Rezidența fiscală în Portugalia pentru rezidenții României

Portugalia vă consideră rezident fiscal dacă petreceți acolo peste 183 de zile într-o perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în anul vizat (se socotește fiecare zi cu înnoptare) sau dacă aveți acolo o locuință pe care intenționați să o păstrați ca reședință obișnuită. România vă poate considera în continuare rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale (art. 7 pct. 28 din Codul fiscal). Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 1997, iar ambele state elimină dubla impunere prin metoda creditului.

Verificați-vă statutul: România și Portugalia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Portugaliei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Portugalia rezident fiscal

Portugalia numără zilele în orice perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în anul vizat — nu doar în anul calendaristic — și trebuie să depășiți 183 de zile (184 sau mai multe). O zi se socotește dacă include o înnoptare în Portugalia, chiar dacă ați fost acolo doar o parte din zi.

Cu 183 de zile sau mai puțin sunteți totuși rezident dacă, în oricare zi a acelei perioade de 12 luni, ați avut în Portugalia o locuință în condiții care sugerează intenția actuală de a o păstra și ocupa ca reședință obișnuită. O casă de vacanță, o a doua locuință sau o locuință pe care intenționați să o folosiți doar după o întoarcere viitoare nu sunt suficiente; instanțele se uită unde locuiți efectiv și unde aveți familia, munca și legăturile economice.

Ați stat în Portugalia mai mult de 183 de zile (socotind fiecare zi cu înnoptare) într-o perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în acest an — sunteți rezident fiscal al Portugaliei (art. 16(1)(a) CIRS) și datorați IRS pe venitul mondial. În anul sosirii sunteți rezident din prima zi a șederii (de la 1 ianuarie dacă ați fost rezident în oricare zi a anului precedent); în anul plecării — până în ultima zi petrecută în Portugalia, cu excepția cazului în care art. 16(14) vă menține rezident pentru tot anul.
Ați avut în Portugalia o locuință în condiții care sugerează intenția actuală de a o păstra și ocupa ca reședință obișnuită — sunteți rezident fiscal al Portugaliei (art. 16(1)(b) CIRS) chiar cu 183 de zile sau mai puțin, din prima zi a șederii. Concluzia depinde de fapte: proprietatea asupra unei locuințe sau închirierea ei nu ajung fără intenția actuală de a locui acolo.
Îndepliniți funcții publice sau o misiune publică în străinătate în serviciul statului portughez — sunteți rezident fiscal al Portugaliei (art. 16(1)(d) CIRS), indiferent de zilele petrecute în Portugalia.
La 31 decembrie erați membru al echipajului unei nave sau aeronave aflate în serviciul unei entități rezidente în Portugalia ori cu sediul sau conducerea efectivă în Portugalia — sunteți rezident fiscal al Portugaliei pentru acel an (art. 16(1)(c) CIRS).

Când sunteți nerezident

Cel mult 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, nicio locuință în Portugalia păstrată ca reședință obișnuită și nicio funcție publică portugheză sau poziție de membru al echipajului — nu sunteți rezident fiscal al Portugaliei. Portugalia impozitează doar veniturile din surse portugheze, de exemplu salariul pentru munca prestată în Portugalia (reținere finală de 25%) sau chiria dintr-un imobil situat în Portugalia.
Nu ați depășit 183 de zile, dar nu este clar dacă locuința din Portugalia arată intenția de a o păstra ca reședință obișnuită. Administrația fiscală și instanțele decid pe baza faptelor (unde locuiți efectiv, familia, munca și bunurile); dacă constată o astfel de intenție, sunteți rezident. Păstrați dovezi privind locul în care locuiți și actualizați-vă adresa la administrația fiscală portugheză când plecați.

Unde legislația Portugaliei intră în conflict cu regulile românești

Colizie: peste 183 de zile în Portugalia, dar România vă consideră în continuare rezident. Portugalia vă consideră rezident pentru că ați stat acolo peste 183 de zile (zile cu înnoptare) într-o perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în anul vizat. România vă consideră rezident dacă îndepliniți oricare dintre criteriile art. 7 pct. 28 din Codul fiscal — de exemplu, dacă v-ați păstrat domiciliul în România sau centrul intereselor vitale este în România, indiferent de zilele petrecute în străinătate. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 1997: locuință permanentă → centrul intereselor vitale → locuire obișnuită (și atunci când nu aveți locuință permanentă în niciun stat) → cetățenie → procedură amiabilă (art. 26, cererea în 3 ani).
Colizie: o locuință păstrată în Portugalia vă poate face rezident fără 183 de zile. Portugalia vă consideră rezident dacă aveți acolo o locuință în condiții care sugerează intenția actuală de a o păstra ca reședință obișnuită, chiar după o ședere scurtă. Potrivit Convenției, o astfel de locuință este de regulă și o „locuință permanentă la dispoziție”: dacă singura locuință permanentă este în Portugalia, art. 4 alin. (2) lit. a) indică Portugalia; dacă aveți locuință permanentă și în România (de exemplu, la domiciliu, cu familia), decide centrul intereselor vitale. Instanțele portugheze cer, pe lângă locuință, intenția actuală de a locui acolo — o locuință în care stă doar familia nu ajunge.

Ce mai trebuie să știți

Portugalia numără 183 de zile în orice 12 luni, iar o zi înseamnă o noapte. Pragul portughez este de peste 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în anul fiscal — o ședere din iulie până în iunie vă poate face rezident în ambii ani calendaristici — și se socotește fiecare zi care include o înnoptare în Portugalia. Și testul român cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive, dar numai în intervalele care se încheie în anul vizat, iar zilele de sosire și de plecare se socotesc de regulă; cele două numărători nu coincid întotdeauna.
Salariul pentru munca prestată în Portugalia. Ca nerezident al Portugaliei plătiți impozit portughez pe salariul pentru munca prestată fizic în Portugalia (reținere finală de 25%), cu excepția cazului în care Convenția vă atribuie rezidența României și sunt îndeplinite toate condițiile art. 15 alin. (2): cel mult 183 de zile în Portugalia în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic, angajator care nu este rezident al Portugaliei și remunerație nesuportată de un sediu permanent din Portugalia. Activitățile independente: art. 14 — bază fixă sau 183 de zile. Ca rezident al unui stat UE puteți opta în Portugalia pentru cotele progresive ale rezidenților. Dacă Portugalia impozitează salariul, România scade impozitul portughez din impozitul român (art. 24 din Convenție, art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al României cu venituri din Portugalia: metoda creditului. Dacă sunteți rezident al României (inclusiv după aplicarea art. 4 alin. (2) din Convenție), declarați în România venitul mondial, iar impozitul plătit în Portugalia pe veniturile pe care Convenția le permite Portugaliei să le impoziteze se scade din impozitul român, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 24). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza unui document justificativ privind plata impozitului în Portugalia (art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Portugaliei cu venituri din România. Dacă Convenția vă atribuie rezidența Portugaliei, Portugalia impozitează venitul mondial, iar impozitul plătit în România pe veniturile pe care România le poate impozita ca stat al sursei (de exemplu, salariul pentru munca prestată în România sau venitul din imobile situate în România) se scade din impozitul portughez, în limita impozitului portughez aferent (art. 24 din Convenție, art. 81 CIRS); veniturile scutite pot fi luate în calcul pentru cotă. Pentru celelalte venituri, România nu mai are drept de impunere ca stat de rezidență.
Anul mutării: ambele state împart anul. În anul sosirii Portugalia vă consideră rezident din prima zi a șederii, iar în anul plecării până în ultima zi de prezență (art. 16(3)–(4) CIRS); pentru fiecare perioadă depuneți o declarație portugheză separată. România, la rândul ei, impozitează venitul mondial al rezidentului cu domiciliul în România care se mută într-un stat cu convenție până la data schimbării rezidenței, cu chestionarul depus cu 30 de zile înainte de plecare (art. 59 alin. (5) din Codul fiscal), iar pe cel care devine rezident al României de la data sosirii (art. 59 alin. (2^1)). Două excepții portugheze: dacă ați petrecut peste 183 de zile în Portugalia în anul plecării, rămâneți rezident tot anul pentru veniturile ulterioare plecării, cu excepția cazului în care dovediți că ele sunt impozitate în România, ca stat UE, cu un impozit similar pe baza rezidenței (art. 16(14)–(15)); iar dacă reveniți în anul următor, sunteți rezident tot anul (art. 16(16)).
Pensii și remunerații din serviciul public. Pensiile pentru o activitate salariată anterioară se impozitează numai în statul de rezidență (art. 18 din Convenție); Convenția nu conține o regulă separată pentru pensiile de securitate socială. Salariile și pensiile plătite de statul român sau de statul portughez pentru servicii prestate statului se impozitează, de regulă, numai în statul plătitor (art. 19). Funcționarul român care lucrează în Portugalia pentru statul român rămâne rezident al României (art. 7 pct. 28 lit. d) din Codul fiscal), iar cel aflat în serviciul statului portughez în străinătate este rezident al Portugaliei (art. 16(1)(d) CIRS).
IFICI („NHR 2.0”): 20% pentru noii rezidenți calificați. Dacă nu ați fost rezident al Portugaliei în niciunul dintre ultimii cinci ani și lucrați într-o activitate calificată (învățământ superior și cercetare, locuri de muncă calificate în societăți cu contracte de investiții, profesii înalt calificate în societăți eligibile sau exportatoare, personal de cercetare-dezvoltare, start-up-uri certificate etc.), puteți plăti 20% pe venitul net din muncă și din activități independente din acea activitate timp de 10 ani; majoritatea veniturilor din străinătate sunt scutite cu progresivitate (art. 81(4) CIRS). Înregistrarea se face până la 15 ianuarie al anului următor celui în care ați devenit rezident — înregistrarea întârziată produce efecte doar din anul respectiv. Regimul reduce doar impozitul portughez: dacă potrivit Convenției rămâneți rezident al României, România impozitează venitul mondial și scade doar impozitul portughez efectiv plătit.
Regimul rezidentului nehabitual (NHR): închis pentru noii intrați. Regimul NHR a fost abrogat din 2024. Se aplică în continuare, pentru restul perioadei de 10 ani, persoanelor deja înregistrate și, potrivit regulilor tranzitorii, celor care au devenit rezidenți până la sfârșitul anului 2024 cu documente calificante anterioare anului 2024. Înregistrarea contează: Curtea Supremă Administrativă a decis că cererea de înregistrare NHR este o condiție de acces la regim și că cererea întârziată produce efecte doar din anul înregistrării.
Foști rezidenți ai Portugaliei care revin (art. 12-A CIRS) și IRS Jovem. Dacă ați fost cândva rezident al Portugaliei, nu ați fost rezident în ultimii cinci ani și redeveniți rezident până în 2026, 50% din veniturile din muncă și din activități economice sunt excluse de la IRS timp de 5 ani (cu plafon raportat la 250.000 EUR pentru cei care au devenit rezidenți din 2024). „Rezident” înseamnă aici rezident potrivit art. 16 CIRS: o ședere în Portugalia pe o parte dintr-unul dintre acești ani, fără îndeplinirea vreunui criteriu al art. 16, nu exclude regimul (STA, hotărâre de unificare a jurisprudenței din 29.04.2026). Contribuabilii de până la 35 de ani pot folosi în schimb IRS Jovem (art. 12-B), care nu se cumulează cu art. 12-A, NHR sau IFICI și nu cere o rezidență portugheză anterioară.
Plecarea din Portugalia: fără impozit general la ieșire, cu excepția criptoactivelor. Codul IRS nu prevede un impozit general la ieșire pentru acțiunile sau alte bunuri ale persoanelor fizice care se mută în străinătate; excepția sunt criptoactivele care nu sunt valori mobiliare, pentru care pierderea rezidenței este tratată ca înstrăinare (art. 10(1)(k) și (25) CIRS; criptoactivele deținute 365 de zile sau mai mult sunt excluse). Declarați schimbarea rezidenței în 60 de zile; ca rezident al României (stat UE) numirea unui reprezentant fiscal în Portugalia este opțională, iar aderarea la notificările electronice o face inutilă (art. 19 LGT).
Certificatele de rezidență fiscală. Pentru a beneficia de Convenție în România ca rezident al Portugaliei, solicitați certificatul de rezidență fiscală pe Portal das Finanças (eliberat online, imediat); în România rezidența străină se dovedește cu certificatul emis de autoritatea fiscală a statului de rezidență (art. 59 alin. (6) din Codul fiscal). Pentru a beneficia de Convenție în Portugalia ca rezident al României, folosiți certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF. Pentru relația cu administrația fiscală portugheză aveți nevoie de un număr fiscal (NIF); păstrați adresa actualizată — schimbarea nu produce efecte până nu este comunicată, iar schimbarea statutului de rezident se declară în 60 de zile.
Securitatea socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Portugalia contribuțiile sociale nu sunt reglementate de Convenția fiscală, ci de Regulamentul (CE) nr. 883/2004: de regulă plătiți contribuții în statul în care lucrați; salariatul detașat de un angajator român în Portugalia pentru cel mult 24 de luni rămâne în sistemul românesc (formularul A1); cine lucrează în mod obișnuit în ambele state este asigurat în statul de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității. Dacă sunteți asigurat în Portugalia: salariat 11% și angajator 23,75%; lucrător independent 21,4% din 70% din veniturile din servicii.
Ce convenție se aplică: Convenția din 16 septembrie 1997. Între România și Portugalia se aplică Convenția cu Protocol semnată la București la 16 septembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 63/1999; administrația fiscală portugheză o indică în vigoare de la 14 iulie 1999, iar Convenția se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie 2000. Rezidența dublă: art. 4 alin. (2); profesii independente: art. 14; salarii: art. 15 (183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic); pensii: art. 18; funcții publice: art. 19; eliminarea dublei impuneri: art. 24 (credit în ambele state); procedura amiabilă: art. 26. Convenția multilaterală (MLI) nu modifică regula de departajare pentru persoane fizice.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția dintre România și Republica Portugheză pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, cu Protocol (București, 16.09.1997; ratificată prin Legea nr. 63/1999). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Convenția în detaliu: venituri, cote, regula de 183 de zile →

Termeni pe care îi veți întâlni în Portugalia

residência fiscal: rezidență fiscală
residência habitual: reședință obișnuită — o locuință păstrată cu intenția de a locui în ea vă face rezident și fără 183 de zile (art. 16(1)(b) CIRS)
IRS / CIRS: impozitul portughez pe venitul persoanelor fizice / Codul IRS
IFICI („NHR 2.0”): 20% pe veniturile calificate din muncă și activități independente ale noilor rezidenți, timp de 10 ani
NIF: numărul fiscal portughez
Portal das Finanças: portalul administrației fiscale portugheze, unde se eliberează online certificatul de rezidență fiscală

Întrebări

Ce convenție se aplică între România și Portugalia?

Convenția cu Protocol semnată la București la 16 septembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 63/1999; administrația fiscală portugheză o indică în vigoare de la 14 iulie 1999, iar Convenția se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie 2000. Regula de departajare este în art. 4 alin. (2); MLI nu o modifică.

Cum numără Portugalia cele 183 de zile?

Pragul portughez este de peste 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în anul fiscal, iar se socotește fiecare zi care include o înnoptare în Portugalia. Și testul român cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive, dar numai în intervalele care se încheie în anul vizat, așa că cele două numărători nu coincid întotdeauna.

Dacă lucrez în Portugalia, plătesc impozit și în România?

Dacă rămâneți rezident al României, declarați în România venitul mondial, iar impozitul plătit în Portugalia pe veniturile pe care Convenția i le permite se scade din impozitul român, în limita impozitului român aferent (art. 24 din Convenție, art. 131 din Codul fiscal). Ca nerezident al Portugaliei, salariul pentru munca prestată acolo suportă o reținere finală de 25%, dar ca rezident al unui stat UE puteți opta pentru cotele progresive ale rezidenților.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

art. 16(1)–(2) Código do IRS (CIRS) — Sunteți rezident al Portugaliei pentru un an dacă în acel an: a) ați stat în Portugalia mai mult de 183 de zile, consecutive sau nu, în orice perioadă de 12 luni care începe sau se încheie în acel an; b) ați stat mai puțin, dar în oricare zi a acelei perioade ați avut în Portugalia o locuință în condiții care sugerează intenția actuală de a o păstra și ocupa ca reședință obișnuită; c) la 31 decembrie erați membru al echipajului unei nave sau aeronave aflate în serviciul unei entități rezidente în Portugalia ori cu sediul sau conducerea efectivă în Portugalia; d) îndeplineați funcții sau misiuni publice în străinătate în serviciul statului portughez (inclusiv ca membru al Parlamentului European, art. 16(13)). Zi de prezență este orice zi, întreagă sau parțială, care include o înnoptare în Portugalia.
art. 16(3)–(5) CIRS (rezidența pentru o parte a anului) — Dacă îndepliniți criteriul a) sau b), sunteți rezident din prima zi a șederii în Portugalia — cu excepția cazului în care ați fost rezident în oricare zi a anului precedent, când sunteți rezident de la 1 ianuarie. Rezidența încetează în ultima zi de prezență în Portugalia, sub rezerva art. 16(14) și (16). Rezidența se apreciază separat pentru fiecare membru al gospodăriei.
art. 16(14)–(16) CIRS (anul plecării) — Rămâneți rezident pentru tot anul plecării dacă în acel an ați petrecut în Portugalia mai mult de 183 de zile și, după plecare, obțineți venituri care ar fi fost impozabile și nescutite dacă ați fi rămas rezident — cu excepția cazului în care dovediți că venitul este impozitat, ca urmare a rezidenței, cu un impozit pe venit similar într-un alt stat UE/SEE sau, în afara acestora, cu o cotă de cel puțin 60% din cea portugheză. Sunteți rezident pentru tot anul și dacă redeveniți rezident în anul următor celui în care ați pierdut rezidența.
art. 15 CIRS — Rezidenții sunt impozitați pe toate veniturile, inclusiv pe cele obținute în străinătate; nerezidenții — doar pe veniturile obținute în Portugalia. Într-un an de rezidență parțială, fiecare statut se aplică propriei perioade.
art. 18(1)(a), (h), (l) CIRS — Venituri din surse portugheze sunt, între altele, veniturile din muncă pentru activitatea prestată în Portugalia sau plătite de o entitate rezidentă ori cu sediu permanent în Portugalia, veniturile și câștigurile din imobile situate în Portugalia și pensiile plătite de entități portugheze.
art. 71(1), (4), (17) CIRS — Reținere finală: 25% pe veniturile din muncă, din activități economice și profesionale și pe pensiile obținute în Portugalia de nerezidenți; 28% pe majoritatea veniturilor din capital plătite de entități portugheze; 35% când venitul este plătit în conturi ale unor terți neidentificați sau implică jurisdicții cu fiscalitate redusă de pe listă.
art. 19(1), (3)–(8), (15) Lei Geral Tributária (LGT) — Domiciliul fiscal este locul reședinței obișnuite; trebuie comunicat administrației fiscale, iar schimbarea lui nu produce efecte până la comunicare. Schimbarea statutului de rezident se declară în 60 de zile. Rezidenții în străinătate (și rezidenții absenți mai mult de șase luni) trebuie să numească un reprezentant fiscal rezident în Portugalia — opțional în situațiile UE/SEE și nenecesar dacă aderați la serviciul de notificări electronice (Morada Única Digital / notificările Portal das Finanças).
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Portugalia (16.09.1997) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă are locuință permanentă în ambele state — a statului cu care relațiile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu are locuință permanentă în niciunul dintre state — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — a statului al cărui național este; d) dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.
ANAF — DGRFP Cluj, material informativ privind rezidența fiscală a persoanelor fizice (18.06.2026) — Rezidența se stabilește dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cele patru condiții; centrul intereselor vitale se analizează în ansamblu, cu prioritate pentru relațiile personale; pragul de 183 de zile se verifică pe orice interval mobil de 12 luni care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate.
art. 15 alin. (1)–(2) din Convenția România–Portugalia (1997) — Salariul pentru munca prestată în celălalt stat poate fi impozitat acolo, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile: beneficiarul este prezent în celălalt stat cel mult 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic respectiv; remunerația este plătită de un angajator care nu este rezident al celuilalt stat; remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă a angajatorului în celălalt stat.
art. 14 alin. (1) din Convenția România–Portugalia (1997) — Veniturile din profesii independente se impozitează numai în statul de rezidență, cu excepția cazului în care persoana are în celălalt stat o bază fixă disponibilă în mod regulat (pentru veniturile atribuibile acesteia) sau este prezentă acolo 183 de zile ori mai mult în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic respectiv (pentru veniturile din activitatea desfășurată acolo).
art. 71(11)–(13) și art. 72(15)–(16) CIRS — Nerezidenții care sunt rezidenți ai unui alt stat UE/SEE pot cere restituirea impozitului reținut la sursă până la nivelul care ar rezulta din scala aplicabilă rezidenților (art. 71) și pot opta pentru impunerea la cotele progresive (art. 72), în condițiile prevăzute de lege.
art. 24 din Convenția România–Portugalia (1997) — eliminarea dublei impuneri — (1) În ambele state se aplică metoda creditului: rezidentul care obține venituri ce pot fi impozitate în celălalt stat potrivit Convenției beneficiază de deducerea din impozitul pe venit a unei sume egale cu impozitul plătit în celălalt stat, în limita impozitului propriu aferent acelui venit. (2) Portugalia poate lua în calcul veniturile scutite la stabilirea cotei aplicabile celorlalte venituri.
art. 131 din Codul fiscal (evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii) — Rezidentul care plătește impozit pe același venit și în statul cu care România are convenție: dacă convenția prevede metoda creditului, deduce din impozitul român impozitul plătit în străinătate; dacă prevede metoda scutirii, venitul este scutit în România. Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu mai mare decât impozitul român aferent acelui venit, calculat pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit; plata în străinătate se dovedește cu document justificativ.
art. 81(1)–(2), (4) CIRS — Creditul pentru impozitul străin este limitat la suma cea mai mică dintre impozitul pe venit plătit în străinătate și impozitul portughez aferent acelui venit; în cazul unei convenții, nu mai mult decât impozitul pe care convenția îl permite statului sursei. Beneficiarii IFICI: veniturile din străinătate din muncă, activități economice, capital, chirii și câștiguri de capital sunt scutite, dar se iau în calcul la stabilirea cotei.
art. 57(1), (6) și 60(1) CIRS; art. 143 CIRS — IRS se stabilește pe anul calendaristic (art. 143). Declarația anuală (Modelo 3) pentru veniturile anului precedent se depune electronic între 1 aprilie și 30 iunie (art. 60(1)); dacă în același an ați avut două statute de rezidență, depuneți câte o declarație pentru fiecare (art. 57(6)).
art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
art. 18 și art. 19 din Convenția România–Portugalia (1997) — Art. 18: pensiile, anuitățile și alte remunerații similare plătite unui rezident pentru munca salariată desfășurată în trecut se impozitează numai în statul de rezidență (sub rezerva art. 19 alin. (2)). Art. 19: salariile și pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală pentru serviciile prestate acelui stat se impozitează, de regulă, numai în statul plătitor; salariile se impozitează numai în celălalt stat dacă serviciile sunt prestate acolo și persoana este rezidentă a acelui stat și fie este național al acestuia, fie nu a devenit rezidentă numai pentru prestarea serviciilor; pensiile — numai în celălalt stat dacă persoana este rezidentă și națională a acelui stat.
art. 58-A Estatuto dos Benefícios Fiscais (IFICI), introdus prin Lei n.º 82/2023 — Noii rezidenți care nu au fost rezidenți ai Portugaliei în niciunul dintre ultimii cinci ani și lucrează în activități calificate de pe listă (învățământ superior și cercetare, locuri de muncă calificate în societăți cu beneficii contractuale pentru investiții, profesii înalt calificate în societăți eligibile sau exportatoare, personal de cercetare-dezvoltare, start-up-uri certificate și altele) pot fi impozitați cu 20% pe venitul net din categoriile A și B obținut din acele activități, timp de 10 ani consecutivi din anul înregistrării ca rezident. Nu este disponibil foștilor beneficiari NHR sau celor care au folosit regimul foștilor rezidenți; se poate folosi o singură dată.
Portaria n.º 352/2024/1 din 23.12.2024, art. 2(1) — Cererea de înregistrare IFICI se depune până la 15 ianuarie al anului următor celui în care ați devenit rezident; cererea întârziată produce efecte din anul înregistrării, pentru restul perioadei (art. 58-A(7) EBF).
art. 236(3)–(5) Lei n.º 82/2023 (Legea bugetului de stat pe 2024) — regulile tranzitorii NHR, reproduse la art. 16 CIRS — Regimul NHR (fostul art. 16(8)–(12) CIRS) a fost abrogat din 2024. Continuă să se aplice pentru restul perioadei de 10 ani celor deja înregistrați, celor care îndeplineau condițiile de rezidență până la 31.12.2023 și celor care au devenit rezidenți până la 31.12.2024 deținând unul dintre documentele de pe listă anterioare anului 2024 (contract de muncă, contract de închiriere, înscriere la școală, viză de reședință etc.) și au cerut înregistrarea NHR; înregistrarea întârziată produce efecte doar din anul în care este făcută.
art. 12-A CIRS (regimul foștilor rezidenți) — 50% din veniturile din muncă și din activități economice sunt excluse de la impozitare timp de 5 ani, în limita unui plafon stabilit prin limita superioară a primei tranșe din art. 68-A CIRS (250.000 EUR; plafonul se aplică celor care au devenit rezidenți din 2024), pentru persoanele care devin rezidente potrivit art. 16(1)–(2) până în 2026, nu au fost rezidente în niciunul dintre ultimii cinci ani, dar au fost rezidente într-o perioadă anterioară, și au situația fiscală în regulă. Nu se cumulează cu NHR.
art. 12-B CIRS (IRS Jovem) — Contribuabilii de până la 35 de ani care nu sunt persoane în întreținere pot opta pentru scutirea parțială a veniturilor din categoriile A și B pentru 10 ani de obținere a veniturilor: 100% în primul an, 75% în anii 2–4, 50% în anii 5–7, 25% în anii 8–10, în limita a 55 × IAS. Nu este disponibilă beneficiarilor NHR sau IFICI și nici celor care folosesc art. 12-A.
art. 10(1)(k) și (25) CIRS — Pentru criptoactivele care nu sunt valori mobiliare, pierderea rezidenței portugheze este tratată ca o înstrăinare cu titlu oneros (vânzare presupusă la plecare). Criptoactivele deținute 365 de zile sau mai mult sunt excluse de la regulile privind câștigurile (art. 10(22)). Art. 10 nu prevede o impunere comparabilă la plecare pentru acțiunile sau alte bunuri ale persoanelor fizice.
Autoridade Tributária e Aduaneira (DSRI), nota din 14.12.2021 privind certificarea rezidenței fiscale — Din 1.01.2022, certificatul de rezidență fiscală portughez în scopul convențiilor se solicită online pe Portal das Finanças («Pedir Certidão» → «Residência Fiscal») și se eliberează imediat; AT precizează că este singurul document care atestă rezidența portugheză pentru beneficiile din convenții și se atașează formularului străin, în loc ca formularul să fie ștampilat.
art. 59 alin. (6) Cod fiscal — Rezidenții statelor cu care România are convenții își dovedesc rezidența fiscală cu un certificat de rezidență emis de autoritatea fiscală competentă a statului străin (sau de altă autoritate cu atribuții de certificare a rezidenței); certificatul este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 (M. Of. nr. 577 din 29.07.2016) — Aprobă chestionarul la sosire (anexa 1), chestionarul la plecare (anexa 2) și notificările ANAF (anexele 3 și 4). Chestionarul la sosire: în 30 de zile de la împlinirea a 183 de zile de prezență (art. 14); la plecare: cu 30 de zile înainte (art. 19); ANAF răspunde în 30, respectiv 15 zile. Ordinea criteriilor pentru dublă rezidență: domiciliu/locuință permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia, procedura amiabilă (art. 9), cu Comentariul OCDE la art. 4 (art. 10). Certificat de rezidență la cerere (art. 13 alin. (3)).
Regulamentul (CE) nr. 883/2004, art. 11 alin. (3) lit. (a), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat; salariatul detașat continuă să fie supus legislației statului de trimitere dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni; cine lucrează în mod obișnuit în două sau mai multe state membre este supus legislației statului de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
gov.pt — contribuțiile de securitate socială plătite de angajatori — Salariații din regimul general: angajator 23,75%, salariat 11%, total 34,75%.
Instituto da Segurança Social — Guia Prático «Trabalhador Independente» (publicat la 16.05.2025) — Lucrătorii independenți: 21,4% (25,2% pentru întreprinzătorii individuali/ENI) din venitul relevant, care reprezintă 70% din veniturile din prestări de servicii (20% din veniturile din vânzarea de bunuri).
Legea nr. 63/1999 (M. Of. nr. 194 din 4.05.1999); art. 29 din Convenția România–Portugalia — Convenția și Protocolul, semnate la București la 16.09.1997, au fost ratificate de România prin Legea nr. 63/1999. Convenția intră în vigoare la data ultimei notificări privind îndeplinirea cerințelor constituționale și se aplică de la 1 ianuarie al anului calendaristic următor (art. 29), deci de la 1.01.2000.
Autoridade Tributária e Aduaneira — tabelul convențiilor Portugaliei (Tabela CDT) — Convenția cu România: Resolução da Assembleia da República n.º 56/99, Aviso n.º 96/99 (publicat la 18.08.1999), în vigoare de la 14.07.1999.
art. 26 din Convenția România–Portugalia (1997) — procedura amiabilă — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ale ambelor state duc la o impunere neconformă cu Convenția poate supune cazul autorității competente a statului al cărui rezident este, în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii; autoritățile competente se străduiesc să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile.
art. 68 CIRS (cotele generale) — Scala progresivă a IRS; textul actual a fost modificat ultima dată prin Decreto-Lei n.º 212/2026 din 4.11.2026 (cote de la 12,2% la 48%); se adaugă o suprataxă de solidaritate de 2,5% (80.000–250.000 EUR) și 5% (peste 250.000 EUR) (art. 68-A).
art. 72(1)(b)–(c), (2), (6) CIRS — Cote speciale fixe: 28% pe alte venituri ale nerezidenților nesupuse reținerii și pe câștigurile nete din valori mobiliare; 25% pe veniturile din închirierea locuințelor; 25% pe veniturile nerezidenților atribuibile unui sediu permanent din Portugalia și pe veniturile lor din muncă și pensiile nesupuse reținerii. Rezidenții pot opta pentru cumularea majorității acestor venituri cu celelalte venituri.
art. 4 alin. (2) lit. a) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state, este considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 4 alin. (2) lit. b) — Dacă statul în care persoana are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — rezidentă a statului al cărui național este; dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.
art. 26 (procedura amiabilă) — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ale ambelor state duc la o impunere neconformă cu Convenția poate supune cazul autorității competente a statului al cărui rezident este (sau, în cazurile de nediscriminare, a statului al cărui național este), în termen de 3 ani de la prima notificare; autoritățile competente se străduiesc să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile.

Jurisprudență

Tribunal Central Administrativo Norte (TCAN), secția de contencios fiscal, 01219/21.6BEPRT, 30.01.2025 — Domiciliul fiscal (art. 19 LGT) și rezidența fiscală pentru IRS sunt noțiuni diferite. O contribuabilă care, din eroare, depusese declarația pe 2019 ca rezidentă a Portugaliei și-a putut combate propria declarație: documentele fiscale braziliene arătau că ea și soțul locuiau în Brazilia, astfel încât criteriile celor 183 de zile și al locuinței nu erau îndeplinite, iar impunerea veniturilor sale din Brazilia a fost anulată.
Tribunal Central Administrativo Sul (TCAS), secția de contencios fiscal, 443/20.3BELRA, 27.11.2025 — Art. 16(1)(b) CIRS cere, pe lângă locuință, intenția actuală de a o păstra ca reședință obișnuită — locul în care persoana trăiește în mod normal și are centrul intereselor familiale, sociale, profesionale și economice. Un contribuabil care și-a păstrat același apartament în Portugalia și s-a întors în el după fiecare absență scurtă în străinătate era rezident; un certificat de rezidență străin eliberat ulterior nu dovedea nimic pentru anii anteriori, iar sarcina de a dovedi nerezidența îi revenea contribuabilului.
Centro de Arbitragem Administrativa (CAAD), arbitraj fiscal, 226/2023-T, 02.01.2024 — Un antrenor de fotbal al cărui contract în China a început la 1 august 2016, după 213 zile în Portugalia (o plecare anterioară nu a fost dovedită), a rămas rezident pentru tot anul 2016 potrivit art. 16(14)–(15) CIRS, deoarece impozitul chinez pe veniturile sale ulterioare era sub 60% din impozitul portughez. Pentru 2017, locuința deținută în Portugalia, în care locuia familia sa, nu l-a făcut rezident în lipsa intenției actuale de a o ocupa ca reședință obișnuită (rezidența se apreciază pentru fiecare persoană, art. 16(5)); impunerea pe 2017 a fost anulată.
Supremo Tribunal Administrativo (STA), plenul secției de contencios fiscal, 084/25.9BALSB (unificarea jurisprudenței), 28.01.2026 — Depunerea cererii de înregistrare ca rezident nehabitual potrivit art. 16(10) CIRS (redactarea în vigoare în 2023) este o condiție de acces la regimul NHR; îndeplinirea condițiilor de fond nu ajunge fără cerere.
Supremo Tribunal Administrativo (STA), secția de contencios fiscal, 0842/23.9BESNT, 29.05.2024 — Înregistrarea NHR are caracter declarativ, nu este o acordare din partea administrației fiscale: dacă sunt îndeplinite condițiile art. 16(8) (apreciate pentru anul în care persoana devine rezidentă), cererea depusă după termenul de 31 martie rămâne posibilă, dar regimul se aplică doar începând cu anul înregistrării NHR.
Supremo Tribunal Administrativo (STA), plenul secției de contencios fiscal, 0214/25.0BALSB (unificarea jurisprudenței), 29.04.2026 — Pentru regimul foștilor rezidenți (art. 12-A CIRS; în speță, în redactarea de atunci, „trei ani anteriori” — în prezent cinci), condiția de a nu fi fost rezident se referă la rezidența fiscală definită la art. 16 CIRS. Administrația fiscală poate refuza regimul doar dacă demonstrează că, într-unul dintre acești ani, era îndeplinit unul dintre criteriile art. 16; nu este suficient ca contribuabilul să fi stat în Portugalia o parte din acel an, mai puțin de 183 de zile. Hotărârea arbitrală care refuzase regimul a fost anulată.

Actualizat 10.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul