Rezidența fiscală în China pentru persoanele din România

China vă consideră persoană fizică rezidentă dacă aveți domiciliul în China — reședință obișnuită în virtutea înregistrării gospodăriei (hukou), a familiei sau a intereselor economice — sau dacă, fără domiciliu, locuiți acolo în total 183 de zile sau mai mult în anul calendaristic; se numără doar zilele cu 24 de ore complete în China. Rezidentul fără domiciliu nu este impozitat în China pe veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine, după înregistrarea la autoritatea fiscală, decât dacă în fiecare dintre cei șase ani anteriori (numărați din 2019) a avut 183 de zile în China fără nicio absență mai lungă de 30 de zile. România vă consideră rezident prin domiciliul din actul de identitate, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Dubla rezidență se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Acordul România–China din 2016: locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită, cetățenia, apoi procedura amiabilă (art. 26).

Verificați-vă statutul: România și China

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Chinei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră China rezident fiscal

China nu folosește criteriul cetățeniei: cetățenii chinezi și străinii sunt rezidenți dacă au domiciliul în China — reședință obișnuită în virtutea hukou, a familiei sau a intereselor economice — sau, fără domiciliu, locuiesc în China cel puțin 183 de zile în anul calendaristic. Domiciliul este un criteriu juridic: persoana aflată temporar în străinătate pentru studii, muncă, vizite la familie sau călătorii, care se întoarce să locuiască în China când motivul încetează, își păstrează reședința obișnuită în China.

Persoana fără domiciliu devine rezidentă cu 183 de zile în total în China în anul calendaristic (inclusiv a 183-a zi). Se numără doar zilele cu 24 de ore complete în China — China numără pe 1 ianuarie – 31 decembrie, nu pe intervale mobile de 12 luni ca testul român.

«Regula celor șase ani» nu schimbă statutul de rezident; decide doar dacă veniturile din străinătate ale unui rezident fără domiciliu, plătite de entități sau persoane străine, sunt impozitate în China.

Locuiți în mod obișnuit în China în virtutea înregistrării gospodăriei, a familiei sau a intereselor economice, deci aveți domiciliul în China. Potrivit art. 1 din Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice sunteți persoană fizică rezidentă a Chinei, impozitată pe venitul mondial, indiferent de numărul de zile petrecute în China; impozitul plătit în străinătate se creditează în limita prevăzută la art. 7.
Nu aveți domiciliu în China, dar ați locuit acolo cel puțin 183 de zile în anul calendaristic, deci sunteți persoană fizică rezidentă a Chinei (art. 1). Deoarece și în fiecare dintre cei șase ani anteriori ați avut 183 de zile fără nicio absență mai lungă de 30 de zile, toate veniturile — din China și din străinătate, inclusiv din România — sunt impozabile în China.
Nu aveți domiciliu în China, dar ați locuit acolo cel puțin 183 de zile în anul calendaristic, deci sunteți persoană fizică rezidentă a Chinei (art. 1). Deoarece în cel puțin unul dintre cei șase ani anteriori ați avut sub 183 de zile sau o absență mai lungă de 30 de zile, veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine — de exemplu venituri din România plătite de un plătitor român — sunt scutite în China după înregistrarea la autoritatea fiscală (art. 4 din Regulament). Veniturile din China, inclusiv salariul pentru munca din China, și veniturile din străinătate plătite de o entitate chineză rămân impozabile.
Nu aveți domiciliu în China, dar ați locuit acolo cel puțin 183 de zile în anul calendaristic, deci sunteți persoană fizică rezidentă a Chinei (art. 1). Dacă China vă impozitează și veniturile din străinătate depinde de regula celor șase ani: dacă în fiecare dintre cei șase ani anteriori (numărați din 2019) ați avut 183 de zile fără nicio absență mai lungă de 30 de zile, toate veniturile sunt impozabile; altfel veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine sunt scutite după înregistrare.
Ați locuit în China cel puțin 183 de zile în anul calendaristic, deci sunteți persoană fizică rezidentă a Chinei, cu sau fără domiciliu acolo (art. 1). Cu domiciliu, toate veniturile sunt impozabile în China; fără domiciliu, veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine pot fi scutite potrivit regulii celor șase ani (art. 4 din Regulament).

Când sunteți nerezident

Nu aveți domiciliu în China și ați locuit acolo mai puțin de 183 de zile în anul calendaristic, deci sunteți persoană fizică nerezidentă (art. 1): China impozitează numai veniturile din surse chineze. Salariul pentru munca prestată în afara Chinei nu este venit din China; cu cel mult 90 de zile în China, partea din salariul pentru munca din China plătită de un angajator străin și nesuportată de unitatea acestuia din China este scutită (art. 5 din Regulament).

Unde legislația Chinei intră în conflict cu regulile românești

Coliziune: China vă consideră rezident prin domiciliu, România după propriile criterii. China consideră rezidentă persoana cu domiciliu în China — reședință obișnuită în virtutea hukou, a familiei sau a intereselor economice — indiferent de numărul de zile petrecute acolo. Dacă vă păstrați domiciliul chinez și sunteți totodată rezident român (domiciliu în România, centrul intereselor vitale aici sau peste 183 de zile în 12 luni), ambele state vă revendică. Decide art. 4 alin. (2) din Acordul România–China: locuința permanentă; cu locuință în ambele state, centrul intereselor vitale; dacă acesta nu poate fi stabilit sau nu aveți locuință permanentă în niciun stat, locuirea obișnuită; apoi cetățenia; apoi procedura amiabilă.
Coliziune: 183 de zile în China în anul calendaristic, rezident și în România. Fără domiciliu în China, 183 de zile în China în anul calendaristic vă fac persoană fizică rezidentă a Chinei. Rezidența română poate continua în același timp — prin domiciliul din actul de identitate, care se păstrează până la stabilirea oficială a domiciliului în străinătate, sau prin centrul intereselor vitale rămas în România. Art. 4 alin. (2) din Acordul România–China decide atunci care stat este statul dvs. de rezidență și, odată cu aceasta, dacă China vă poate impozita veniturile din România.

Ce mai trebuie să știți

Ani fiscali și moduri de numărare diferite. Anul fiscal al Chinei este anul calendaristic, iar testul chinez de 183 de zile numără doar zilele cu 24 de ore complete petrecute în China în acel an. România verifică pragul de peste 183 de zile pe orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat, numărând și zilele de sosire și de plecare. Limita de 183 de zile pentru salarii din art. 15 alin. (2) lit. a) din Acordul România–China se calculează, la rândul ei, pe orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat — verificați fiecare fereastră de 12 luni, nu doar anul calendaristic.
Veniturile din România ale unui rezident chinez fără domiciliu: regula celor șase ani. Dacă sunteți rezident al Chinei numai prin testul celor 183 de zile, China nu vă impozitează veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine — de exemplu chiria pentru un imobil din România, dobânzile la conturi românești sau salariul pentru munca din România plătit de un angajator român — decât dacă în fiecare dintre cei șase ani anteriori (numărați din 2019) ați avut 183 de zile în China, fără nicio absență mai lungă de 30 de zile. Scutirea necesită înregistrarea la autoritatea fiscală competentă. Salariul pentru munca din China este venit din China chiar dacă îl plătește un angajator român. Dacă și România vă consideră rezident, România vă impozitează în continuare venitul mondial, în limitele Acordului.
Cum se evită dubla impunere între România și China: creditul fiscal. Dacă România este statul dvs. de rezidență, declarați veniturile din China în Declarația unică (până la 25 mai a anului următor) și scădeți impozitul plătit în China, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 23 alin. (2) din Acord; art. 131 Cod fiscal — calcul pe fiecare țară și natură de venit, cu document justificativ privind plata impozitului în China). Dacă China este statul dvs. de rezidență, China creditează impozitul plătit în România pe veniturile din România, în limita impozitului chinez aferent (art. 23 alin. (1)); creditul în China necesită certificatul de plată a impozitului emis de autoritatea fiscală română pentru anul respectiv.
Munca în China ca rezident al României: regula celor 183 de zile (art. 15 alin. (2)). Salariul pentru munca prestată fizic în China este venit din surse chineze, indiferent unde este plătit. Dacă România este statul dvs. de rezidență, China nu îl impozitează numai dacă sunt îndeplinite toate cele trei condiții ale art. 15 alin. (2): sunteți în China cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat; angajatorul nu este rezident în China; salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă a angajatorului din China. Legea chineză singură scutește salariul plătit de un angajator străin numai până la 90 de zile (art. 5 din Regulament). Altfel China impozitează salariul pentru zilele lucrate în China, iar România acordă credit fiscal (art. 23 alin. (2)).
Anul sosirii sau al plecării: China nu împarte anul, România da. China stabilește rezidența pentru întregul an calendaristic. În România, persoana fără domiciliu devine rezidentă de la data sosirii (testul celor 183 de zile) sau de la data declarată a mutării centrului intereselor vitale și rămâne rezidentă până la plecare (art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal); persoana cu domiciliu în România rămâne rezidentă până la data schimbării rezidenței, dovedită cu chestionarul la plecare și certificatul de rezidență (art. 59 alin. (5)). În anul mutării puteți fi rezident al ambelor state pentru luni care se suprapun; pentru perioada de dublă rezidență se aplică regulile de departajare ale Acordului. Păstrați evidența intrărilor și ieșirilor — China numără doar zilele cu 24 de ore complete în China.
Securitate socială: nu există acord România–China. China nu figurează pe lista CNPP a statelor cu care România are acorduri bilaterale de securitate socială, iar România nu figurează printre cele 13 state cu care China a semnat astfel de acorduri. Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu China. Un angajat detașat din România în China nu poate folosi un formular A1 sau un certificat de acoperire pentru a fi scutit de asigurările sociale chineze, iar contribuțiile pot fi datorate în ambele state. Clarificați cu angajatorul cum este tratată detașarea înainte de plecare.
Ce acord se aplică: Acordul România–China din 2016. Din 1.01.2018 se aplică Acordul dintre România și Republica Populară Chineză semnat la București la 4 iulie 2016 (în vigoare din 17.06.2017), care a înlocuit acordul din 1991. Rezidența: art. 4 alin. (2) — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locuirea obișnuită, cetățenia, apoi procedura amiabilă; salarii: art. 15 (183 de zile în orice perioadă de 12 luni); pensii private: art. 18 — numai statul de rezidență; eliminarea dublei impuneri: art. 23 — credit în ambele state; procedura amiabilă: art. 26 (termen 3 ani).

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Acordul dintre România și Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și prevenirea evaziunii fiscale și a evitării plății impozitelor (București, 4 iulie 2016). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Termeni pe care îi veți întâlni în China

居民个人 (jūmín gèrén): persoană fizică rezidentă — domiciliu în China sau, fără domiciliu, cel puțin 183 de zile în anul fiscal
非居民个人 (fēi jūmín gèrén): persoană fizică nerezidentă, impozitată numai pe veniturile din surse chineze
住所 (zhùsuǒ): domiciliu — reședință obișnuită în China în virtutea hukou, a familiei sau a intereselor economice
综合所得 (zōnghé suǒdé): venit comprehensiv: salarii, servicii personale, drepturi de autor și redevențe, impozitate anual cu 3%–45%
境外所得 (jìngwài suǒdé): venituri din afara Chinei, de exemplu din România
汇算清缴 (huìsuàn qīngjiǎo): regularizarea anuală a impozitului, între 1 martie și 30 iunie ale anului următor

Întrebări

Ce acord se aplică între România și China?

Acordul semnat la București la 4 iulie 2016, în vigoare din 17 iunie 2017 și aplicabil din 1 ianuarie 2018; el a înlocuit acordul din 1991. Cazurile de impunere neconformă cu Acordul se prezintă în procedura amiabilă în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii (art. 26).

Sunt trimis în China de angajatorul meu din România. Unde se impozitează salariul?

Salariul pentru munca prestată fizic în China este venit din surse chineze, indiferent unde este plătit. Dacă România este statul dvs. de rezidență, China nu îl impozitează numai dacă stați acolo cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat, angajatorul nu este rezident în China și salariul nu este suportat de un sediu permanent sau o bază fixă din China (art. 15 alin. (2)). Altfel China impozitează salariul pentru zilele lucrate acolo, iar România acordă credit fiscal, în limita impozitului român aferent (art. 23 alin. (2)).

Plătesc contribuții sociale în ambele țări?

Se poate întâmpla: România nu are acord de securitate socială cu China, iar Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu China. Un angajat detașat din România nu poate folosi formularul A1 sau un certificat de acoperire pentru a fi scutit de asigurările sociale chineze, așa că clarificați cu angajatorul cum este tratată detașarea înainte de plecare.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice a Republicii Populare Chineze (a șaptea modificare, 31 august 2018), art. 1 — Persoana fizică cu domiciliu în China sau care, fără domiciliu, locuiește în China în total 183 de zile sau mai mult într-un an fiscal este persoană fizică rezidentă și se impozitează pe veniturile din China și din afara Chinei. Persoana fără domiciliu și fără reședință în China sau fără domiciliu și cu mai puțin de 183 de zile este nerezidentă și se impozitează numai pe veniturile din China. Anul fiscal este anul calendaristic (1 ianuarie – 31 decembrie).
Regulamentul de aplicare a Legii impozitului pe venitul persoanelor fizice (Decretul Consiliului de Stat nr. 707), art. 2 — A avea domiciliul în China înseamnă a locui în mod obișnuit în China în virtutea înregistrării gospodăriei (hukou), a familiei sau a intereselor economice.
Dispoziții privind unele aspecte ale perceperii impozitului pe venitul persoanelor fizice (Guoshuifa [1994] nr. 89), art. 1 — Reședința obișnuită este un criteriu juridic pentru a stabili dacă contribuabilul este rezident sau nerezident; nu înseamnă locul de reședință efectivă sau dintr-o anumită perioadă. Persoana care locuiește în străinătate pentru studii, muncă, vizite la familie sau călătorii și trebuie să se întoarcă să locuiască în China când motivul încetează are reședința obișnuită în China.
Anunțul MOF/STA nr. 34 din 2019 — Pentru persoana fără domiciliu, zilele de reședință sunt zilele de ședere în China: se numără ziua cu 24 de ore complete în China, o ședere mai scurtă nu. Dacă o astfel de persoană locuiește 183 de zile într-un an fiscal și în fiecare dintre cei șase ani anteriori a avut tot câte 183 de zile, fără nicio plecare mai lungă de 30 de zile, se impozitează pentru acel an atât veniturile din China, cât și cele din străinătate; altfel veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine sunt scutite. Cei șase ani se numără începând din 2019.
Regulamentul de aplicare a Legii impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 4 — Persoana fără domiciliu care a locuit în China câte 183 de zile în fiecare an pe o perioadă mai scurtă de șase ani consecutivi este scutită, după înregistrarea la autoritatea fiscală competentă, de impozit pe veniturile din străinătate plătite de entități sau persoane străine; o singură plecare mai lungă de 30 de zile într-un an reia numărătoarea.
Regulamentul de aplicare a Legii impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 3 — Dacă nu se prevede altfel, veniturile din servicii prestate în China prin funcție, angajare sau executarea unui contract sunt venituri din surse chineze, indiferent unde sunt plătite.
Regulamentul de aplicare a Legii impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 5 — Persoana fără domiciliu care locuiește în China în total cel mult 90 de zile într-un an fiscal este scutită pentru partea din veniturile din muncă din surse chineze plătită de un angajator străin și nesuportată de unitatea sau sediul angajatorului din China.
Anunțul MOF/STA nr. 3 din 2020 (impozitul pe venitul persoanelor fizice pentru veniturile din străinătate) — Veniturile din servicii prestate în afara Chinei sunt venituri din străinătate. Veniturile «comprehensive» și din afaceri din străinătate se cumulează cu veniturile interne de același fel; celelalte categorii se calculează separat. Limita creditului se calculează pe fiecare țară (regiune); creditul excedentar se reportează cinci ani fiscali; fără certificat fiscal corespunzător nu se acordă credit; impozitul scutit în baza unui tratat (tax sparing) se consideră plătit. Rezidenții declară veniturile din străinătate între 1 martie și 30 iunie ale anului următor. Dacă anul fiscal străin diferă de anul calendaristic, anul corespunzător este anul calendaristic în care se încheie anul fiscal străin.
art. 7 pct. 28 Cod fiscal (Legea nr. 227/2015) — Persoană fizică rezidentă este orice persoană care îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 15 alin. (2) din Acordul România–China (2016) — Salariul unui rezident al unui stat pentru munca prestată în celălalt stat este impozabil numai în primul stat dacă: a) beneficiarul este prezent în celălalt stat cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de douăsprezece luni care începe sau se termină în anul fiscal vizat; b) remunerația este plătită de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.
art. 4 alin. (2) din Acordul România–China (2016) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă; dacă are locuință permanentă în ambele state — a statului cu care legăturile personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă centrul nu poate fi determinat sau nu are locuință permanentă în niciun stat — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele sau în niciunul — a statului al cărui național este; d) dacă este național al ambelor sau al niciunuia — autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.
art. 23 din Acordul România–China (2016) — eliminarea dublei impuneri — China (alin. (1)): impozitul plătit în România potrivit Acordului pe veniturile din România se creditează împotriva impozitului chinez pe acele venituri, fără a depăși impozitul chinez aferent. România (alin. (2)): acordă ca deducere din impozitul pe venit o sumă egală cu impozitul plătit în China, plafonată la impozitul român aferent acelui venit.
art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR.
art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Lista CNPP a statelor cu care România a semnat acorduri bilaterale de securitate socială: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Albania, Coreea, Macedonia, Moldova, Turcia, Serbia, Uruguay.
China News Service (preluat de gmw.cn, 29 octombrie 2025) — Din 2001 China a semnat acorduri bilaterale de securitate socială cu 13 state: Germania, Coreea, Danemarca, Finlanda, Canada, Elveția, Țările de Jos, Franța, Spania, Luxemburg, Japonia, Serbia și Kârgâzstan.
art. 26 din Acordul România–China (2016) — procedura amiabilă — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ambelor state duc la o impunere neconformă cu Acordul poate prezenta cazul autorității competente; cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii.
Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 3 și baremele de impozitare — Venit comprehensiv: cote progresive de la 3% la 45% (venit anual impozabil până la 36 000 ¥ — 3%; 36 000–144 000 ¥ — 10%; 144 000–300 000 ¥ — 20%; 300 000–420 000 ¥ — 25%; 420 000–660 000 ¥ — 30%; 660 000–960 000 ¥ — 35%; peste 960 000 ¥ — 45%). Venituri din afaceri: 5%–35%. Dobânzi, dividende, chirii, câștiguri din transferul proprietății și venituri ocazionale: 20%.
Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 6 — Venitul comprehensiv impozabil al rezidentului: venitul anual minus 60 000 ¥ și deducerile speciale, speciale suplimentare și altele. Nerezidentul: salariul lunar minus 5 000 ¥; remunerațiile pentru servicii personale, drepturile de autor și redevențele — la fiecare plată.
Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 7 — Rezidentul poate credita impozitul pe venit plătit în străinătate pentru veniturile din afara Chinei împotriva impozitului chinez datorat, dar nu peste impozitul chinez aferent acelui venit din străinătate, calculat potrivit Legii.
Regulamentul de aplicare a Legii impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 21–22 — Limita creditului se calculează separat pentru fiecare țară (regiune). Dacă impozitul plătit într-o țară este sub limită, diferența se plătește în China; excedentul poate fi creditat în anii următori în limita neutilizată pentru aceeași țară, cel mult cinci ani. Cererea de credit necesită certificatul de plată a impozitului emis de autoritatea fiscală străină pentru anul respectiv.
Legea impozitului pe venitul persoanelor fizice, art. 10, 11 și 13 — Declararea este obligatorie, printre altele, pentru veniturile din străinătate și pentru nerezidenții cu salarii din două sau mai multe surse din China. Venitul comprehensiv se reține anticipat lunar sau la fiecare plată și se regularizează între 1 martie și 30 iunie ale anului următor; veniturile din străinătate se declară între 1 martie și 30 iunie ale anului următor; impozitul pe salariul nerezidentului este reținut de plătitor, fără regularizare anuală.
art. 4 alin. (2) lit. a) din Acordul România–China din 2016 — Persoana este considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state, este rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.
art. 4 alin. (2) lit. b) din Acordul România–China din 2016 — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) din Acordul România–China din 2016 — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — rezidentă numai a statului al cărui național este; dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.

Actualizat 04.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul