Rezidența fiscală în Suedia pentru persoanele din România

Suedia vă impozitează pe venitul mondial dacă locuiți acolo (bosatt), dacă stați în Suedia cel puțin șase luni consecutive — și șederile regulate de 4–5 luni pe an pot ajunge — sau dacă, după plecare, ați păstrat o legătură esențială cu Suedia; cetățenii suedezi și cei cu cel puțin 10 ani de locuire sunt prezumați că au o astfel de legătură timp de 5 ani. România vă poate considera în continuare rezident prin domiciliu, centrul intereselor vitale sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția România–Suedia din 1976, iar ambele state elimină dubla impunere prin metoda creditului (art. 25).

Verificați-vă statutul: România și Suedia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Suediei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Suedia rezident fiscal

Primul criteriu este dacă locuiți în Suedia (bosatt): dacă Suedia este locul în care trăiți efectiv și unde se află locuința dumneavoastră principală. În practică, aceste persoane sunt înregistrate în registrul populației (folkbokförda). Numărul de zile nu contează aici — dacă v-ați mutat în Suedia ca să locuiți acolo, aveți obligație fiscală nelimitată din ziua mutării.

Al doilea criteriu este șederea permanentă (stadigvarande vistelse): potrivit lucrărilor pregătitoare ale legii și practicii, o ședere în Suedia de cel puțin șase luni consecutive, chiar dacă se întinde pe doi ani calendaristici. Plecările scurte (concediu, călătorii acasă) nu o întrerup. Spre deosebire de Codul fiscal român, Suedia nu numără 183 de zile.

O ședere mai scurtă de șase luni poate fi și ea permanentă dacă este regulată: instanțele apreciază durata, amploarea și regularitatea venirilor anuale. Cinci luni consecutive în fiecare an — ședere permanentă (HFD 2018 ref. 30 I); 4 luni împreună cu alte veniri — de asemenea (HFD 2019 not. 26); aproximativ 3 luni împreună cu aproximativ o lună de alte veniri — nu (HFD 2018 ref. 30 II, HFD 2019 not. 27).

Al treilea criteriu privește numai persoanele care au locuit anterior în Suedia (bosatt) și au plecat: ele rămân cu obligație fiscală nelimitată cât timp au o legătură esențială cu Suedia. Pentru cetățenii suedezi și pentru persoanele care au locuit în Suedia în total cel puțin 10 ani, o astfel de legătură este prezumată timp de 5 ani de la plecare.

Prezumția legăturii esențiale timp de 5 ani de la plecare se aplică cetățenilor suedezi și persoanelor care au locuit ori au stat în mod permanent în Suedia în total cel puțin 10 ani.

Fără cetățenie suedeză, prezumția se aplică numai dacă ați locuit ori ați stat în mod permanent în Suedia în total cel puțin 10 ani. Dacă nu știți, pornim de la ideea că prezumția se poate aplica.

Legătura esențială se apreciază după ansamblul împrejurărilor. De regulă, cea mai mare greutate o are fosta locuință permanentă păstrată după plecare; contează și familia din Suedia, o afacere proprie sau o participație care dă o influență esențială asupra unei societăți suedeze, cetățenia și durata locuirii anterioare. O casă de vacanță nu creează, de regulă, singură o legătură; o ședere îndelungată în străinătate slăbește legătura. Se aplică o prezumție: dumneavoastră trebuie să dovediți că legătura nu există.

Dacă «locuiți» în Suedia se decide după fapte (locuință, mutare, înregistrarea în registrul populației), de aceea concluzia este probabilă, nu sigură.

Suedia este locul în care trăiți efectiv (bosatt), deci aveți obligație fiscală nelimitată în Suedia (3 kap. 3 § pct. 1 IL) și plătiți impozit pe venitul mondial (3 kap. 8 § IL), indiferent de numărul de zile. În anul mutării, obligația nelimitată se aplică din ziua în care v-ați stabilit în Suedia sau ați început șederea permanentă, iar înainte de aceasta și după plecare (dacă nu rămâne o legătură esențială) — obligația limitată.
Stați în Suedia cel puțin șase luni consecutive (plecările scurte nu întrerup șederea) — aceasta este ședere permanentă (stadigvarande vistelse), deci aveți obligație fiscală nelimitată în Suedia (3 kap. 3 § pct. 2 IL), pe venitul mondial. În anul mutării, obligația nelimitată se aplică din ziua în care v-ați stabilit în Suedia sau ați început șederea permanentă, iar înainte de aceasta și după plecare (dacă nu rămâne o legătură esențială) — obligația limitată.
Stați în Suedia în mod regulat, în fiecare an, 5 luni consecutive sau mai mult. Curtea Supremă Administrativă a Suediei a considerat o astfel de ședere permanentă (HFD 2018 ref. 30 I), chiar și atunci când persoana trăiește cea mai mare parte a anului în străinătate — așadar, probabil aveți obligație fiscală nelimitată în Suedia (3 kap. 3 § pct. 2 IL).
Stați în Suedia în mod regulat, în fiecare an, aproximativ 4 luni consecutive și mai veniți și în alte perioade. Instanța a considerat permanentă o ședere de 4 luni în fiecare vară împreună cu alte veniri de până la 3 săptămâni (HFD 2019 not. 26), dar nu și 3 luni împreună cu alte veniri de 3–5 săptămâni (HFD 2018 ref. 30 II, HFD 2019 not. 27). Concluzia depinde de amploarea totală a șederii: Suedia vă poate considera persoană cu obligație fiscală nelimitată.
Ați plecat din Suedia cu mai puțin de 5 ani în urmă și vi se aplică prezumția legăturii esențiale (cetățenie suedeză sau cel puțin 10 ani de locuire acolo). Cu legăturile păstrate, rămâneți persoană cu obligație fiscală nelimitată în Suedia (3 kap. 3 § pct. 3, 7 § IL) — pe venitul mondial.
Ați plecat din Suedia cu mai puțin de 5 ani în urmă și vi se aplică prezumția legăturii esențiale (3 kap. 7 § IL): până când nu dovediți că legătura nu există, Suedia vă consideră persoană cu obligație fiscală nelimitată (3 kap. 3 § pct. 3 IL).
Ați locuit anterior în Suedia și ați păstrat cu ea o legătură esențială (locuință, familie, afacere sau influență esențială asupra unei societăți suedeze etc.) — Suedia vă consideră probabil persoană cu obligație fiscală nelimitată (3 kap. 3 § pct. 3, 7 § IL). Aprecierea se face după ansamblul împrejurărilor, iar o ședere îndelungată în străinătate slăbește legătura.

Când sunteți nerezident

Nu locuiți în Suedia, nu stați acolo în mod permanent și nu aveți o legătură esențială ca fost rezident — aveți în Suedia obligație fiscală limitată, numai pentru anumite venituri din surse suedeze: salariul pentru munca în Suedia, pensiile suedeze, remunerațiile membrilor consiliilor de administrație — SINK 22,5% (din 2027 — 20%); veniturile din bunuri imobile suedeze — 30%.
Ați plecat din Suedia cu mai puțin de 5 ani în urmă și vi se aplică prezumția legăturii esențiale (3 kap. 7 § IL). Considerați că nu ați păstrat legături, dar dumneavoastră trebuie să dovediți acest lucru: până când Skatteverket nu acceptă, puteți fi considerat persoană cu obligație fiscală nelimitată. Dacă dovediți — obligație limitată, numai pentru veniturile din Suedia.
Ați locuit anterior în Suedia, dar prezumția legăturii esențiale nu vi se aplică (au trecut 5 ani sau mai mult ori nu aveți nici cetățenie suedeză, nici 10 ani de locuire acolo). Nu este clar dacă aveți o legătură esențială; fără ea aveți în Suedia obligație fiscală limitată, dar Skatteverket vă poate aprecia altfel legăturile (locuință, familie, afacere).
Nu ați stat în Suedia șase luni consecutive, dar nu este clar dacă Suedia este locul în care trăiți efectiv (bosatt). Dacă da — aveți obligație fiscală nelimitată indiferent de zile; dacă nu — sunteți impozitat numai pentru veniturile din Suedia. Păstrați dovezi privind locul locuinței și al înregistrării în registrul populației.

Unde legislația Suediei intră în conflict cu regulile românești

Coliziune: ședere permanentă în Suedia, dar România vă consideră în continuare rezident. Suedia vă consideră persoană cu obligație fiscală nelimitată pentru că stați în Suedia cel puțin șase luni consecutive sau, în mod regulat, o perioadă îndelungată în fiecare an. România vă consideră rezident dacă îndepliniți oricare dintre criteriile art. 7 pct. 28 din Codul fiscal — domiciliul în România, centrul intereselor vitale în România sau peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Rezidența dublă se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Convenția din 1976: locuință permanentă numai în România — sunteți rezident al României; locuință în ambele state — centrul intereselor vitale; apoi șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților competente (art. 27, cererea în 3 ani).
Coliziune: locuiți în Suedia, iar România vă consideră și ea rezident. Suedia vă consideră persoană cu obligație fiscală nelimitată pentru că acolo trăiți efectiv (bosatt) — indiferent de numărul de zile. România vă poate considera în continuare rezident, de exemplu dacă v-ați păstrat domiciliul în România sau centrul intereselor vitale este în România. Potrivit Convenției, dacă locuința permanentă este numai în Suedia, art. 4 alin. (2) lit. a) indică Suedia; dacă aveți locuință permanentă în ambele state, decide centrul intereselor vitale (familia, munca, afacerile, bunurile).
Coliziune: legătura esențială cu Suedia după mutarea în România. După plecarea din Suedia puteți rămâne pentru ea persoană cu obligație fiscală nelimitată din cauza legăturii esențiale (3 kap. 3 § pct. 3, 7 § IL), iar România vă va considera rezident prin domiciliu sau centrul intereselor vitale. Decide art. 4 alin. (2) din Convenție: dacă locuința permanentă este numai în România, sunteți rezident al României, iar Suedia poate impozita numai veniturile din surse suedeze, în limitele Convenției. De aceea contează dacă mai dispuneți de locuința din Suedia: fosta locuință păstrată vă poate da o locuință permanentă în ambele state și mută întrebarea la centrul intereselor vitale.

Ce mai trebuie să știți

Suedia nu numără 183 de zile, ci șase luni consecutive. Criteriul suedez este șederea permanentă de cel puțin șase luni consecutive (plecările scurte nu o întrerup), chiar dacă perioada se întinde pe doi ani calendaristici; și șederile regulate de 4–5 luni în fiecare an pot fi permanente. Testul român cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate. De aceea concluziile celor două state pot diferi: 190 de zile risipite pe parcursul anului depășesc pragul român, dar nu înseamnă neapărat ședere permanentă în Suedia; invers, 5 luni în fiecare vară, an de an, vă pot face persoană cu obligație fiscală nelimitată în Suedia.
Anul mutării: ambele state împart anul. Suedia impozitează pe an calendaristic, dar obligația nelimitată se aplică din ziua în care v-ați stabilit în Suedia sau ați început șederea permanentă și până la plecare (ori cât timp rămâne legătura esențială); pentru restul anului se impozitează numai veniturile din Suedia. Și România împarte anul: rezidentul cu domiciliul în România care se mută într-un stat cu convenție datorează impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței, cu chestionarul depus cu 30 de zile înainte de plecare (art. 59 alin. (5) din Codul fiscal), iar cel care devine rezident al României — de la data sosirii sau de la data la care declară centrul intereselor vitale în România (art. 59 alin. (2) și (2^1)). Comparați perioadele, ca să nu plătiți de două ori pe aceleași venituri, iar la nevoie folosiți procedura amiabilă (art. 27 din Convenție, cererea în 3 ani).
Salariul pentru munca prestată în Suedia: 183 de zile în anul fiscal. Salariul pentru munca prestată fizic în Suedia este venit din sursă suedeză; pentru nerezidenții Suediei — SINK 22,5% în 2026 (20% din 2027) sau, la alegere, impozitarea obișnuită. Dacă potrivit Convenției sunteți rezident al României, Suedia nu îl impozitează atunci când sunt îndeplinite toate condițiile art. 16 alin. (2): cel mult 183 de zile în Suedia în cursul anului fiscal vizat, angajator care nu este rezident al Suediei și remunerație nesuportată de un sediu permanent sau de o bază fixă a angajatorului în Suedia. Scutirea internă suedeză pentru angajatorii străini (6 a § din legea SINK) numără, în schimb, 183 de zile în orice perioadă de 12 luni. Activitățile independente: art. 15 — bază fixă sau peste 183 de zile în anul fiscal. Dacă Suedia impozitează salariul, România scade impozitul suedez din impozitul român, în limita impozitului român aferent (art. 25 din Convenție, art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al României cu venituri din Suedia: metoda creditului. Dacă sunteți rezident al României (inclusiv după aplicarea art. 4 alin. (2) din Convenție), declarați în România venitul mondial, iar impozitul plătit în Suedia pe veniturile pe care Convenția îi permite Suediei să le impoziteze se scade din impozitul român, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 25 alin. (1) și (3)). Veniturile pe care Convenția le atribuie numai Suediei pot fi incluse în baza de impozitare, dar România acordă o deducere egală cu impozitul aferent lor (art. 25 alin. (4)). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza unui document justificativ privind plata impozitului în Suedia (art. 131 din Codul fiscal).
Rezident al Suediei cu venituri din România. Dacă Convenția vă atribuie rezidența Suediei, Suedia impozitează venitul mondial, iar impozitul plătit în România pe veniturile pe care România le poate impozita ca stat al sursei (de exemplu, salariul pentru munca prestată în România peste limitele art. 16 sau venitul din imobile situate în România) se scade din impozitul suedez, în limita impozitului suedez aferent (art. 25 alin. (1) și (3)); veniturile impozabile numai în România pot fi incluse în bază, dar Suedia scade impozitul aferent lor (art. 25 alin. (4)). Pentru celelalte venituri, România nu mai are drept de impunere ca stat de rezidență.
Rezident al Suediei care lucrează în România: regula celor șase luni. Dacă aveți obligație fiscală nelimitată în Suedia și lucrați ca salariat în România cel puțin șase luni, Suedia nu impozitează acel salariu în măsura în care a fost impozitat în România (sexmånadersregeln); pentru o muncă de cel puțin un an într-un singur stat, salariul este scutit chiar fără impozitare acolo din motive ce țin de legea sau practica acelui stat (ettårsregeln). Venirile scurte în Suedia nu întrerup perioada dacă nu depășesc 6 zile pentru fiecare lună de muncă (72 de zile pe an). Regula unui an nu se aplică serviciului public (cu excepția exportului de servicii), iar niciuna dintre reguli — muncii pe nave și pe anumite aeronave. Pentru activitățile independente aceste reguli nu se aplică — numai Convenția (art. 15).
Pensii și remunerații din serviciul public. Pensiile pentru munca salariată din trecut și anuitățile se impozitează numai în statul de rezidență (art. 19 alin. (1) și (3) din Convenție). Excepție: plățile din sistemul public de asigurări sociale al unui stat pot fi impozitate în acel stat (art. 19 alin. (2)) — pensia publică suedeză a unui rezident al României suportă SINK 22,5% (din 2027 — 20%), cu o sumă neimpozabilă de 3 799 SEK pe lună pentru pensiile de stat, iar România scade impozitul suedez din impozitul român (art. 25). Remunerațiile plătite de un stat pentru servicii prestate acestuia se impozitează, de regulă, numai în statul plătitor, iar pensiile din serviciul public — numai în statul plătitor, cu excepția beneficiarului cetățean și rezident al celuilalt stat (art. 20).
Expertskatt: 25% din salariu fără impozit pentru specialiștii străini. Străinii care nu au locuit în Suedia în cei 5 ani calendaristici anteriori și vin ca experți, cercetători sau angajați-cheie la un angajator suedez nu plătesc, prin decizia Forskarskattenämnden, impozit pe 25% din salariu (nici contribuții pe această parte) timp de până la 7 ani; cererea se depune în 3 luni de la începerea muncii. De la 01.01.2027 s-au propus 30%, admiterea cetățenilor suedezi și un termen de 6 luni pentru cerere — verificați dacă legea a fost adoptată.
Plecarea din Suedia: legătura esențială, regula celor 10 ani și art. 14 alin. (4) din Convenție. Legea suedeză (IL) nu prevede un impozit general la ieșire pentru persoanele fizice, dar: (1) foștii rezidenți rămân cu obligație fiscală nelimitată cât timp au o legătură esențială (pentru cetățenii suedezi și persoanele cu 10 ani de locuire în Suedia — prezumție de 5 ani); (2) câștigurile din vânzarea acțiunilor se impozitează în Suedia încă 10 ani calendaristici după plecare (3 kap. 19 § IL); (3) Convenția cu România lasă fiecărui stat dreptul de a impozita, potrivit legii sale, câștigurile din vânzarea acțiunilor unei societăți rezidente a unuia dintre state obținute de fostul său rezident în cei cinci ani de la plecare (art. 14 alin. (4)); în rest, câștigurile din acțiuni (cu excepția celor ale societăților ale căror active de bază sunt bunuri imobile) se impozitează numai în statul de rezidență (art. 14 alin. (3)). Dacă Suedia impozitează câștigul unui rezident al României, România acordă credit pentru impozitul suedez (art. 25).
Securitatea socială: Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Între România și Suedia contribuțiile sociale nu sunt reglementate de Convenția fiscală, ci de Regulamentul (CE) nr. 883/2004: de regulă plătiți contribuții în statul în care lucrați; salariatul detașat de un angajator român în Suedia pentru cel mult 24 de luni rămâne în sistemul românesc (formularul A1); cine lucrează în mod obișnuit în ambele state este asigurat în statul de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
Certificatele de rezidență fiscală. Pentru a beneficia de Convenție în România ca rezident al Suediei, rezidența se dovedește cu certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală suedeză, valabil pentru anul sau anii pentru care a fost emis (art. 59 alin. (6) din Codul fiscal). Ca rezident al României, de exemplu pentru limita de 10% a impozitului suedez pe dividende (art. 10 alin. (2) din Convenție), rezidența română se dovedește cu certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF la cerere (Ordinul MFP nr. 1099/2016).
Ce convenție se aplică: Convenția din 22 decembrie 1976. Între România și Suedia se aplică Convenția pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și avere, cu Protocol, semnată la Stockholm la 22 decembrie 1976 și ratificată de România prin Decretul nr. 432/1978. A intrat în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare (București, 8 decembrie 1978) și se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie 1978; textul englez prevalează. Rezidența dublă: art. 4 alin. (2); dividende: art. 10 (cel mult 10% la sursă); câștiguri din acțiuni ale foștilor rezidenți: art. 14 alin. (4); profesii independente: art. 15; salarii: art. 16 (183 de zile în anul fiscal); pensii: art. 19; funcții guvernamentale: art. 20; eliminarea dublei impuneri: art. 25 (credit în ambele state); procedura amiabilă: art. 27. Convenția multilaterală (MLI) nu modifică regula de departajare pentru persoane fizice.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Convenția între Republica Socialistă România și Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și avere, cu Protocol (Stockholm, 22.12.1976; ratificată prin Decretul nr. 432/1978). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Convenția în detaliu: venituri, cote, regula de 183 de zile →

Termeni pe care îi veți întâlni în Suedia

bosatt: persoană care locuiește efectiv în Suedia — obligație fiscală nelimitată indiferent de numărul de zile
stadigvarande vistelse: ședere permanentă — cel puțin șase luni consecutive sau șederi anuale regulate și îndelungate
väsentlig anknytning: legătură esențială cu Suedia a fostului rezident (locuință, familie, afacere), prezumată 5 ani pentru cetățenii suedezi și cei cu 10 ani de locuire
obegränsad / begränsad skattskyldighet: obligație fiscală nelimitată (pe venitul mondial) / limitată (numai pe anumite venituri din Suedia)
SINK: impozitul special pe salariile și pensiile suedeze ale nerezidenților: 22,5% în 2026, 20% din 2027
Skatteverket: administrația fiscală suedeză

Întrebări

Ce convenție se aplică între România și Suedia?

Convenția pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și avere, cu Protocol, semnată la Stockholm la 22 decembrie 1976 și ratificată de România prin Decretul nr. 432/1978; a intrat în vigoare la 8 decembrie 1978 și se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie 1978. Regula de departajare este în art. 4 alin. (2), iar MLI nu o modifică.

Cât pot lucra în Suedia pentru un angajator român fără impozit suedez pe salariu?

Potrivit art. 16 alin. (2) din Convenție, cel mult 183 de zile în cursul anului fiscal, dacă angajatorul nu este rezident al Suediei și salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o bază fixă din Suedia; scutirea internă suedeză (6 a § din legea SINK) numără 183 de zile în orice perioadă de 12 luni. Altfel salariul suportă SINK, iar România acordă credit pentru impozitul suedez (art. 25).

Dacă plec din Suedia în România, Suedia mă mai impozitează?

Da, cât timp aveți o legătură esențială cu Suedia (locuință păstrată, familie, afacere); cetățenii suedezi și cei cu cel puțin 10 ani de locuire trebuie să dovedească lipsa legăturii în primii 5 ani. Câștigurile din vânzarea acțiunilor se impozitează în Suedia încă 10 ani după plecare, iar Convenția îi permite să le impoziteze în primii cinci ani (art. 14 alin. (4)). Dacă ambele state vă consideră rezident, decide art. 4 alin. (2) din Convenție.

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

3 kap. 3 § Inkomstskattelag (1999:1229) (IL) — Au obligație fiscală nelimitată (pe venitul mondial) persoanele fizice care: 1) locuiesc în Suedia (bosatt); 2) stau în mod permanent în Suedia (stadigvarande vistas); 3) au o legătură esențială cu Suedia (väsentlig anknytning) și au locuit anterior acolo. Regula nu se aplică angajaților misiunilor diplomatice și oficiilor consulare străine, care au obligație fiscală limitată potrivit 3 kap. 17 § pct. 2–4.
Skatteverket — «Skattskyldighet» (obligația fiscală limitată și nelimitată; modificat la 30.01.2026) — Sunteți bosatt în Suedia dacă locuința dumneavoastră efectivă este în Suedia (și trebuie să fiți înregistrat în registrul populației — folkbokförd). Șederea permanentă este o ședere în Suedia de cel puțin șase luni consecutive; întreruperile scurte, de exemplu călătoriile în țara de origine, nu o întrerup. După plecare, legătura esențială poate rezulta dintr-o locuință păstrată, familie, active importante etc. Cine nu are obligație fiscală nelimitată are obligație fiscală limitată — numai pentru anumite venituri din Suedia.
3 kap. 7 § IL (legătura esențială) — Legătura esențială a unui fost rezident se apreciază în ansamblu: cetățenia suedeză; durata locuirii anterioare; lipsa unei reședințe permanente într-un anumit loc din străinătate; șederea în străinătate pentru studii sau tratament medical; o locuință în Suedia amenajată pentru locuit tot anul; familia în Suedia; o activitate de afaceri în Suedia; legături economice prin active care dau, direct sau indirect, o influență esențială asupra unei activități de afaceri în Suedia; bunuri imobile în Suedia; împrejurări similare. Cetățeanul suedez sau persoana care a locuit ori a stat în mod permanent în Suedia în total cel puțin 10 ani este considerată că are o legătură esențială timp de 5 ani de la plecare, dacă nu dovedește contrariul.
3 kap. 8 § IL — Persoanele cu obligație fiscală nelimitată plătesc impozit pe toate veniturile — din Suedia și din străinătate —, sub rezerva excepțiilor din 3 kap. 9–16 §§ și a convențiilor de evitare a dublei impuneri.
3 kap. 17–18 §§ IL (obligația fiscală limitată) — Cine nu are obligație fiscală nelimitată are obligație fiscală limitată — numai pentru anumite venituri din Suedia: salariile, pensiile și remunerațiile care intră sub legea SINK (potrivit IL — dacă ați optat pentru impozitarea obișnuită); veniturile dintr-un sediu permanent sau din bunuri imobile în Suedia; câștigurile din vânzarea de bunuri imobile suedeze și de drepturi de locuire suedeze; dividendele asociațiilor economice suedeze etc. Redevențele de la o întreprindere cu sediu permanent în Suedia sunt considerate venit al sediului permanent. Dobânzile nu figurează pe listă.
§§ 5, 6 a, 7 Lag (1991:586) om särskild inkomstskatt för utomlands bosatta (SINK), în redactarea SFS 2025:1355 și 2025:1356 — SINK este datorat de nerezidenți pentru salariul suedez pentru munca în Suedia, salariile plătite de statul suedez, de o municipalitate sau de o regiune (oriunde s-ar presta munca), remunerațiile membrilor consiliilor de administrație ale societăților suedeze, pensiile suedeze și anumite prestații sociale. Cota este de 22,5% pentru veniturile obținute după 31.12.2025 și de 20% pentru cele obținute după 31.12.2026 (veniturile navigatorilor — 15%). Salariul plătit de un angajator străin este scutit dacă stați în Suedia cel mult 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, angajatorul nu este rezident al Suediei și costul nu este suportat de un sediu permanent al acestuia în Suedia (6 a §). Scutirea din 6 a § nu se aplică punerii la dispoziție a forței de muncă către un beneficiar din Suedia (o întreprindere impozabilă în Suedia, statul, o comună sau o regiune) sub conducerea și controlul căruia lucrați (6 a § alineatul al doilea), cu excepția muncii în Suedia de cel mult 15 zile consecutive și cel mult 45 de zile în total pe an calendaristic (6 b §).
Skatteverket — «SINK – särskild inkomstskatt för utomlands bosatta» (modificat la 30.09.2026) — SINK — 22,5% în 2026, 20% de la 01.01.2027; nu trebuie depusă declarație. În locul SINK puteți opta în fiecare an pentru impozitarea obișnuită potrivit IL: impozitul municipal mediu și impozitul de stat, deducerea cheltuielilor, declarație obligatorie; deducerea de bază — dacă cel puțin 90% din venitul dumneavoastră din muncă se impozitează în Suedia. Pentru pensiile de stat se aplică o sumă neimpozabilă de 3 799 SEK pe lună (2026).
art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Convenția România–Suedia (22.12.1976) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de câte o locuință permanentă în fiecare stat — a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state — a statului în care își are șederea obișnuită; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — a statului a cărui cetățenie o deține; d) dacă deține cetățenia ambelor state sau a niciunuia — autoritățile competente tranșează problema de comun acord.
ANAF — DGRFP Cluj, material informativ privind rezidența fiscală a persoanelor fizice (18.06.2026) — Rezidența se stabilește dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cele patru condiții; centrul intereselor vitale se analizează în ansamblu, cu prioritate pentru relațiile personale; pragul de 183 de zile se verifică pe orice interval mobil de 12 luni care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate.
art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
art. 27 din Convenția România–Suedia (1976) — procedura amiabilă — Rezidentul care apreciază că măsurile unuia sau ale ambelor state duc la o impunere neconformă cu Convenția poate supune cazul autorității competente a statului al cărui rezident este, în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii; autoritățile competente se străduiesc să soluționeze cazul de comun acord, iar acordul se aplică indiferent de termenele din legislația națională.
art. 16 alin. (1)–(2) din Convenția România–Suedia (1976) — Salariul pentru munca exercitată în celălalt stat poate fi impozitat acolo, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile: beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care însumate nu depășesc 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; remunerația este plătită de către sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.
art. 15 alin. (1) din Convenția România–Suedia (1976) — Veniturile din servicii profesionale sau din alte activități independente se impozitează numai în statul de rezidență, cu excepția cazului în care rezidentul are în celălalt stat o bază fixă la dispoziția sa în mod obișnuit sau este prezent acolo, pentru desfășurarea activității, o perioadă sau perioade care depășesc în total 183 de zile în anul fiscal; atunci venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai în măsura în care este atribuibil bazei fixe sau acelei șederi.
art. 25 din Convenția România–Suedia (1976) — eliminarea dublei impuneri — (1) Statul de rezidență acordă, ca deducere din impozitul pe venit, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat pe veniturile pe care Convenția îi permite acestuia să le impoziteze (metoda creditului, în ambele state). (3) Deducerea nu poate depăși partea din impozitul propriu, calculat înainte de deducere, aferentă venitului care poate fi impus în celălalt stat. (4) Veniturile impozabile numai în celălalt stat pot fi incluse în baza de impunere, dar statul de rezidență acordă ca deducere partea de impozit aferentă acestora. Alin. (2) (creditul suedez pentru impozitul român scutit, pentru primii zece ani de la intrarea în vigoare) nu mai este relevant.
art. 131 din Codul fiscal (evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii) — Rezidentul care plătește impozit pe același venit și în statul cu care România are convenție: dacă convenția prevede metoda creditului, deduce din impozitul român impozitul plătit în străinătate; dacă prevede metoda scutirii, venitul este scutit în România. Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu mai mare decât impozitul român aferent acelui venit, calculat pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit; plata în străinătate se dovedește cu document justificativ.
3 kap. 9–13 §§ IL (regula celor șase luni și regula unui an) — Rezidentul suedez care, din cauza unei munci salariate, stă în străinătate cel puțin șase luni nu plătește impozit suedez pe acel salariu în măsura în care acesta a fost impozitat în statul de lucru (dacă nu contrar legii acestuia sau convenției); la o ședere de cel puțin un an într-un singur stat — chiar dacă acolo nu a fost impozitat din cauza legii, a practicii administrative sau a unui acord care nu este o convenție fiscală. Regula unui an nu se aplică muncii pentru stat, regiuni, municipalități și parohiile Bisericii Suediei (cu excepția exportului de servicii) și nici deputaților în Parlamentul European; niciuna dintre reguli nu se aplică muncii pe aeronave suedeze, daneze și norvegiene și pe nave (cu o excepție separată pentru navele străine de navigație maritimă). Venirile scurte în Suedia (concediu, deplasări în interes de serviciu) nu întrerup perioada dacă nu depășesc 6 zile pentru fiecare lună întreagă de muncă sau 72 de zile pentru un an de muncă.
art. 19 și art. 20 din Convenția România–Suedia (1976) — Art. 19: pensiile și alte remunerații plătite unui rezident pentru munca salariată desfășurată în trecut se impozitează numai în statul de rezidență (alin. (1), sub rezerva art. 20 alin. (2)); plățile făcute în cadrul unui sistem public de asigurări sociale al unui stat pot fi impuse în acel stat (alin. (2)); anuitățile se impozitează numai în statul de rezidență (alin. (3)). Art. 20: remunerația, alta decât o pensie, plătită de un stat pentru servicii prestate acestuia se impozitează numai în acel stat, dar numai în celălalt stat dacă serviciile sunt prestate acolo, iar beneficiarul este rezident al acelui stat și fie îi este cetățean, fie nu a devenit rezident numai pentru prestarea serviciilor; pensia plătită de un stat pentru servicii prestate acestuia se impozitează numai în acel stat, cu excepția beneficiarului cetățean și rezident al celuilalt stat.
11 kap. 22–23 §§ IL (expertskatt); proiectul de lege trimis Consiliului legislativ «Skatteincitament för forskning och utveckling» (iunie 2026) — Experții, cercetătorii și alte persoane-cheie străine — care nu sunt cetățeni suedezi, nu au locuit și nu au stat în mod permanent în Suedia în cei 5 ani calendaristici anteriori și intenționează să stea acolo cel mult 7 ani — nu plătesc, prin decizia Forskarskattenämnden, impozit pe 25% din salariu timp de până la 7 ani; angajatorul este suedez sau are sediu permanent în Suedia; cererea se depune în 3 luni de la începerea muncii. Propunere de la 01.01.2027 (pentru munca începută după 31.12.2026): 30%, admiterea cetățenilor suedezi, 84 de luni care pot fi împărțite, 7 ani fără ședere în Suedia, termen de depunere a cererii — 6 luni. La 10.11.2026 adoptarea legii nu a fost verificată.
3 kap. 19 § IL (regula celor 10 ani) — Persoana cu obligație fiscală limitată plătește impozit pe câștigul din vânzarea acțiunilor (delägarrätter), a părților sociale în societăți suedeze etc., dacă în anul vânzării sau în cei zece ani calendaristici anteriori a locuit ori a stat în mod permanent în Suedia. Acțiunile societăților străine sunt cuprinse numai dacă au fost dobândite în perioada obligației fiscale nelimitate.
art. 14 alin. (1), (3)–(4) din Convenția România–Suedia (1976) — Câștigurile din înstrăinarea bunurilor imobile, precum și a acțiunilor unei societăți ale cărei active de bază constau în bunuri imobile pot fi impuse în statul în care sunt situate bunurile (alin. (1)). Câștigurile din înstrăinarea altor bunuri se impozitează numai în statul de rezidență al celui care înstrăinează (alin. (3)). Totuși, fiecare stat poate impune, potrivit propriei legislații, câștigurile din înstrăinarea acțiunilor unei societăți rezidente a unui stat contractant obținute de un rezident al celuilalt stat care a fost rezident al primului stat în orice moment în cei cinci ani care preced înstrăinarea (alin. (4)).
Regulamentul (CE) nr. 883/2004, art. 11 alin. (3) lit. (a), art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) — Persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației de securitate socială a acelui stat; salariatul detașat continuă să fie supus legislației statului de trimitere dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni; cine lucrează în mod obișnuit în două sau mai multe state membre este supus legislației statului de reședință dacă desfășoară acolo o parte substanțială a activității.
art. 59 alin. (6) Cod fiscal — Rezidenții statelor cu care România are convenții își dovedesc rezidența fiscală cu un certificat de rezidență emis de autoritatea fiscală competentă a statului străin (sau de altă autoritate cu atribuții de certificare a rezidenței); certificatul este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 (M. Of. nr. 577 din 29.07.2016) — Aprobă chestionarul la sosire (anexa 1), chestionarul la plecare (anexa 2) și notificările ANAF (anexele 3 și 4). Chestionarul la sosire: în 30 de zile de la împlinirea a 183 de zile de prezență (art. 14); la plecare: cu 30 de zile înainte (art. 19); ANAF răspunde în 30, respectiv 15 zile. Ordinea criteriilor pentru dublă rezidență: domiciliu/locuință permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia, procedura amiabilă (art. 9), cu Comentariul OCDE la art. 4 (art. 10). Certificat de rezidență la cerere (art. 13 alin. (3)).
art. 10 alin. (1)–(2) din Convenția România–Suedia (1976) — Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat unui rezident al celuilalt stat pot fi impuse în acel celălalt stat; ele pot fi impuse și în statul de rezidență al societății plătitoare, potrivit legislației acestuia, dar impozitul nu poate depăși 10% din suma brută a dividendelor.
Decretul Consiliului de Stat nr. 432/1978 (B.O. nr. 104 din 16.11.1978), art. 9; art. 30 din Convenția România–Suedia — Decretul ratifică Convenția dintre Republica Socialistă România și Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și avere și Protocolul la aceasta, încheiate la Stockholm la 22 decembrie 1976. Convenția intră în vigoare odată cu schimbul instrumentelor de ratificare, la București, și se aplică veniturilor obținute la sau după 1 ianuarie al anului în care are loc schimbul (art. 30).
Poziția Suediei privind Convenția multilaterală (MLI), depusă la OCDE la 22.06.2018 — Suedia a inclus Convenția cu România pe lista acordurilor acoperite (nr. 48: semnată la 22.12.1976, în vigoare din 08.12.1978), dar a formulat rezerva din art. 35 alin. (7) lit. (a) MLI și nu a notificat finalizarea procedurilor interne pentru niciun acord, deci MLI nu produce încă efecte; în orice caz, Suedia a formulat rezerve la întregul art. 4 MLI (entitățile cu dublă rezidență) și la art. 5 MLI (metodele de eliminare a dublei impuneri). Lista României nu a fost verificată.
Skatteverket — «Belopp och procent – inkomstår 2026» — 2026: impozitul de stat pe venit — 20% pe venitul impozabil din muncă peste 643 000 SEK; cota medie a impozitului municipal — 32,38%; impozitul pe veniturile din capital — 30%; SINK — 22,5%; suma de bază (prisbasbelopp) — 59 200 SEK.
45 kap. 33 §, 46 kap. 18 § IL — Din câștigul din vânzarea unei locuințe (casă de locuit privată sau drept de locuire) în Suedia se impozitează 22/30, adică efectiv 22% la cota impozitului pe capital de 30%.
art. 4 alin. (2) lit. a) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de câte o locuință permanentă în fiecare dintre state, este considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 4 alin. (2) lit. b) — Dacă statul în care persoana își are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care își are șederea obișnuită.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — rezidentă a statului a cărui cetățenie o deține (lit. c); dacă deține cetățenia ambelor state sau a niciunuia, autoritățile competente tranșează problema de comun acord (lit. d; procedura — art. 27).
art. 27 (procedura amiabilă) — Rezidentul care apreciază că măsurile unuia sau ale ambelor state duc la o impunere neconformă cu Convenția poate supune cazul autorității competente a statului al cărui rezident este, în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii; autoritățile competente se străduiesc să rezolve cazul de comun acord.

Jurisprudență

Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 6034-17 (HFD 2018 ref. 30 I), 30.05.2018 — O persoană care, după mutarea în Portugalia, plănuia să stea în Suedia în fiecare an 5 luni consecutive (din mai până în septembrie), precum și de Crăciun și în două călătorii scurte (în total 182 de zile în Suedia și 183 în Portugalia), stă în mod permanent în Suedia și are obligație fiscală nelimitată: o ședere regulată de cinci luni este suficientă, chiar dacă petreceți cea mai mare parte a anului în străinătate.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 6736-17 (HFD 2018 ref. 30 II), 30.05.2018 — Un cuplu care, după mutarea în Portugalia, plănuia să petreacă în Suedia în fiecare an lunile iunie–august (aproximativ 3 luni) și să vină neregulat încă aproximativ 30 de zile în total nu stă în mod permanent în Suedia. Șederile mai scurte de șase luni se apreciază după durată, amploare și regularitate; șase luni consecutive sau mai mult reprezintă, de regulă, ședere permanentă.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 236-19 (HFD 2019 not. 26), 30.10.2019 — O femeie care locuiește în Portugalia și plănuia să petreacă în Suedia în fiecare an aproximativ 4 luni de vară (de la jumătatea lui mai până la jumătatea lui septembrie) și să mai vină neregulat până la 3 săptămâni în total stă în mod permanent în Suedia: cele 4 luni singure nu ar ajunge, dar împreună cu celelalte veniri șederea are o amploare care o face permanentă.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 2659-19 (HFD 2019 not. 27), 30.10.2019 — O femeie care locuiește în Portugalia și plănuia să stea în Suedia în fiecare an 3 luni de vară, 3 săptămâni de Paște și neregulat încă până la 2 săptămâni nu stă în mod permanent în Suedia: amploarea totală a șederii este insuficientă.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 6452-23 (HFD 2024 not. 19), 25.03.2024 — Un cetățean suedez care a plecat în 2017 (soția — în 2020) și și-a păstrat apartamentul comun în cooperativă — fosta locuință permanentă, pe care soții o folosesc acum pentru vacanțe — și participații la alte imobile avea o legătură esențială cu Suedia în 2023 și 2024. Fosta locuință permanentă păstrată după plecare cântărește, de regulă, cel mai mult.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 5346-19, 08.06.2020 — Un cuplu de cetățeni suedezi care și-a vândut locuința permanentă și, cu puțin înainte de mutarea în Portugalia, a cumpărat un apartament în care nu a locuit niciodată și pe care plănuia să-l folosească pentru vacanțe nu avea o legătură esențială cu Suedia: o locuință de vacanță nu creează, de regulă, singură o astfel de legătură.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 3479-18 (HFD 2019 ref. 12), 20.03.2019 — Un cuplu de cetățeni suedezi care a plecat în 2004 și a locuit în Elveția nu avea, după mutarea în Bahamas, o legătură esențială cu Suedia: influența esențială a soțului asupra unei afaceri suedeze (pachetul de control al unui grup elvețian, dobândit după 2010) a fost depășită de durata șederii în străinătate; casele de vacanță și pădurea din Suedia cântăresc puțin.
Högsta förvaltningsdomstolen (HFD, Curtea Supremă Administrativă a Suediei), 1562-20 (HFD 2020 not. 44), 22.10.2020 — Un cetățean suedez care deținea indirect, printr-un holding, 18,3% dintr-o societate operațională suedeză înființată de el pe când locuia în Suedia și care și-a păstrat casa de vacanță avea, după mutarea într-un alt stat UE, o legătură esențială cu Suedia și obligație fiscală nelimitată; invocarea libertății de circulație în UE a fost respinsă.

Actualizat 10.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul