Rezidența fiscală în Malaysia pentru persoanele din România

Malaysia vă consideră rezident dacă în anul calendaristic vă aflați acolo 182 de zile sau mai mult; orice parte de zi se socotește ca zi întreagă. Puteți fi rezident și cu mai puține zile: dacă ele sunt legate de cel puțin 182 de zile consecutive în Malaysia în anul anterior sau următor, dacă veniți ani la rând câte 90 de zile sau mai mult ori dacă ați fost rezident în cei trei ani anteriori și veți fi în anul următor. Veniturile din străinătate Malaysia le impozitează numai când sunt transferate în Malaysia. România vă consideră rezident prin domiciliu, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni. Dubla rezidență se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Acordul România–Malaysia din 1982.

Verificați-vă statutul: România și Malaysia

Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Malaysiei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.

Când vă consideră Malaysia rezident fiscal

Malaysia numără zilele în anul calendaristic (anul de bază al persoanei fizice), iar pragul este de 182 de zile (România cere peste 183 de zile într-un interval de 12 luni): 182 de zile sau mai mult vă fac rezident. Orice parte de zi petrecută în Malaysia se socotește ca zi întreagă, deci se socotesc și zilele de sosire și de plecare. Cetățenia, viza sau o locuință proprie nu contează pentru acest criteriu.

Malaysia «leagă» anii între ei: chiar și mai puțin de 182 de zile în anul selectat vă fac rezident, dacă aceste zile sunt legate de o perioadă de cel puțin 182 de zile consecutive în Malaysia situată în întregime în anul calendaristic anterior sau următor (de exemplu, ați fost în Malaysia de la 1 martie la 31 decembrie în anul anterior și ați rămas și în anul selectat). Nu ajunge o ședere care doar trece peste 31 decembrie: din septembrie până în aprilie niciunul dintre cei doi ani nu conține 182 de zile consecutive. Deplasările de serviciu pentru un loc de muncă din Malaysia, tratamentul medical (al dvs. sau al unei persoane apropiate) și călătoriile personale de cel mult 14 zile în total nu întrerup această perioadă, dacă înainte și după călătorie ați fost în Malaysia; un concediu mai lung în străinătate o întrerupe. Limita de 14 zile pentru călătoriile personale este comună pentru ambele perioade.

A doua regulă este pentru cei care vin ani la rând în Malaysia: 90 de zile sau mai mult în anul selectat vă fac rezident, dacă în oricare trei din cei patru ani anteriori ați fost rezident al Malaysiei sau v-ați aflat acolo cel puțin 90 de zile. Criteriile se pot combina: de exemplu, doi ani de rezidență și un an cu 90 de zile.

A treia regulă păstrează statutul pentru un an în care aproape sau deloc nu ați fost în Malaysia (de exemplu, studii sau o muncă îndelungată în străinătate): sunteți rezident dacă ați fost rezident în fiecare dintre cei trei ani anteriori și veți fi rezident în anul următor. De aceea, statutul pentru un astfel de an devine definitiv cunoscut abia după încheierea anului următor.

Pentru cetățenii malaysieni din serviciul public (sau dintr-o instituție înființată prin lege) care în anul selectat s-au aflat în străinătate din cauza acestei munci sau la studii plătite integral de angajator există o regulă specială: sunt considerați rezidenți.

Ați fost în Malaysia 182 de zile sau mai mult în anul calendaristic (socotind fiecare zi parțială) — sunteți rezident fiscal al Malaysiei pentru acest an (s. 7(1)(a) ITA 1967). Malaysia impozitează veniturile din surse malaysiene după un barem progresiv de la 0 la 30%; veniturile din străinătate — numai dacă sunt transferate în Malaysia, iar pentru persoanele fizice sunt scutite până la 31.12.2036 dacă au fost impozitate în statul sursei.
Mai puțin de 182 de zile în anul selectat, dar ele sunt legate de o perioadă de cel puțin 182 de zile consecutive în Malaysia în anul anterior sau următor — sunteți rezident al Malaysiei pentru acest an (s. 7(1)(b) ITA 1967). Concluzia este probabilă: verificați dacă aceste 182 de zile consecutive se află într-adevăr într-un singur an vecin și dacă fiecare călătorie în străinătate s-a încadrat în absențele temporare permise (călătoriile personale — cel mult 14 zile în total pentru ambele perioade).
Ați fost în Malaysia 90 de zile sau mai mult, iar în trei din cei patru ani anteriori ați fost rezident al acesteia sau v-ați aflat acolo cel puțin 90 de zile — sunteți rezident al Malaysiei pentru acest an (s. 7(1)(c) ITA 1967). Confirmați răspunsul privind anii anteriori cu documente (ștampile în pașaport, certificate LHDN).
Ați fost rezident al Malaysiei în fiecare dintre cei trei ani anteriori și sunteți (veți fi) rezident în anul următor — sunteți rezident și pentru anul selectat, chiar dacă aproape nu ați fost în Malaysia (s. 7(1)(d) ITA 1967). Concluzia depinde de statutul dvs. din anul următor: dacă nu deveniți rezident în acel an, regula nu se aplică.
Ca cetățean malaysian din serviciul public (sau dintr-o instituție înființată prin lege), aflat în străinătate din cauza acestei munci sau la studii plătite integral de angajator, sunteți considerat rezident al Malaysiei pentru acest an (s. 7(1B) ITA 1967).

Când sunteți nerezident

Nu îndepliniți niciunul dintre criteriile s. 7 ITA 1967 — sunteți nerezident al Malaysiei pentru acest an. Malaysia vă poate impozita numai veniturile din surse malaysiene, cu cota fixă de 30%, fără facilități fiscale (unele categorii — prin impozit reținut la sursă, cu cotele reduse din Acordul România–Malaysia).
Potrivit răspunsurilor dvs., probabil sunteți nerezident al Malaysiei, dar la una dintre întrebări (perioada neîntreruptă, anii anteriori sau anul următor) ați răspuns «Nu știu». Numărați zilele petrecute în Malaysia în anul selectat, în anii anteriori și în anul următor — oricare dintre criteriile s. 7(1)(b)–(d) vă poate face rezident.

Unde legislația Malaysiei intră în conflict cu regulile românești

Coliziune: 182 de zile în Malaysia, dar România vă consideră în continuare rezident. Malaysia vă consideră rezident pentru că ați petrecut acolo 182 de zile sau mai mult în anul calendaristic; România — prin domiciliu, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat (art. 7 pct. 28 Cod fiscal). Decide art. 4 alin. (2) din Acordul România–Malaysia din 1982: locuință permanentă numai în România — sunteți rezident al României; locuință în ambele state — centrul intereselor vitale; apoi locuirea obișnuită, cetățenia și, în final, procedura amiabilă a autorităților competente (art. 25).
Coliziune: Malaysia vă face rezident și cu mai puțin de 182 de zile. Malaysia vă poate considera rezident și când în acest an ați petrecut acolo mai puțin de 182 de zile: dacă aceste zile sunt legate de cel puțin 182 de zile consecutive în Malaysia în anul anterior sau următor (s. 7(1)(b)), dacă veniți ani la rând câte 90 de zile sau mai mult (s. 7(1)(c)) sau dacă ați fost rezident înainte și după acest an (s. 7(1)(d)). Codul fiscal român nu are asemenea reguli. Potrivit Acordului decide art. 4 alin. (2): mai întâi locuința permanentă, apoi centrul intereselor vitale și locuirea obișnuită — numărul de zile dintr-un singur an nu este decisiv.

Ce mai trebuie să știți

Malaysia numără 182 de zile, iar o zi parțială este o zi. Pragul Malaysiei este de 182 de zile în anul calendaristic (la fel în anul bisect); orice parte de zi petrecută în Malaysia se socotește ca zi întreagă, deci se socotesc și zilele de sosire și de plecare. România cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Cu 182 sau 183 de zile sunteți deja rezident al Malaysiei, dar nu încă al României după criteriul zilelor. Pe lângă zilele unui singur an, Malaysia ține seama de o perioadă de cel puțin 182 de zile consecutive în anul anterior sau următor de care sunt legate zilele dvs. (s. 7(1)(b)) și de anii anteriori.
Malaysia nu impozitează veniturile din străinătate netransferate în Malaysia. Chiar și ca rezident al Malaysiei plătiți impozit malaysian numai pentru veniturile obținute în Malaysia și pentru veniturile din străinătate primite (transferate) în Malaysia. Veniturile din străinătate ale persoanelor fizice, primite în Malaysia până la 31.12.2036, sunt scutite dacă au fost impozitate în statul sursei. România, în schimb, își impozitează rezidenții pe veniturile din toate sursele (art. 130 Cod fiscal): dacă potrivit Acordului sunteți rezident al României, salariul sau alte venituri din Malaysia se impozitează în România, cu creditarea impozitului malaysian (art. 23 alin. (2) din Acord, art. 131 Cod fiscal).
Salariul pentru munca din Malaysia ca rezident al României. Salariul pentru munca prestată fizic în Malaysia este venit din sursă malaysiană; nerezidenții plătesc pentru el 30% dacă munca în acel an a durat peste 60 de zile. Dacă potrivit Acordului sunteți rezident al României, Malaysia nu îl impozitează când sunt îndeplinite toate condițiile art. 15 alin. (2): cel mult 183 de zile în Malaysia în cursul anului calendaristic vizat, angajatorul nu este rezident al Malaysiei, iar remunerația nu este suportată de un sediu permanent al acestuia în Malaysia. România vă impozitează venitul mondial și scade impozitul malaysian, pe baza documentului care atestă plata, în limita impozitului român aferent (art. 23 alin. (2) din Acord, art. 131 Cod fiscal).
Dubla impunere: ambele state acordă credit. Dacă potrivit Acordului sunteți rezident al Malaysiei, aceasta creditează impozitul român pentru veniturile din surse românești, în limita impozitului malaysian aferent acelui venit (art. 23 alin. (5)) — contează numai pentru veniturile pe care Malaysia le impozitează efectiv. Dacă sunteți rezident al României, România scade impozitul plătit în Malaysia, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 23 alin. (2)); creditul se calculează pe fiecare țară și natură de venit, pe baza documentului justificativ al plății (art. 131 Cod fiscal). Impozitul malaysian scutit prin anumite facilități de stimulare (dividende din întreprinderi cu facilități, dobânzi pentru împrumuturi aprobate, redevențe industriale aprobate) se consideră plătit (art. 23 alin. (3)). Litigiile privind o impunere neconformă cu Acordul se rezolvă prin procedura amiabilă: cazul se prezintă în trei ani de la prima notificare a impunerii (art. 25, cu art. 16 MLI).
Pensii și serviciul public. Pensiile și anuitățile se impozitează numai în statul a cărui rezidență o aveți (art. 18 alin. (1) din Acord); Acordul nu conține o regulă separată pentru pensiile din asigurările sociale. Salariul pentru serviciul public îl impozitează, de regulă, statul care îl plătește; celălalt stat — numai dacă serviciul se prestează acolo și sunteți rezident și național al acelui stat (art. 20 alin. (1)). Pensiile publice se impozitează numai în statul plătitor (art. 20 alin. (2)).
Statutul potrivit s. 7(1)(d) depinde de anul următor. Sunteți rezident al Malaysiei după o regulă care ține seama de anul următor. Dacă în anul următor nu deveniți rezident al Malaysiei, statutul pentru anul selectat se schimbă — verificați-l după încheierea anului următor. Pentru Acord contează dacă legislația malaysiană vă consideră rezident, așa că, până la confirmarea statutului, ANAF poate să nu accepte certificatul malaysian de rezidență.
Certificatele de rezidență fiscală. Pentru a beneficia de Acord în România ca rezident al Malaysiei, obțineți de la LHDN certificatul de rezidență fiscală (Certificate of Residence, online prin e-Residence); el este valabil pentru anul sau anii pentru care a fost emis (art. 59 alin. (6) Cod fiscal). Pentru a beneficia de Acord în Malaysia ca rezident al României, cereți certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF (Ordinul MFP nr. 1099/2016, art. 13 alin. (3)) — plătitorul malaysian aplică cota din Acord pe baza dovezii rezidenței. Pentru creditul fiscal în România păstrați documentul autorității fiscale malaysiene sau al plătitorului care atestă plata impozitului (art. 131 Cod fiscal).
Securitate socială: nu există acord România–Malaysia. Malaysia nu figurează pe lista CNPP a statelor cu care România are acorduri bilaterale de securitate socială, iar Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu Malaysia. Contribuțiile se datorează după legislația fiecărui stat și pot apărea în ambele state pentru aceeași muncă; nu există formular A1 sau certificat de acoperire.
Ce acord se aplică: Acordul România–Malaysia din 1982. Între România și Malaysia se aplică Acordul pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Kuala Lumpur la 26.11.1982 (ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 482/1983): în vigoare din 07.04.1984, aplicabil din 01.01.1985 (lista acordurilor LHDN), cu modificările Convenției multilaterale (MLI), efective în România din 01.01.2024: preambulul, testul scopului principal (PPT) și procedura amiabilă; art. 4 și art. 23 nu au fost modificate. Rezidența — art. 4 alin. (2); salariile — art. 15 alin. (2) (183 de zile în anul calendaristic vizat); pensiile — art. 18; serviciul public — art. 20; eliminarea dublei impuneri — art. 23; procedura amiabilă — art. 25.

Cum se rezolvă dubla rezidență

Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Malayeziei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit (Kuala Lumpur, 26 noiembrie 1982; ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 482/1983), modificat de Convenția multilaterală (MLI). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.

Convenția în detaliu: venituri, cote, regula de 183 de zile →

Termeni pe care îi veți întâlni în Malaysia

Income Tax Act 1967 (ITA): legea malaysiană a impozitului pe venit; criteriile de rezidență ale persoanelor fizice — s. 7
basis year: anul de bază — pentru persoanele fizice anul calendaristic pentru care se stabilește rezidența
LHDN: administrația fiscală a Malaysiei
Certificate of Residence (e-Residence): certificatul de rezidență fiscală al Malaysiei, eliberat online de LHDN
RPGT (Real Property Gains Tax): impozitul pe câștigul din vânzarea imobilelor din Malaysia
PR 11/2017: explicația LHDN (Public Ruling) privind rezidența persoanelor fizice

Întrebări

Cum numără Malaysia cele 182 de zile?

Pragul este de 182 de zile în anul calendaristic (și în anul bisect), iar orice parte de zi petrecută în Malaysia se socotește ca zi întreagă, deci se socotesc și zilele de sosire și de plecare. România cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat, așa că cu 182 sau 183 de zile sunteți deja rezident al Malaysiei, dar nu încă al României după criteriul zilelor.

Când poate Malaysia să-mi impoziteze salariul dacă sunt rezident al României?

Salariul pentru munca din Malaysia este venit din sursă malaysiană; nerezidentul plătește 30% dacă munca a durat în acel an peste 60 de zile. Dacă potrivit Acordului sunteți rezident al României, Malaysia nu îl poate impozita când sunteți acolo cel mult 183 de zile în cursul anului calendaristic vizat, angajatorul nu este rezident al Malaysiei și salariul nu este suportat de un sediu permanent al acestuia în Malaysia (art. 15 alin. (2)). Altfel România creditează impozitul malaysian (art. 23 alin. (2)).

Ce acord se aplică între România și Malaysia?

Acordul semnat la Kuala Lumpur la 26.11.1982 (Decretul Consiliului de Stat nr. 482/1983), în vigoare din 07.04.1984 și aplicabil din 01.01.1985, cu modificările MLI (în România din 01.01.2024: preambul, testul scopului principal, procedura amiabilă); art. 4 și art. 23 nu s-au schimbat. Rezidența — art. 4 alin. (2); salariile — art. 15; pensiile — art. 18; eliminarea dublei impuneri — art. 23 (credit în ambele state).

Surse

Legislație și îndrumări oficiale

s. 7(1) Income Tax Act 1967 (Act 53) — Persoana fizică este rezidentă a Malaysiei pentru anul de bază (pentru persoanele fizice — anul calendaristic) dacă: (a) se află în Malaysia 182 de zile sau mai mult în acel an; (b) se află mai puțin de 182 de zile, dar această perioadă este legată de o altă perioadă de cel puțin 182 de zile consecutive în Malaysia, situată în anul anterior sau în anul următor (absențele temporare permise se socotesc în ambele perioade, iar limita de 14 zile pentru călătoriile personale este comună pentru ambele); (c) se află 90 de zile sau mai mult în acel an și în fiecare dintre oricare trei din cei patru ani anteriori a fost rezidentă sau s-a aflat în Malaysia 90 de zile sau mai mult; (d) este rezidentă în anul următor și a fost rezidentă în fiecare dintre cei trei ani anteriori.
Public Ruling LHDN No. 11/2017 «Residence Status of Individuals» (22.12.2017), paras 5–6 — Rezidența depinde de prezența fizică, nu de cetățenie sau de permisul de ședere. O parte de zi se socotește ca zi întreagă de prezență (ziua sosirii și ziua plecării se socotesc). Explicațiile LHDN, cu exemple, pentru fiecare dintre criteriile s. 7(1)(a)–(d) și s. 7(1B).
s. 7(1)(b) ITA 1967 (absențe temporare) — Perioada neîntreruptă nu este întreruptă de absențele temporare, dacă imediat înainte și după ele persoana s-a aflat în Malaysia: (i) legate de serviciul în Malaysia (deplasări de serviciu, conferințe, seminare, studii în străinătate); (ii) din cauza bolii persoanei sau a unui membru apropiat al familiei; (iii) călătorii personale de cel mult 14 zile în total.
s. 7(1B) ITA 1967; Public Ruling No. 11/2017, para 6.5 — Cetățeanul malaysian care lucrează în serviciul public al Malaysiei sau într-o instituție înființată prin lege (statutory authority) este considerat rezident pentru anul în care nu s-a aflat în Malaysia din cauza muncii în străinătate în această funcție sau a studiilor în străinătate plătite integral de un astfel de angajator. Regula nu se aplică angajaților companiilor private și personalului local angajat în străinătate.
Income Tax (Exemption) (No. 5) Order 2022, P.U.(A) 234/2022, modificat prin P.U.(A) 451/2024; Ghidul LHDN privind veniturile primite din străinătate (20.06.2024), paras 5.2.2.1–5.2.2.2 — Veniturile din străinătate ale persoanei fizice rezidente, primite (transferate în numerar sau electronic) în Malaysia începând cu 01.01.2022, sunt scutite de impozit, cu excepția veniturilor legate de un parteneriat din Malaysia — cu condiția ca venitul să fi fost impozitat în statul sursei sau să nu fi fost impozitat din cauza sistemului fiscal al acelui stat, a pragului neimpozabil sau a unei facilități fiscale. P.U.(A) 451/2024 (în vigoare de la 01.01.2027) a prelungit termenul scutirii de la 31.12.2026 la 31.12.2036.
s. 3 ITA 1967; LHDN «Who is taxable» — Impozitul se percepe asupra venitului obținut în Malaysia sau provenit din Malaysia, precum și asupra venitului din străinătate primit în Malaysia. Rezidenții plătesc impozit după un barem progresiv și au dreptul la facilități fiscale (s. 45A–49); nerezidenții — cu cota fixă de 30%, fără facilități.
art. 7 pct. 28 Cod fiscal (Legea nr. 227/2015) — Persoană fizică rezidentă este orice persoană care îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
art. 4 alin. (2) din Acordul România–Malaysia (1982) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state — a statului cu care relațiile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul — a statului al cărui național este; d) dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord.
art. 130 Cod fiscal — Rezidenții datorează impozit pentru veniturile din străinătate, determinat după regulile fiecărei categorii de venit; pensiile din străinătate au regim special (alin. (2^1)); veniturile din străinătate de natura celor neimpozabile/scutite în România au același tratament (alin. (3)); veniturile se declară în Declarația unică până la termenul de la art. 122 alin. (3), iar impozitul se calculează și se plătește în același termen, ținând cont de metoda din convenție (alin. (4)).
art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern sau scutirea se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR. Venitul scutit prin convenție se declară în Declarația unică.
para 21 Sch. 6 ITA 1967 (LHDN, «Tax treatment of residents and non-residents», 2025) — Salariul nerezidentului pentru munca din Malaysia este scutit dacă în anul de bază munca a durat cel mult 60 de zile (cu excepții, de exemplu pentru artiștii plătiți din fonduri publice). Altfel nerezidentul plătește 30%, fără facilități și reduceri.
art. 15 alin. (2) din Acordul România–Malaysia (1982) — Remunerația unui rezident al unui stat pentru munca prestată în celălalt stat se impozitează numai în primul stat dacă: a) beneficiarul este prezent în celălalt stat una sau mai multe perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic vizat; b) remunerația este plătită de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.
art. 23 din Acordul România–Malaysia (1982) — eliminarea dublei impuneri — Alin. (2): România deduce din impozitul pe venit al rezidentului său impozitul plătit în Malaysia, potrivit Acordului, pentru veniturile impozabile în Malaysia, în limita părții din impozitul român aferente acelui venit; alin. (3): impozitul malaysian scutit prin facilitățile de stimulare (dividende din întreprinderi cu facilități, dobânzi pentru împrumuturi aprobate, redevențe industriale aprobate) se consideră plătit (tax sparing); alin. (5): Malaysia acordă credit pentru impozitul român aferent veniturilor din surse românești, în limita impozitului malaysian aferent acelui venit.
art. 25 din Acordul România–Malaysia (1982), cu art. 16 MLI — procedura amiabilă — Persoana care consideră că măsurile unuia sau ambelor state duc la o impunere neconformă cu Acordul poate prezenta cazul, indiferent de căile de atac din dreptul intern; după modificarea prin art. 16 MLI, cazul se poate prezenta autorității competente a oricăruia dintre state, în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii (textul original nu prevedea un termen).
art. 18 și art. 20 din Acordul România–Malaysia (1982) — Art. 18 alin. (1): pensiile și anuitățile plătite unui rezident al unui stat se impozitează numai în acel stat; Acordul nu are o regulă separată pentru pensiile din asigurările sociale. Art. 20 alin. (1): remunerațiile pentru serviciul public se impozitează în statul plătitor, iar în celălalt stat numai dacă serviciul se prestează acolo de un rezident care este național al acelui stat; alin. (2): pensiile publice — numai în statul plătitor.
LHDN: Certificate of Residence (e-Residence) — LHDN eliberează online, prin serviciul e-Residence, certificatul de rezidență fiscală al Malaysiei (Certificate of Residence) pentru aplicarea acordurilor de evitare a dublei impuneri.
art. 59 alin. (6) Cod fiscal — Rezidenții statelor cu care România are convenții își dovedesc rezidența fiscală cu un certificat de rezidență emis de autoritatea fiscală competentă a statului străin (sau de altă autoritate cu atribuții de certificare a rezidenței); certificatul este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 (M. Of. nr. 577 din 29.07.2016) — Aprobă chestionarul la sosire (anexa 1), chestionarul la plecare (anexa 2) și notificările ANAF (anexele 3 și 4). Chestionarul la sosire: în 30 de zile de la împlinirea a 183 de zile de prezență (art. 14); la plecare: cu 30 de zile înainte (art. 19); ANAF răspunde în 30, respectiv 15 zile. Ordinea criteriilor pentru dublă rezidență: domiciliu/locuință permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia, procedura amiabilă (art. 9), cu Comentariul OCDE la art. 4 (art. 10). Certificat de rezidență la cerere (art. 13 alin. (3)).
Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Secțiunea CNPP «Acorduri bilaterale» (harta site-ului cnpp.ro, consultată la 03.11.2026) cuprinde: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Republica Albania, Republica Coreea, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Turcia, Serbia, Uruguay și pagina «Alte acorduri și convenții bilaterale de securitate socială».
art. 135^2 Cod fiscal — Pentru veniturile realizate din străinătate, contribuțiile sociale obligatorii se stabilesc după regulile fiecărei categorii de venit, cu respectarea legislației europene în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Malayeziei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit (Kuala Lumpur, 26.11.1982) — text sintetizat cu MLI, LHDN — Text sintetizat al LHDN (engleză), întocmit în consultare cu autoritatea competentă română (nu este izvor de drept): Acordul din 1982 cu Protocolul, cu modificările MLI — preambulul, testul scopului principal (PPT), art. 3 MLI (entități transparente) și art. 16 MLI (procedura amiabilă); Malaysia a formulat rezerve la art. 4 și 5 MLI, deci art. 4 alin. (2) și art. 23 nu se modifică.
Lista LHDN a acordurilor de evitare a dublei impuneri (Comprehensive DTAs) — Lista LHDN: România — acord semnat la 26.11.1982, în vigoare din 07.04.1984, aplicabil din 01.01.1985.
Sch. 1 Part I ITA 1967 — cote pentru rezidenți, YA 2023–2025 (LHDN) — Baremul pentru rezidenți: 0% până la 5 000 RM; 1% — 5 001–20 000; 3% — 20 001–35 000; 6% — 35 001–50 000; 11% — 50 001–70 000; 19% — 70 001–100 000; 25% — 100 001–400 000; 26% — 400 001–600 000; 28% — 600 001–2 000 000; 30% — peste 2 000 000 RM. Nerezidenți — 30%.
Income Tax (Determination of Chargeable Income of an Individual in respect of Dividend) Rules 2025, P.U.(A) 148/2025 — Din YA 2025, dividendele persoanei fizice (rezidente și nerezidente) de peste 100 000 RM pe an sunt supuse impozitului potrivit Part XXII Sch. 1 ITA 1967; Regulile stabilesc ce parte din venitul impozabil revine dividendelor.
Real Property Gains Tax — Schedule 5 RPGTA, Parts I și III (LHDN) — Impozitul pe câștigul din vânzarea imobilelor din Malaysia: cetățeni și rezidenți permanenți — 30% (deținere de până la 3 ani), 20% (al 4-lea an), 15% (al 5-lea an), 0% (din al 6-lea an); persoane fără cetățenie malaysiană și fără statut de rezident permanent — 30% (până la 5 ani), 10% (din al 6-lea an).
s. 107A, 109, 109A, 109B, 109F ITA 1967 (LHDN, impozit reținut la sursă) — Impozitul reținut de plătitor în favoarea unui nerezident: dobânzi — 15%, redevențe — 10% (s. 109); artiști și sportivi — 15% (s. 109A); plăți pentru servicii legate de bunuri, management tehnic sau consultanță, chiria bunurilor mobile — 10% (s. 109B, numai pentru serviciile prestate în Malaysia); alte venituri potrivit s. 4(f) — 10% (s. 109F); contracte de servicii — 10% + 3% (s. 107A). O convenție de evitare a dublei impuneri poate reduce cotele.
art. 4 alin. (2) lit. a) din Acordul România–Malaysia (1982) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state, este considerată rezidentă a statului cu care relațiile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale).
art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.
art. 4 alin. (2) lit. b) din Acordul România–Malaysia (1982) — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit.
art. 4 alin. (2) lit. c)–d) din Acordul România–Malaysia (1982) — Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, este considerată rezidentă a statului al cărui național este (lit. c)); dacă este național al ambelor state sau al niciunuia, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord (lit. d); procedura la art. 25).

Actualizat 10.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.

Verificați-vă statutul