcia figurează pe lista CNPP a statelor cu care România a semnat un acord bilateral de securitate socială. Turcia nu este stat UE/SEE, deci Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică; legislația aplicabilă și eventuala detașare se stabilesc după acordul bilateral. Verificați la CNPP condițiile de detașare și formularele înainte de plecare. Cetățenii turci își pot valorifica în Turcia, prin răscumpărare, perioadele de asigurare din străinătate (Legea turcă nr. 3201, art. 1).
Ce acord se aplică: Acordul România–Turcia din 1986. Se aplică Acordul dintre Republica Socialistă România și Republica Turcia semnat la București la 1 iulie 1986 (în vigoare din 15.09.1988, aplicabil de la 1.01.1989; în caz de divergență prevalează textul englez). Rezidența: art. 4 alin. (2) — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită, cetățenia, apoi procedura amiabilă; salarii: art. 15 (183 de zile în anul calendaristic); pensii private: art. 18 — numai statul de rezidență; eliminarea dublei impuneri: art. 24 — credit în ambele state; procedura amiabilă: art. 28 (fără termen).

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Acordul dintre Republica Socialistă România și Republica Turcia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital (București, 1 iulie 1986). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în Turcia

Türkiye'de yerleşmiş: stabilit în Turcia — domiciliu în Turcia sau peste șase luni de ședere continuă într-un an calendaristic
ikametgâh: domiciliu — locul în care locuiți cu intenția de a rămâne permanent (Codul civil turc, art. 19)
tam mükellefiyet: obligație fiscală integrală pe veniturile din Turcia și din afara ei (rezident)
dar mükellefiyet: obligație fiscală limitată, numai pe veniturile obținute în Turcia (nerezident)
mukimlik belgesi: certificatul de rezidență fiscală emis în Turcia, cu care dovediți rezidența turcă în România
Gelir Vergisi Kanunu (GVK): Legea impozitului pe venit nr. 193

Întrebări

Lucrez în Turcia pentru un angajator român. Unde se impozitează salariul?

Salariul pentru munca prestată în Turcia este venit din surse turcești. Dacă România este statul dvs. de rezidență, Turcia nu îl impozitează numai dacă sunteți prezent acolo cel mult 183 de zile în total în anul calendaristic, angajatorul nu este rezident în Turcia și salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă din Turcia (art. 15 alin. (2)). Atenție: Acordul numără zilele pe anul calendaristic, nu pe 12 luni consecutive ca testul român de rezidență.

Cum se evită dubla impunere între România și Turcia?

Prin credit în ambele state (art. 24). Rezidentul român declară veniturile din Turcia în Declarația unică până la 25 mai a anului următor și scade impozitul plătit în Turcia, în limita impozitului român aferent (art. 131 Cod fiscal). Rezidentul Turciei scade în Turcia impozitul plătit în România, în limita impozitului turc aferent (GVK art. 123).

Plătesc contribuții sociale în ambele țări?

Turcia figurează pe lista CNPP a statelor cu care România a semnat un acord bilateral de securitate socială. Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică, deoarece Turcia nu este stat UE/SEE; legislația aplicabilă și eventuala detașare se stabilesc după acordul bilateral, așa că verificați la CNPP condițiile și formularele înainte de plecare.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

GVK (Legea impozitului pe venit nr. 193) art. 3 — Persoanele stabilite în Turcia, precum și cetățenii turci care locuiesc în străinătate în legătură cu instituții publice sau cu organizații ori întreprinderi cu sediul central în Turcia și pentru activitatea acestora se impozitează pe totalitatea câștigurilor și veniturilor obținute în Turcia și în afara ei (obligație fiscală integrală). Cei din a doua categorie nu se mai impozitează separat pe câștigurile supuse impozitului pe venit sau unui impozit similar în țara în care se află.
Comunicatul general nr. 210 privind impozitul pe venit (RG 06.03.1998, 23278) — GİB, Ghidul veniturilor din chirii pentru contribuabilii cu obligație limitată (februarie 2025, publicația nr. 553) — Cetățenii turci care locuiesc în străinătate de mai mult de șase luni, cu permis de muncă sau de ședere, se impozitează pentru câștigurile și veniturile obținute în Turcia ca contribuabili cu obligație limitată; cei aflați în străinătate în legătură cu instituții publice sau cu întreprinderi cu sediul central în Turcia sunt excluși.
Opinia (özelge) GİB — Direcția fiscală Balıkesir, 19.09.2013, B.07.1.GİB.4.10.15.01-125[10-2013/849]-88 — Cu trimitere la Comunicatul nr. 210: cetățenii turci care locuiesc în străinătate de mai mult de șase luni, cu permis de muncă sau de ședere, sunt considerați a avea domiciliul în țara în care se află și se impozitează ca contribuabili cu obligație limitată; cei care se întorc definitiv sau stau în Turcia mai mult de șase luni într-un an calendaristic sunt contribuabili cu obligație integrală.
GVK art. 4 — Sunt considerați stabiliți în Turcia: 1) cei care au domiciliul în Turcia (domiciliul este locul prevăzut la art. 19 și urm. din Codul civil); 2) cei care locuiesc în Turcia în mod continuu mai mult de șase luni într-un an calendaristic — plecările temporare nu întrerup perioada de ședere.
Codul civil turc (nr. 4721), art. 19–20 — Domiciliul este locul în care o persoană locuiește cu intenția de a rămâne permanent; nu se pot avea mai multe domicilii în același timp. Schimbarea domiciliului depinde de dobândirea unuia nou; pentru persoana care și-a părăsit domiciliul din străinătate și nu și-a dobândit încă un domiciliu în Turcia, locul în care locuiește în prezent este considerat domiciliu.
GVK art. 5 — Oamenii de afaceri, de știință, experții, funcționarii, corespondenții de presă și persoanele similare veniți pentru o misiune sau o lucrare determinată și temporară, străinii veniți în scop de studii, tratament medical, odihnă sau călătorie, precum și cei care rămân în Turcia din motive independente de voința lor, precum arestul, detenția sau boala, nu sunt considerați stabiliți în Turcia chiar dacă stau mai mult de șase luni.
GVK art. 6 — Persoanele fizice care nu sunt stabilite în Turcia se impozitează numai pe câștigurile și veniturile obținute în Turcia (obligație fiscală limitată).
GVK art. 7 pct. 3 lit. a) și ultimul alineat — Pentru contribuabilii cu obligație limitată, salariul se consideră obținut în Turcia dacă serviciul a fost prestat sau valorificat în Turcia. Valorificare înseamnă plata în Turcia sau, dacă plata s-a făcut în străinătate, înregistrarea ei în contabilitatea plătitorului din Turcia ori a celui în numele și pe seama căruia s-a făcut plata sau deducerea ei din profitul acestuia.
art. 4 alin. (2) din Acordul România–Turcia (1986) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state — a statului cu care legăturile personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă centrul nu poate fi determinat sau nu dispune de locuință permanentă în niciun stat — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele sau în niciunul — a statului al cărui național este; d) dacă este național al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente tranșează problema de comun acord.
art. 15 alin. (2) din Acordul România–Turcia (1986) — Salariul unui rezident al unui stat pentru munca prestată în celălalt stat este impozabil numai în primul stat dacă: a) beneficiarul este prezent în celălalt stat una sau mai multe perioade care nu depășesc în total 183 de zile în anul calendaristic vizat; b) remunerația este plătită de sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidentă a celuilalt stat; c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului din celălalt stat.
art. 24 din Acordul România–Turcia (1986) — eliminarea dublei impuneri — România: impozitele plătite în Turcia de rezidenții români asupra veniturilor obținute acolo se scad din impozitul român, în limita impozitului român aferent acelor venituri. Turcia: acordă ca scădere din impozitul pe venit al rezidentului său o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România, în limita impozitului turc aferent.
art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR.
GVK art. 123 — Impozitele similare plătite pe loc de contribuabilii cu obligație integrală pentru câștigurile și veniturile obținute în străinătate se scad din partea impozitului pe venit stabilit în Turcia aferentă acelor câștiguri și venituri; excedentul nu se ia în considerare. Condiții: să fie un impozit personal pe venit, iar plata să fie dovedită cu documente obținute de la autoritățile competente și certificate de ambasada sau consulatul Turciei. Dacă documentele nu sosesc până la termenul ratei, impozitul se amână un an; după expirarea termenului documentele nu mai sunt luate în considerare.
GVK art. suplimentar 20/D (Legea nr. 7582, art. 4, RG 04.06.2026) — Câștigurile și veniturile obținute în afara Turciei de persoanele fizice care în ultimii trei ani calendaristici dinaintea stabilirii în Turcia nu au avut domiciliu și obligație fiscală în Turcia sunt scutite de impozitul pe venit timp de douăzeci de ani; obligația fiscală anterioară doar pentru venituri din bunuri imobile/capitaluri mobiliare sau câștiguri din plusvaloare nu constituie un impediment. Aceste venituri nu se declară, cheltuielile aferente nu se iau în considerare, iar impozitele plătite în străinătate pentru ele nu se pot scădea.
Comunicatul general nr. 333 privind impozitul pe venit (RG 04.07.2026, 33300) — rezumat KPMG — Procedura și principiile art. suplimentar 20/D: se aplică persoanelor considerate stabilite în Turcia la 1.01.2026 sau după această dată; reglementează eliberarea certificatului de scutire.
GVK art. 92 — Declarația anuală se depune de la începutul lunii martie a anului următor până în seara zilei de 25; în obligația integrală la administrația fiscală competentă, în obligația limitată la cea de la locul reprezentantului fiscal sau al sediului. Cei care părăsesc țara în cursul anului calendaristic depun declarația în cele 15 zile dinaintea plecării. — termenul a fost prelungit până în ultima zi a lunii martie prin Circulara VUK nr. 115 (29.03.2019), până la o nouă reglementare
art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Lista CNPP a statelor cu care România a semnat acorduri bilaterale de securitate socială: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Albania, Coreea, Macedonia, Moldova, Turcia, Serbia, Uruguay.
Legea turcă nr. 3201, art. 1 — Perioadele de asigurare ale cetățenilor turci realizate și documentate în străinătate după vârsta de 18 ani, perioadele de șomaj dintre ele și perioadele de casnică sunt valorificate, la cerere, prin răscumpărare, în sistemul de securitate socială din Turcia.
art. 28 din Acordul România–Turcia (1986) — procedura amiabilă — Rezidentul care consideră că măsurile unuia sau ambelor state duc la o impunere neconformă cu acordul poate prezenta cazul autorității competente a statului al cărui rezident este, indiferent de căile de atac din legislația internă; acordul nu prevede un termen pentru prezentarea cazului.
GİB — Acordurile de evitare a dublei impuneri — Lista acordurilor fiscale încheiate de Turcia, textele în limba turcă, comunicatele generale privind acordurile și ghidul procedurii amiabile.
GVK art. 103; Comunicatul general nr. 332 privind impozitul pe venit (RG 31.12.2025, 33124, al 5-lea supliment) — Baremul 2026: 15% până la 190 000 TL; 20% până la 400 000 TL; 27% până la 1 000 000 TL (pentru salarii 1 500 000 TL); 35% până la 5 300 000 TL; 40% peste.
GVK art. 86 — În obligația integrală, pentru salariile de la un singur angajator, impozitate prin reținere, care nu depășesc tranșa a patra a baremului nu se depune declarație anuală (limite separate pentru mai mulți angajatori). În obligația limitată nu se declară salariile, veniturile din profesii liberale, veniturile din capitaluri mobiliare și imobiliare și celelalte câștiguri și venituri impozitate integral în Turcia prin reținere.
GVK art. 23 pct. 13 și 19 — Pensiile pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș plătite de instituțiile de securitate socială din țări străine sunt scutite de impozitul pe venit; sunt scutite și salariile plătite din câștigurile din străinătate ale angajatorului celor care lucrează efectiv în străinătate la lucrări de construcții, reparații, montaj și servicii tehnice.
art. 4 alin. (2) lit. a) din Acordul România–Turcia din 1986 — Persoana este considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state, este rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.
art. 4 alin. (2) lit. b) din Acordul România–Turcia din 1986 — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) din Acordul România–Turcia din 1986 — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — statul al cărui național este; dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente tranșează problema de comun acord.

Jurisprudență

Danıştay 4. Daire, E. 2021/8176, K. 2022/8419, 19.12.2022 — Într-o cauză privind scutirea de TVA de la art. 13 lit. i) (livrarea de locuințe/spații comerciale către străini), Secția a analizat condiția «de a nu fi stabilit în Turcia» potrivit art. 4 și 5 din GVK: condiția trebuie îndeplinită la data livrării; documentul obținut de la administrația fiscală care atestă că persoana nu este stabilită este un mijloc de probă, iar faptul că a fost obținut după livrare nu împiedică aplicarea scutirii pentru cumpărătorul care dovedește că îndeplinește condițiile. Hotărârea privește TVA, dar aplică criteriile de stabilire din impozitul pe venit.
Danıştay 3. Daire, E. 2019/4235, K. 2020/3672, 08.10.2020 — Cererea de îndreptare a hotărârii pronunțate în favoarea reclamantului care locuia în străinătate și susținea că are obligație limitată pentru veniturile din obligațiuni de stat și bonuri de tezaur din 2001 a fost respinsă cu majoritate: obiecția administrației că nu s-a prezentat un document care să ateste că în 2006 nu a stat în Turcia mai mult de 6 luni sau un certificat de rezidență nu corespundea motivelor de îndreptare de la art. 54 din Legea procedurii contencios-administrative (İYUK). Hotărârea este procedurală; motivarea pe fond se află în hotărârea Secției din 17.12.2018, E. 2015/5180, K. 2018/7692, confirmată.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul