Rezidența fiscală în Indonezia pentru persoanele din România
Indonezia vă consideră rezident dacă în 12 luni de la sosire petreceți acolo mai mult de 183 de zile (o zi incompletă se socotește ca zi întreagă), dacă locuiți acolo — într-o locuință de care puteți dispune oricând sau vă duceți acolo viața de zi cu zi — ori dacă într-un an vă aflați acolo cu intenția de a locui (KITAP, ITAS de peste 183 de zile, contract de muncă). Rezidentul se impozitează pe venitul mondial, după un barem de la 5% la 35%. România vă consideră rezident prin domiciliu, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni. Dubla rezidență se rezolvă prin art. 4 alin. (2) din Acordul România–Indonezia din 1996, care nu are criteriul cetățeniei: după locuința permanentă, centrul intereselor vitale și locuirea obișnuită decid autoritățile competente.
Gratuit, fără înregistrare, aproximativ 3 minute. Concluzie potrivit Codului fiscal român, comparată cu legislația Indoneziei și cu convenția de evitare a dublei impuneri.
Când vă consideră Indonezia rezident fiscal
Indonezia numără mai mult de 183 de zile — adică 184 sau mai multe — în cele 12 luni de la ziua sosirii, continuu sau cu întreruperi; orice zi incompletă se socotește ca zi întreagă, deci se socotesc și zilele de sosire și de plecare. Aceste 12 luni nu coincid cu anul calendaristic. Cetățenia, viza sau o locuință proprie nu contează pentru acest criteriu.
Pentru cetățenii indonezieni se aplică reguli proprii: cetățeanul care locuiește în străinătate încetează să fie rezident al Indoneziei numai când îndeplinește condițiile legii și administrația fiscală (DJP) o confirmă printr-o adeverință.
Cetățeanul indonezian care se află în străinătate mai mult de 183 de zile în 12 luni, locuiește în mod permanent în străinătate, este rezident fiscal al altui stat și și-a plătit toate impozitele în Indonezia poate obține de la DJP adeverința că îndeplinește condițiile de nerezident. Cu ea este considerat plecat definitiv și nerezident din ziua plecării, chiar dacă păstrează o locuință în Indonezia.
Primul criteriu al legii indoneziene este locuirea (tempat tinggal), fără numărarea zilelor: sunteți rezident dacă trăiți în Indonezia într-o locuință de care puteți dispune oricând (proprietate, închiriată sau pusă la dispoziție) și care nu este un loc de trecere ori dacă vă duceți acolo viața obișnuită de zi cu zi. Un hotel sau o cazare de scurtă durată în timpul unei călătorii nu îndeplinesc acest criteriu.
Al doilea mod de a locui în Indonezia este să aveți acolo centrul activității principale (pusat kegiatan utama): dacă treburile dumneavoastră personale, sociale, economice sau financiare se concentrează în Indonezia, sunteți rezident acolo indiferent de numărul de zile. De aceea vă întrebăm unde se află centrul intereselor vitale.
Al doilea mod de a locui în Indonezia este să aveți acolo centrul activității principale (pusat kegiatan utama): dacă treburile dumneavoastră personale, sociale, economice sau financiare se concentrează în Indonezia, sunteți rezident acolo indiferent de numărul de zile. De aceea vă întrebăm unde se află centrul intereselor vitale.
Al treilea criteriu: dacă în anul selectat v-ați aflat în Indonezia cu intenția de a locui acolo, sunteți rezident din ziua sosirii, chiar dacă ați petrecut acolo puține zile. Intenția se dovedește cu un KITAP, un VITAS sau un ITAS pentru mai mult de 183 de zile (inclusiv «viza de aur»), un contract de muncă sau de activitate în Indonezia de peste 183 de zile, un contract de închiriere a locuinței de peste 183 de zile sau mutarea familiei.
Al treilea criteriu: dacă în anul selectat v-ați aflat în Indonezia cu intenția de a locui acolo, sunteți rezident din ziua sosirii, chiar dacă ați petrecut acolo puține zile. Intenția se dovedește cu un KITAP, un VITAS sau un ITAS pentru mai mult de 183 de zile (inclusiv «viza de aur»), un contract de muncă sau de activitate în Indonezia de peste 183 de zile, un contract de închiriere a locuinței de peste 183 de zile sau mutarea familiei.
Primul criteriu al legii indoneziene este locuirea (tempat tinggal), fără numărarea zilelor: sunteți rezident dacă trăiți în Indonezia într-o locuință de care puteți dispune oricând (proprietate, închiriată sau pusă la dispoziție) și care nu este un loc de trecere ori dacă vă duceți acolo viața obișnuită de zi cu zi. Un hotel sau o cazare de scurtă durată în timpul unei călătorii nu îndeplinesc acest criteriu.
Al doilea mod de a locui în Indonezia este să aveți acolo centrul activității principale (pusat kegiatan utama): dacă treburile dumneavoastră personale, sociale, economice sau financiare se concentrează în Indonezia, sunteți rezident acolo indiferent de numărul de zile. De aceea vă întrebăm unde se află centrul intereselor vitale.
Al doilea mod de a locui în Indonezia este să aveți acolo centrul activității principale (pusat kegiatan utama): dacă treburile dumneavoastră personale, sociale, economice sau financiare se concentrează în Indonezia, sunteți rezident acolo indiferent de numărul de zile. De aceea vă întrebăm unde se află centrul intereselor vitale.
Al treilea criteriu: dacă în anul selectat v-ați aflat în Indonezia cu intenția de a locui acolo, sunteți rezident din ziua sosirii, chiar dacă ați petrecut acolo puține zile. Intenția se dovedește cu un KITAP, un VITAS sau un ITAS pentru mai mult de 183 de zile (inclusiv «viza de aur»), un contract de muncă sau de activitate în Indonezia de peste 183 de zile, un contract de închiriere a locuinței de peste 183 de zile sau mutarea familiei.
Pentru cetățenii indonezieni se aplică reguli proprii: cetățeanul care locuiește în străinătate încetează să fie rezident al Indoneziei numai când îndeplinește condițiile legii și administrația fiscală (DJP) o confirmă printr-o adeverință.
Cetățeanul indonezian care se află în străinătate mai mult de 183 de zile în 12 luni, locuiește în mod permanent în străinătate, este rezident fiscal al altui stat și și-a plătit toate impozitele în Indonezia poate obține de la DJP adeverința că îndeplinește condițiile de nerezident. Cu ea este considerat plecat definitiv și nerezident din ziua plecării, chiar dacă păstrează o locuință în Indonezia.
Primul criteriu al legii indoneziene este locuirea (tempat tinggal), fără numărarea zilelor: sunteți rezident dacă trăiți în Indonezia într-o locuință de care puteți dispune oricând (proprietate, închiriată sau pusă la dispoziție) și care nu este un loc de trecere ori dacă vă duceți acolo viața obișnuită de zi cu zi. Un hotel sau o cazare de scurtă durată în timpul unei călătorii nu îndeplinesc acest criteriu.
Al doilea mod de a locui în Indonezia este să aveți acolo centrul activității principale (pusat kegiatan utama): dacă treburile dumneavoastră personale, sociale, economice sau financiare se concentrează în Indonezia, sunteți rezident acolo indiferent de numărul de zile. De aceea vă întrebăm unde se află centrul intereselor vitale.
Al treilea criteriu: dacă în anul selectat v-ați aflat în Indonezia cu intenția de a locui acolo, sunteți rezident din ziua sosirii, chiar dacă ați petrecut acolo puține zile. Intenția se dovedește cu un KITAP, un VITAS sau un ITAS pentru mai mult de 183 de zile (inclusiv «viza de aur»), un contract de muncă sau de activitate în Indonezia de peste 183 de zile, un contract de închiriere a locuinței de peste 183 de zile sau mutarea familiei.
- V-ați aflat în Indonezia mai mult de 183 de zile într-o perioadă de 12 luni (socotind fiecare zi incompletă): sunteți rezident fiscal al Indoneziei (Pasal 2 ayat (3) huruf a angka 2 UU PPh). Rezidența începe din ziua sosirii: dacă ați sosit sau ați plecat definitiv în cursul anului, sunteți rezident numai pentru acea parte a anului (Pasal 2A UU PPh). Indonezia impozitează venitul mondial al rezidentului după un barem de la 5% la 35%; declarația anuală (SPT Tahunan) se depune până la 31 martie a anului următor.
- Locuiți în Indonezia — într-o locuință de care puteți dispune oricând sau vă duceți acolo viața obișnuită de zi cu zi —, deci sunteți rezident fiscal al Indoneziei indiferent de numărul de zile (Pasal 2 ayat (3) huruf a angka 1 UU PPh; Pasal 2 ayat (2) PMK 18/PMK.03/2021). Concluzie probabilă: administrația fiscală apreciază locuirea după împrejurările de fapt. Indonezia impozitează venitul mondial al rezidentului după un barem de la 5% la 35%.
- Centrul activității dumneavoastră principale — treburile personale, sociale, economice sau financiare — se află în Indonezia, deci sunteți considerat că locuiți în Indonezia și sunteți rezident fiscal acolo indiferent de numărul de zile (Pasal 2 ayat (2) huruf b PMK 18/PMK.03/2021). Concluzie probabilă: centrul activității se apreciază după ansamblul împrejurărilor. Indonezia impozitează venitul mondial al rezidentului după un barem de la 5% la 35%.
- În anul selectat v-ați aflat în Indonezia cu intenția de a locui acolo: sunteți rezident fiscal al Indoneziei din ziua sosirii, chiar dacă ați petrecut acolo mai puțin de 184 de zile (Pasal 2 ayat (3) huruf a angka 3 UU PPh). Concluzie probabilă: intenția trebuie dovedită cu documente — KITAP, VITAS sau ITAS pentru mai mult de 183 de zile, contract sau închiriere a locuinței de peste 183 de zile, mutarea familiei (Pasal 2 ayat (4) PMK 18/PMK.03/2021). Sunteți rezident pentru partea din an care începe cu sosirea (Pasal 2A UU PPh).
- Sunteți cetățean indonezian care nu mai locuiește în Indonezia, dar nu are adeverința administrației fiscale indoneziene (DJP) «Surat Keterangan WNI Memenuhi Persyaratan Menjadi Subjek Pajak Luar Negeri». Potrivit PER-23/PJ/2025 (Pasal 6 ayat (1) huruf c, Pasal 7 ayat (2) și (4)) și PMK 18/PMK.03/2021 (Pasal 3), cetățeanul aflat în străinătate devine nerezident numai după ce îndeplinește toate condițiile, inclusiv obținerea acestei adeverințe; până atunci DJP vă consideră rezident al Indoneziei — cu declarație anuală (SPT Tahunan) și impozit pe venitul mondial. Concluzia este controversată: Pasal 2 ayat (4) huruf a UU PPh numește nerezidentă persoana care nu locuiește în Indonezia. Dacă și România vă consideră rezident, statutul se stabilește potrivit Acordului dintre România și Indonezia pentru evitarea dublei impuneri (Pasal 11 PER-23/PJ/2025). Pentru a înceta rezidența în Indonezia, depuneți la DJP o cerere cu un document al autorității fiscale a celuilalt stat, în limba engleză, care atestă rezidența fiscală acolo, și plătiți impozitele pentru perioada de rezidență; după emiterea adeverinței sunteți nerezident de la data plecării din Indonezia (Pasal 8 PER-23/PJ/2025).
Când sunteți nerezident
- Nu îndepliniți niciunul dintre criteriile din Pasal 2 ayat (3) UU PPh: nu sunteți rezident al Indoneziei. Indonezia poate impozita numai veniturile din surse indoneziene, de regulă prin reținerea a 20% din suma brută de către plătitor (Pasal 26 UU PPh); ca rezident al României, Acordul România–Indonezia limitează această impunere (de exemplu, dividende 15%, dobânzi 12,5%, redevențe 12,5% sau 15%).
- După răspunsurile dumneavoastră probabil nu sunteți rezident al Indoneziei, dar la întrebarea despre locuință, centrul intereselor sau intenția de a locui în Indonezia ați răspuns «Nu știu sigur» sau «În egală măsură / nu se poate spune». Oricare dintre aceste criterii vă face rezident indiferent de zile, deci verificați-vă documentele: permisul de ședere (KITAP, ITAS), contractele, contractul de închiriere a locuinței.
- Administrația fiscală a Indoneziei v-a eliberat adeverința că, în calitate de cetățean indonezian, îndepliniți condițiile de nerezident, deci nu sunteți rezident al Indoneziei din ziua plecării (Pasal 2 ayat (4) huruf c UU PPh; Pasal 3–6 PMK 18/PMK.03/2021). Indonezia impozitează numai veniturile din surse indoneziene, după regulile pentru nerezidenți. Situația se menține cât timp condițiile sunt îndeplinite: dacă petreceți din nou în Indonezia mai mult de 183 de zile în 12 luni, deveniți rezident.
Unde legislația Indoneziei intră în conflict cu regulile românești
- Coliziune: peste 183 de zile în Indonezia, dar România vă consideră în continuare rezident. Indonezia vă consideră rezident pentru că ați petrecut acolo mai mult de 183 de zile într-o perioadă de 12 luni de la sosire; România — prin domiciliu, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat (art. 7 pct. 28 din Codul fiscal). O detașare în Indonezia cu domiciliul și locuința păstrate în România vă poate face astfel rezident al ambelor state. Decide art. 4 alin. (2) din Acordul din 1996: locuință permanentă numai într-un stat — sunteți rezident al acelui stat; locuință în ambele state — centrul intereselor vitale; apoi locuirea obișnuită. Acordul nu are criteriul cetățeniei: dacă locuiți în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, decid autoritățile competente de comun acord, iar până atunci ambele state vă pot trata ca rezident. Și Indonezia admite că dubla rezidență se rezolvă prin acord (Pasal 11 PER-23/PJ/2025). Dacă România este statul dumneavoastră de rezidență, cereți la ANAF certificatul de rezidență fiscală.
- Coliziune: Indonezia vă poate considera rezident și fără 183 de zile. Indonezia vă consideră rezident fără numărarea zilelor dacă locuiți acolo într-o locuință de care puteți dispune oricând sau vă duceți acolo viața de zi cu zi, dacă Indonezia este centrul activității dumneavoastră principale sau dacă în anul selectat v-ați aflat acolo cu intenția de a locui (KITAP, ITAS sau VITAS pentru mai mult de 183 de zile, contract sau închiriere a locuinței de peste 183 de zile, mutarea familiei); rezidența curge din ziua sosirii. România vă consideră rezident prin domiciliul din actul de identitate, prin centrul intereselor vitale sau prin peste 183 de zile în 12 luni, deci ambele state vă pot considera rezident — mai ales în anul mutării. Decide art. 4 alin. (2) din Acord: locuința permanentă → centrul intereselor vitale → locuirea obișnuită → acordul autorităților competente (fără criteriul cetățeniei).
Ce mai trebuie să știți
- Ce acord se aplică: Acordul România–Indonezia din 1996. Între România și Indonezia se aplică Acordul pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Jakarta la 3 iulie 1996 și ratificat prin Legea nr. 50/1998: în vigoare din 13.01.1999, aplicabil veniturilor obținute din 01.01.2000; în caz de divergență între texte prevalează cel englez. Din 01.01.2024 se aplică și Convenția multilaterală (MLI): preambulul nou, testul scopului principal (PPT) și termenul de trei ani pentru procedura amiabilă; regula de departajare pentru persoane fizice și metoda creditului nu se schimbă. Departajarea (art. 4 alin. (2)): locuința permanentă → centrul intereselor vitale → locuirea obișnuită → acordul autorităților competente — fără criteriul cetățeniei. Salarii: art. 16 (183 de zile în orice interval de 12 luni de la prima zi a sosirii); profesii independente: art. 15 (bază fixă sau peste 120 de zile); dividende, dobânzi, comisioane, redevențe: art. 10–13 (15%, 12,5%, 10%, 12,5% sau 15% la sursă); câștiguri din capital: art. 14; pensii: art. 19 (statul sursei poate impune); funcții publice: art. 20; profesori și studenți: art. 21–22; alte venituri: art. 23 (statul sursei); eliminarea dublei impuneri: art. 24 (credit în ambele state); procedura amiabilă: art. 26.
- Numărarea zilelor: Indonezia de la sosire, România în orice interval de 12 luni, Acordul de la prima zi a sosirii. Pragul indonezian este de peste 183 de zile — adică 184 sau mai multe — în cele 12 luni de la ziua sosirii, continuu sau cu întreruperi; orice parte de zi se socotește ca zi întreagă. Aceste 12 luni nu coincid cu anul calendaristic: 100 de zile la sfârșitul unui an și 90 la începutul următorului fac 190. România cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate. Ambele state împart anul: în Indonezia sunteți rezident numai pentru partea din an de după sosire sau de dinaintea plecării definitive (Pasal 2A UU PPh); în România — de la prima zi a sosirii sau de la data declarării centrului intereselor vitale (art. 59 alin. (2) și (2^1) din Codul fiscal). Acordul numără tot în intervale de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii: 183 de zile pentru salarii (art. 16 alin. (2)) și 120 de zile pentru profesiile independente (art. 15). Țineți un registru zilnic al călătoriilor care să servească tuturor acestor socoteli.
- Rezidentul Indoneziei se impozitează pe venitul mondial. Indonezia își impozitează rezidenții pentru veniturile din Indonezia și din străinătate, după un barem de la 5% (până la 60 de milioane de rupii) la 35% (peste 5 miliarde de rupii); declarația anuală (SPT Tahunan) se depune până la 31 martie a anului următor, prin Coretax. Impozitul plătit în străinătate se creditează în limita impozitului indonezian aferent acelor venituri (Pasal 24 UU PPh; art. 24 alin. (3) din Acord). Vânzarea terenurilor și clădirilor din Indonezia (2,5%), închirierea lor (10%) și dobânzile la depozite (20%) suportă un impozit final pe suma brută, atât pentru rezidenți, cât și pentru nerezidenți. Și România își impozitează rezidenții pe veniturile din toate sursele (art. 130 din Codul fiscal): dacă Acordul vă atribuie rezidența în România, declarați veniturile din Indonezia în Declarația unică, până la 25 mai a anului următor.
- Specialiștii străini: 4 ani impozitați numai pentru veniturile indoneziene. Străinul care devine rezident al Indoneziei și are o anumită calificare (lucrător străin într-o funcție de pe lista Ministerului Muncii sau cercetător străin în științe, tehnologie sau matematică, cu certificat, diplomă sau cel puțin 5 ani de experiență și obligația de a transfera cunoștințe) poate fi impozitat în primii 4 ani fiscali de rezidență numai pentru veniturile din surse indoneziene. Este necesară o cerere la DJP prin Coretax și depunerea declarațiilor pentru ultimii 2 ani. Regimul nu se aplică dacă invocați un acord de evitare a dublei impuneri cu statul din care provin veniturile din străinătate: dacă invocați Acordul România–Indonezia pentru veniturile din România (de exemplu, cota de 15% pentru dividendele românești), pierdeți regimul. Cei 4 ani curg din prima zi de rezidență și nu se întrerup dacă plecați din Indonezia.
- Munca în Indonezia ca rezident al României: 183 de zile în 12 luni de la sosire (art. 16 alin. (2)). Remunerația pentru munca prestată fizic în Indonezia este venit din sursă indoneziană; pentru un nerezident al Indoneziei plătitorul indonezian reține 20% din suma brută (Pasal 26 UU PPh). Dacă potrivit Acordului sunteți rezident al României, Indonezia nu o impozitează când sunt îndeplinite toate condițiile art. 16 alin. (2): cel mult 183 de zile în Indonezia în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii; remunerația este plătită de un angajator care nu este rezident al Indoneziei; și nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă a acestuia în Indonezia. În acest caz salariul plătit de un angajator român rămâne impozabil numai în România (Normele metodologice, alin. (20) la art. 59). Altfel Indonezia impozitează salariul, iar România scade impozitul indonezian din impozitul român, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 24 alin. (2) din Acord; art. 131 din Codul fiscal). Păstrați dovezile reținerii indoneziene (bukti potong).
- PFA, liber-profesioniști și consultanți: bază fixă sau peste 120 de zile (art. 15). Veniturile unui rezident al României din profesii independente (medic, avocat, inginer, arhitect, contabil, activități științifice, literare, artistice sau educative) se pot impune în Indonezia numai dacă dispuneți acolo în mod obișnuit de o bază fixă (numai venitul atribuibil acesteia) sau dacă sunteți prezent acolo peste 120 de zile în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii (numai venitul obținut în acele perioade) — un prag mult mai mic decât cele 183 de zile pentru salarii. Potrivit legii indoneziene, clientul indonezian reține 20% din onorariile unui nerezident (Pasal 26 UU PPh); dacă Acordul nu permite impunerea în Indonezia, prezentați-i înainte de plată formularul DGT certificat sau însoțit de un certificat de rezidență fiscală în limba engleză (PMK 112/2025). O întreprindere care prestează servicii, inclusiv de consultanță, în Indonezia prin personal peste 4 luni în orice interval de 12 luni are acolo un sediu permanent (art. 5 alin. (3) lit. b)). Dacă Indonezia poate impune venitul, România acordă credit pentru impozitul indonezian (art. 24 alin. (2)).
- Cum elimină România dubla impunere a veniturilor din Indonezia: creditul fiscal. Ca rezident al României declarați veniturile din Indonezia în Declarația unică și scădeți din impozitul român impozitul plătit în Indonezia pentru veniturile pe care Acordul îi permite Indoneziei să le impoziteze — de exemplu, salariul care nu îndeplinește art. 16 alin. (2), chiriile și câștigurile din imobile din Indonezia, pensiile din surse indoneziene (art. 19), dividendele, dobânzile și redevențele în limitele de 15%, 12,5% și 12,5% sau 15%, veniturile nemenționate în Acord (art. 23) —, în limita impozitului român aferent acelui venit (art. 24 alin. (2) din Acord). Creditul se calculează pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit, pe baza unui document al autorității fiscale indoneziene sau al plătitorului care atestă plata (art. 131 din Codul fiscal). Dacă Indonezia a reținut mai mult decât permite Acordul (cota internă este de 20%), România creditează numai cota din Acord: cereți Indoneziei restituirea diferenței. Acordul nu prevede credit fictiv (tax sparing). Pentru că impozitul român pe majoritatea veniturilor este de 10% (16% pentru dividende), impozitul indonezian depășește adesea impozitul român aferent, iar diferența nu se recuperează.
- Rezident al Indoneziei cu venituri din România. Dacă Acordul vă atribuie rezidența Indoneziei, România impozitează numai veniturile obținute din România, ca nerezident, în limitele Acordului: salariul pentru munca prestată în România (cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile art. 16 alin. (2)), chiriile și câștigurile din imobilele din România; pentru dividendele românești — 15% potrivit Acordului în loc de cota internă de 16%; pentru dobânzi, redevențe și comisioane — cota internă de 10% pentru persoanele fizice rezidente într-un stat cu convenție, mai mică decât cota din Acord (art. 224 alin. (4) lit. c^1) și art. 230 alin. (1) din Codul fiscal). Pensia românească pentru munca din trecut din România poate fi impusă și în România (art. 19 din Acord): plătitorul reține 10% din partea care depășește 3 000 de lei pe lună. Pensiile publice (pentru servicii prestate statului român) se impun numai în România, cu excepția beneficiarului rezident și cetățean al Indoneziei (art. 20 alin. (2)). Indonezia include veniturile din România în venitul mondial și creditează impozitul român în limita impozitului indonezian aferent (art. 24 alin. (3); Pasal 24 UU PPh). Pentru cota din Acord, prezentați plătitorului român certificatul de rezidență fiscală indonezian (Surat Keterangan Domisili, emis electronic prin Coretax — considerat original) cu traducere autorizată în limba română; impozitul reținut în plus se restituie (art. 230 alin. (2) și (4)).
- Mutarea din România în Indonezia: anul plecării. România împarte anul: rezidentul cu domiciliul în România care își mută rezidența într-un stat cu convenție — Indonezia este unul — datorează impozit pe veniturile din toate sursele numai până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte de plecare și dovedește rezidența fiscală în Indonezia (art. 59 alin. (5) din Codul fiscal). Regula celor 3 ani suplimentari pentru statele fără convenție (art. 59 alin. (7)) nu se aplică. ANAF vă comunică în 15 zile dacă rămâneți rezident sau deveniți nerezident de la o anumită dată (Ordinul MFP nr. 1099/2016). Și Indonezia împarte anul: dacă sosiți cu intenția de a locui acolo (KITAP, ITAS sau VITAS pentru mai mult de 183 de zile, contract de muncă), sunteți rezident din ziua sosirii, numai pentru partea din an de după sosire (Pasal 2A UU PPh). Pentru lunile în care ambele state vă revendică rezidența decide art. 4 alin. (2) din Acord.
- Pensii și funcții publice: statul sursei poate impune pensia. Spre deosebire de multe convenții ale României, Acordul cu Indonezia nu atribuie pensiile exclusiv statului de rezidență: pensiile și anuitățile plătite unui rezident al unui stat dintr-o sursă aflată în celălalt stat, pentru munca desfășurată în trecut în acel stat, pot fi impuse în statul sursei (art. 19). Pentru un rezident al României cu pensie din Indonezia, aceasta înseamnă: Indonezia reține 20% (Pasal 26 UU PPh), iar în România declarați pensia (art. 130 alin. (2^1) din Codul fiscal — 10% din suma care depășește 3 000 de lei pe lună) și scădeți impozitul indonezian, în limita impozitului român aferent; așa tratează ANAF pensiile «impozabile în acel stat». Pentru un rezident al Indoneziei cu pensie din România, ambele state pot impune, iar Indonezia acordă creditul. Remunerațiile pentru serviciul public se impun numai în statul plătitor, cu excepția serviciilor prestate în celălalt stat de un rezident al acestuia care este cetățean al lui sau nu a devenit rezident numai pentru acele servicii; pensiile publice — numai în statul plătitor, cu excepția beneficiarului rezident și cetățean al celuilalt stat (art. 20).
- Profesori, cercetători și studenți (art. 21 și 22). Profesorii și cercetătorii care, fiind rezidenți ai unui stat imediat înainte de sosire, se află temporar în celălalt stat numai pentru a preda sau a face cercetare la o universitate, un colegiu, o școală sau o altă instituție de învățământ recunoscută de guvern sunt scutiți în acel stat, cel mult 2 ani, pentru remunerațiile din predare sau cercetare (art. 21). Studentul, practicantul sau stagiarul care se află în celălalt stat numai pentru educare sau instruire nu este impozitat acolo pentru sumele primite pentru întreținere, educare sau instruire, dacă acestea provin din surse din afara acelui stat (art. 22).
- Cetățenii indonezieni: adeverința DJP dovedește nerezidența. Cetățeanul indonezian care locuiește în străinătate mai mult de 183 de zile în 12 luni încetează să fie rezident al Indoneziei când locuiește în mod permanent în străinătate, nu temporar, este rezident fiscal al altui stat, și-a plătit toate impozitele în Indonezia și obține de la DJP adeverința «Surat Keterangan WNI Memenuhi Persyaratan Menjadi Subjek Pajak Luar Negeri». Pentru cerere, rezidența în celălalt stat se dovedește cu un document al autorității fiscale a acelui stat, în limba engleză, a cărui valabilitate nu a expirat cu mai mult de 6 luni înainte de cerere (Pasal 3 ayat (4) PMK 18/PMK.03/2021). În România documentul este certificatul de rezidență fiscală eliberat de ANAF la cerere (Ordinul MFP nr. 1099/2016); formularul aprobat prin Ordinul MFP nr. 583/2016 este în limba română — înainte de cerere întrebați ANAF dacă poate elibera și o versiune în limba engleză, iar DJP dacă acceptă o traducere. DJP decide în 30 de zile, iar fără răspuns cererea se consideră aprobată. Înainte de plecare puteți cere declararea NPWP ca inactiv (nonefektif). Pentru Acord adeverința DJP nu este decisivă: dacă Indonezia vă consideră în continuare rezident și România la fel, decide art. 4 alin. (2).
- Certificatele de rezidență și procedura amiabilă. Pentru a beneficia de Acord în Indonezia ca rezident al României, prezentați plătitorului indonezian, înainte de plată, formularul DGT certificat de autoritatea fiscală română sau însoțit de un certificat de rezidență fiscală în limba engleză; plătitorul aplică cota din Acord numai dacă nu sunteți rezident al Indoneziei (PMK 112/2025). Certificatul de rezidență fiscală se cere la ANAF (Ordinul MFP nr. 1099/2016; formular aprobat prin Ordinul MFP nr. 583/2016). Pentru a beneficia de Acord în România ca rezident al Indoneziei aveți nevoie de certificatul de rezidență fiscală indonezian (Surat Keterangan Domisili), cerut prin Coretax: se emite automat pentru fiecare stat, an și plătitor dacă aveți NPWP și ați depus ultima declarație anuală și este valabil până la 31 decembrie a anului emiterii; în România se prezintă cu traducere autorizată în limba română (art. 59 alin. (6) și art. 230 alin. (2) din Codul fiscal). Dacă impunerea nu este conformă cu Acordul, puteți supune cazul autorității competente a statului al cărui rezident sunteți — în România, Ministerul Finanțelor prin ANAF — în trei ani de la prima notificare a măsurii (art. 26, în redactarea MLI; textul din 1996 prevedea 2 ani). Tot prin procedura amiabilă se rezolvă dubla rezidență când criteriile art. 4 alin. (2) nu dau un răspuns.
- Securitatea socială: nu există acord România–Indonezia. Indonezia nu figurează pe lista CNPP a statelor cu care România are acorduri bilaterale de securitate socială, iar Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică în relația cu Indonezia. Contribuțiile se datorează după legislația fiecărui stat și pot apărea în ambele state pentru aceeași muncă; nu există formular A1 sau certificat de detașare. Potrivit legii indoneziene, orice persoană, inclusiv străinul care lucrează în Indonezia cel puțin 6 luni, este obligată să participe la programele de securitate socială BPJS, iar angajatorul trebuie să își înregistreze lucrătorii (art. 14 și art. 15 alin. (1) din Legea Indoneziei nr. 24/2011) — la o detașare din România de 6 luni sau mai mult, contribuțiile pot fi datorate în ambele state. Acordul fiscal nu privește contribuțiile sociale.
Cum se rezolvă dubla rezidență
Dacă ambele state vă consideră rezident, se aplică art. 4 alin. (2) din convenție: Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit (Jakarta, 3 iulie 1996; ratificat prin Legea nr. 50/1998), modificat de Convenția multilaterală (MLI). Criteriile se aplică în ordine — locuința permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia și, în final, acordul autorităților fiscale.
Convenția în detaliu: venituri, cote, regula de 183 de zile →
Termeni pe care îi veți întâlni în Indonezia
- UU PPh
- legea indoneziană a impozitului pe venit; criteriile de rezidență ale persoanelor fizice — Pasal 2
- subjek pajak dalam negeri
- rezident fiscal al Indoneziei (subiect fiscal intern)
- DJP
- Direcția Generală a Impozitelor — administrația fiscală a Indoneziei
- KITAP / ITAS
- permisul de ședere permanentă / temporară în Indonezia; un permis de peste 183 de zile dovedește intenția de a locui acolo
- Surat Keterangan Domisili (SKD)
- certificatul de rezidență fiscală al Indoneziei, eliberat electronic prin Coretax
- formularul DGT
- formularul pe care nerezidentul îl prezintă plătitorului indonezian pentru a beneficia de cota din acord
Întrebări
Cum numără Indonezia cele 183 de zile?
Pragul este de peste 183 de zile — adică 184 sau mai multe — în cele 12 luni de la ziua sosirii, continuu sau cu întreruperi; orice zi incompletă se socotește ca zi întreagă. Cele 12 luni nu coincid cu anul calendaristic: 100 de zile la sfârșitul unui an și 90 la începutul următorului fac 190. Indonezia vă poate considera rezident și cu mai puține zile, dacă locuiți acolo sau aveți intenția de a locui acolo. România cere peste 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat.
Când poate Indonezia să-mi impoziteze salariul dacă sunt rezident al României?
Salariul pentru munca din Indonezia este venit din sursă indoneziană; pentru nerezidenți plătitorul reține 20%. Dacă potrivit Acordului sunteți rezident al României, Indonezia nu îl poate impozita când sunteți acolo cel mult 183 de zile în orice interval de 12 luni calculat din prima zi a sosirii, angajatorul nu este rezident al Indoneziei și salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o bază fixă a acestuia în Indonezia (art. 16 alin. (2)). Pentru profesiile independente pragul este de 120 de zile (art. 15). Altfel România creditează impozitul indonezian (art. 24 alin. (2)).
Ce acord se aplică între România și Indonezia?
Acordul semnat la Jakarta la 3 iulie 1996 (ratificat prin Legea nr. 50/1998), în vigoare din 13.01.1999 și aplicabil din 01.01.2000, cu modificările MLI din 01.01.2024 (preambul, testul scopului principal, procedura amiabilă în trei ani). Rezidența — art. 4 alin. (2), fără criteriul cetățeniei; salariile — art. 16; pensiile — art. 19 (statul sursei poate impune); eliminarea dublei impuneri — art. 24 (credit în ambele state).
Surse
Legislație și îndrumări oficiale
- Pasal 2 ayat (3) huruf a, ayat (4) UU PPh (UU 7/1983, modificată prin UU 6/2023, Pasal 111) — Este rezident fiscal al Indoneziei (subjek pajak dalam negeri) persoana fizică, indoneziană sau străină, care: 1) locuiește (bertempat tinggal) în Indonezia; 2) se află în Indonezia mai mult de 183 de zile într-o perioadă de 12 luni; sau 3) într-un an fiscal se află în Indonezia și are intenția de a locui acolo. Nu este rezident cine nu locuiește în Indonezia; străinul care se află în Indonezia cel mult 183 de zile în 12 luni; nici cetățeanul indonezian care se află în străinătate mai mult de 183 de zile în 12 luni și îndeplinește condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.
- Penjelasan Pasal 2 ayat (3) huruf a UU PPh — Cele peste 183 de zile nu trebuie să fie consecutive: se socotesc toate zilele de prezență în Indonezia în cele 12 luni de la ziua sosirii. Intenția de a locui în Indonezia se apreciază după împrejurări.
- Pasal 2 PMK 18/PMK.03/2021 — «Locuiește în Indonezia» persoana care: a) trăiește într-un loc din Indonezia de care poate dispune oricând — proprietate, închiriat sau pus la dispoziție — și care nu este un loc de trecere; b) are în Indonezia centrul activității sale principale — treburile personale, sociale, economice și/sau financiare; sau c) își duce în Indonezia viața obișnuită de zi cu zi (inclusiv ocupațiile și pasiunile). Cele 183 de zile se socotesc în 12 luni, continuu sau cu întreruperi, iar o zi incompletă se socotește ca zi întreagă. Intenția de a locui se dovedește prin: KITAP; VITAS sau ITAS pentru mai mult de 183 de zile; contract de muncă, de afaceri sau pentru altă activitate în Indonezia de peste 183 de zile; alte documente, precum un contract de închiriere a locuinței de peste 183 de zile sau documentele mutării familiei.
- Pasal 2 ayat (4) huruf c UU PPh; Pasal 3–6 PMK 18/PMK.03/2021; Pasal 6–8 PER-23/PJ/2025 — Cetățeanul indonezian încetează să fie rezident dacă se află în străinătate mai mult de 183 de zile în 12 luni și îndeplinește, în trepte, aceste condiții: locuiește în mod permanent în străinătate, nu temporar; dacă păstrează locuința în Indonezia, are în străinătate centrul activității principale (familia, sursele de venit, participarea în organizații); dacă și acest centru este în Indonezia, își duce viața de zi cu zi în străinătate. Condiții obligatorii: rezidența fiscală în alt stat (document al autorității fiscale a acelui stat în limba engleză, a cărui valabilitate nu a expirat cu mai mult de 6 luni înainte de cerere), impozitele plătite pentru perioada de rezidență și adeverința DJP «Surat Keterangan WNI Memenuhi Persyaratan Menjadi Subjek Pajak Luar Negeri» (decizie în 30 de zile; fără răspuns, cererea se consideră aprobată). Un astfel de cetățean este considerat plecat definitiv din Indonezia și nerezident din ziua plecării.
- PER-23/PJ/2025 (09.12.2025), Pasal 3, 4, 11 — Regulamentul Direcției Generale a Impozitelor din Indonezia (DJP) reia criteriile de rezidență și precizează: «a se afla în Indonezia» înseamnă prezența fizică pe teritoriul ei; rezidentul devine contribuabil când venitul său depășește minimul neimpozabil; dacă o persoană este rezidentă a Indoneziei și a unui stat cu care Indonezia are acord de evitare a dublei impuneri, statutul ei se stabilește potrivit acordului (Pasal 11).
- Pasal 2A ayat (1), (6) UU PPh (modificată prin UU 10/1994) — Obligațiile rezidentului încep când persoana se naște, sosește în Indonezia sau are intenția de a locui acolo și încetează la decesul ei sau la plecarea definitivă din Indonezia. Dacă privesc numai o parte a anului fiscal, acea parte înlocuiește anul fiscal.
- Pasal 4 ayat (1), Pasal 17 ayat (1) huruf a UU PPh (modificată prin UU 7/2021 «HPP») — Rezidentul se impozitează pentru veniturile din Indonezia și din străinătate după un barem progresiv (din anul fiscal 2022): 5% până la 60 de milioane de rupii (IDR); 15% între 60 și 250 de milioane; 25% între 250 și 500 de milioane; 30% între 500 de milioane și 5 miliarde; 35% peste 5 miliarde IDR. Minimul neimpozabil (PTKP): 54 de milioane IDR pe an pentru contribuabilul însuși.
- Permenkumham 22/2023; PMK 82/2023 («golden visa») — «Viza de aur» (golden visa) este un permis de ședere în Indonezia pe 5–10 ani pentru investitori: înființarea unei societăți cu o investiție de 2,5 milioane de dolari americani (5 ani) sau 5 milioane (10 ani) ori plasarea a 350 000 de dolari (5 ani) sau 700 000 (10 ani) în titluri de stat, acțiuni ale societăților listate sau depozite. Nu există un regim fiscal propriu; un permis de ședere de peste 183 de zile dovedește intenția de a locui în Indonezia.
- Pasal 26 UU PPh (modificată prin UU 6/2023, Pasal 111) — Pentru veniturile din surse indoneziene ale unui nerezident — dividende, dobânzi, redevențe, chirii și alte venituri din folosirea bunurilor, remunerații pentru muncă, servicii și activități, premii, pensii și alte plăți periodice — plătitorul reține 20% din suma brută; reținerea este finală. Un acord de evitare a dublei impuneri poate reduce cota.
- art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (2)–(3), art. 12 alin. (2) și art. 13 alin. (2) din Acordul România–Indonezia (1996) — Statul sursei poate impune veniturile plătite beneficiarului efectiv rezident al celuilalt stat, dar cel mult: dividende — 15% (12,5% pentru o societate care deține direct cel puțin 25% din capital); dobânzi — 12,5% (scutite cele plătite de stat sau statului, unităților administrativ-teritoriale, băncilor centrale și instituțiilor financiare de stat); comisioane plătite brokerilor și agenților — 10%; redevențe — 12,5% pentru brevete, mărci, desene, know-how, echipamente, filme și benzi de radio și televiziune și 15% pentru drepturile de autor asupra operelor literare, artistice sau științifice.
- Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Jakarta la 3 iulie 1996 (ratificat prin Legea nr. 50/1998, M. Of. nr. 104 din 6 martie 1998) — Textul român publicat de ANAF. Acordul intră în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare și se aplică veniturilor obținute de la 1 ianuarie a anului următor (art. 30); în vigoare din 13.01.1999 (tabelul DJP; lista MLI a României), deci aplicabil din 01.01.2000. Redactat în limbile română, indoneziană și engleză, toate egal autentice; în caz de divergență prevalează textul englez (clauza finală).
- art. 4 alin. (2) din Acordul România–Indonezia (1996) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state: a) este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de o locuință permanentă în ambele state — a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state — a statului în care locuiește în mod obișnuit; c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord. Acordul nu are criteriul cetățeniei.
- Convenția multilaterală (MLI): poziția României (depusă la 28.02.2022) și notificările României și Indoneziei potrivit art. 35 alin. (7) lit. b) MLI — Ambele state au inclus Acordul din 1996 pe lista acordurilor acoperite (România nr. 30, Indonezia nr. 43) și au formulat rezerva de la art. 35 alin. (7) MLI. Indonezia a notificat încheierea procedurilor interne la 10.11.2022, România la 06.03.2023, deci MLI produce efecte din 01.01.2024 (impozite reținute la sursă și alte impozite pentru anii fiscali calendaristici) — la fel arată și pagina DJP a Acordului. Se aplică: preambulul nou (art. 6 MLI), testul scopului principal (PPT, art. 7 MLI) și termenul de trei ani pentru procedura amiabilă (art. 16 alin. (4) lit. a) pct. (ii) MLI, în locul celor 2 ani din art. 26 alin. (1)); cazul se prezintă în continuare autorității statului de rezidență (rezerva Indoneziei la prima teză a art. 16 alin. (1) MLI). Art. 4 alin. (2) pentru persoane fizice și art. 24 (eliminarea dublei impuneri) nu se modifică: Indonezia a formulat rezervă la art. 5 MLI, iar România nu a ales art. 9 alin. (4) MLI.
- DJP — pagina Acordului Indonezia–România (P3B Romania) — Textul englez publicat de Direcția Generală a Impozitelor din Indonezia (DJP): semnat la Jakarta la 03.07.1996, în vigoare din 13.01.1999, aplicabil din 01.01.2000; antetul paginii indică efectul MLI din 01.01.2024 (fără text sintetizat). Art. 4 alin. (2) coincide cu textul român: fără criteriul cetățeniei.
- DJP — Tax Treaty and Multilateral Instrument (tabelul acordurilor Indoneziei) — Tabelul Direcției Generale a Impozitelor din Indonezia (DJP) cu acordurile de evitare a dublei impuneri (P3B) ale Indoneziei, datele semnării, intrării în vigoare și aplicării și situația MLI. România: semnat la 03.07.1996, în vigoare din 13.01.1999, aplicabil din 01.01.2000; coloana MLI a tabelului este necompletată, deși pagina Acordului indică efectul MLI din 01.01.2024 (notificările depuse la OCDE confirmă data de 01.01.2024).
- art. 7 pct. 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Este rezidentă în România persoana fizică ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale este amplasat în România; c) este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
- art. 59 alin. (2), (2^1) și (4) Cod fiscal — Nerezidentul devenit rezident prin centrul intereselor vitale datorează impozit pe veniturile din toate sursele de la prima zi în care declară că acesta se află în România; cel devenit rezident prin depășirea a 183 de zile — de la prima zi a sosirii în România; ambii sunt considerați rezidenți până la data plecării din România.
- ANAF — DGRFP Cluj, material informativ privind rezidența fiscală a persoanelor fizice (18.06.2026) — Rezidența se stabilește dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cele patru condiții; centrul intereselor vitale se analizează în ansamblu, cu prioritate pentru relațiile personale; pragul de 183 de zile se verifică pe orice interval mobil de 12 luni care se încheie în anul vizat, zilele de sosire și de plecare fiind de regulă numărate.
- art. 16 alin. (1)–(2) din Acordul România–Indonezia (1996) — Salariile unui rezident al unui stat pentru munca prestată în celălalt stat pot fi impuse în celălalt stat. Se impun numai în statul de rezidență dacă: a) beneficiarul este prezent în celălalt stat una sau mai multe perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii sale într-unul dintre statele contractante; b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidentă a celuilalt stat; c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
- art. 5 alin. (3) lit. b) și art. 15 din Acordul România–Indonezia (1996) — Veniturile din profesii independente și din alte activități cu caracter independent ale unui rezident al unui stat se impun numai în acel stat, cu excepția cazului în care dispune în mod obișnuit în celălalt stat de o bază fixă (numai venitul atribuibil acesteia) sau este prezent acolo una sau mai multe perioade care depășesc în total 120 de zile în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii (numai venitul obținut în acele perioade). Furnizarea de servicii, inclusiv de consultanță, de către o întreprindere prin salariați sau alt personal constituie sediu permanent dacă durează în acea țară peste 4 luni în orice interval de 12 luni.
- Pasal 24 ayat (1)–(3) UU PPh (textul potrivit UU 36/2008) — Impozitul plătit sau datorat în străinătate pentru veniturile din străinătate ale unui rezident se creditează din impozitul indonezian al aceluiași an fiscal, cel mult până la impozitul indonezian calculat pentru acele venituri. Pentru această limită, sursa se stabilește astfel: dividende și câștiguri din acțiuni — statul societății emitente; dobânzi, redevențe și chirii pentru bunuri mobile — statul debitorului; chirii pentru imobile și câștiguri din vânzarea lor — statul în care se află imobilul; remunerații pentru servicii, muncă și activități — statul în care se află sau locuiește plătitorul; veniturile unui sediu permanent — statul în care acesta funcționează. UU 7/2021 (HPP) și UU 6/2023 nu au modificat Pasal 24.
- PP 34/2016; PP 34/2017; PP 131/2000 — Impozite finale pe suma brută, aceleași pentru rezidenți și nerezidenți: vânzarea terenurilor și/sau clădirilor — 2,5% (PP 34/2016); închirierea terenurilor și/sau clădirilor — 10% (PP 34/2017); dobânzile la depozite și conturi de economii la băncile indoneziene — 20%; pentru nerezidenți — 20% sau cota din acord (PP 131/2000).
- Pasal 16 ayat (2), Pasal 169 ayat (1), Pasal 170 ayat (1) PMK 81/2024 — Numărul de identificare fiscală (NPWP): pentru locuitorii înregistrați (penduduk) — numărul activat din registrul populației (NIK); pentru ceilalți — un număr de 16 cifre atribuit de DJP. Declarația anuală a persoanei fizice (SPT Tahunan PPh): în 3 luni de la sfârșitul anului fiscal (31 martie); pentru o parte a anului — în 3 luni de la sfârșitul acesteia. Din 01.01.2025, prin sistemul Coretax.
- art. 24 din Acordul România–Indonezia (1996) (eliminarea dublei impuneri) — România scade din impozitul român al rezidentului său impozitul plătit pentru veniturile impozabile în Indonezia potrivit Acordului, în limita părții din impozitul român atribuibile acelui venit (alin. (2)). Indonezia ia în considerare ca credit impozitul român plătibil pentru veniturile din România impozabile potrivit Acordului, în limita părții din impozitul indonezian corespunzătoare acelui venit (alin. (3)). Acordul nu prevede credit fictiv (tax sparing).
- art. 130 Cod fiscal — Rezidenții datorează impozit pentru veniturile din străinătate, determinat după regulile fiecărei categorii de venit; pensiile din străinătate au regim special (alin. (2^1)); veniturile din străinătate de natura celor neimpozabile/scutite în România au același tratament (alin. (3)); veniturile se declară în Declarația unică până la termenul de la art. 122 alin. (3), iar impozitul se calculează și se plătește în același termen, ținând cont de metoda din convenție (alin. (4)).
- art. 122 alin. (3) Cod fiscal — Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale se depune pentru fiecare an fiscal până la 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor.
- Pasal 4 ayat (1a)–(1b) UU PPh (modificată prin UU 7/2021 «HPP»); Pasal 3–4 PP 55/2022; Pasal 442–447 PMK 81/2024 — Străinul care devine rezident al Indoneziei se impozitează timp de 4 ani fiscali, din prima zi de rezidență, numai pentru veniturile din surse indoneziene (inclusiv remunerația pentru munca din Indonezia plătită din străinătate), dacă are o calificare specială: lucrător străin într-o anumită funcție sau cercetător străin calificat în științe, tehnologie sau matematică (certificat, diplomă sau cel puțin 5 ani de experiență) cu obligația de a transfera cunoștințe. Este necesară o cerere la DJP prin Coretax și depunerea declarațiilor anuale pentru ultimii 2 ani. Regimul nu se aplică străinului care invocă un acord de evitare a dublei impuneri cu statul din care obține veniturile din străinătate.
- Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (H.G. nr. 1/2016), norme la art. 59 — alin. (20) — Salariile rezidenților pentru activitatea desfășurată într-un stat cu care România are convenție, plătite de sau în numele unui angajator rezident în România ori cu sediu permanent în România, sunt impozabile în România dacă prezența în acel stat nu depășește perioada din convenție și salariile nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului în acel stat.
- art. 131 Cod fiscal — Creditul fiscal extern sau scutirea se acordă dacă se aplică convenția încheiată de România cu statul în care s-a plătit impozitul, impozitul a fost efectiv plătit (dovadă: document al autorității străine sau al plătitorului) și venitul face parte dintr-o categorie de la art. 61. Creditul nu poate depăși impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit; valuta se convertește la cursul mediu anual BNR. Venitul scutit prin convenție se declară în Declarația unică.
- Pasal 2, 4–5, 8–9 PMK 112/2025 — Regulamentul privind aplicarea acordurilor de evitare a dublei impuneri. Rezidentul Indoneziei obține certificatul de rezidență fiscală (Surat Keterangan Domisili, SKD) electronic, prin Coretax, pentru a-l folosi într-un stat cu acord: trebuie să fie rezident în anul respectiv, să aibă NPWP și să fi depus ultima declarație anuală; certificatul se emite automat, separat pentru fiecare stat, an și plătitor, și este valabil până la 31 decembrie a anului emiterii. Nerezidentul unui stat cu acord prezintă plătitorului indonezian formularul DGT, certificat de autoritatea competentă a statului său de rezidență sau, în locul certificării, însoțit de un certificat de rezidență fiscală al acelui stat în limba engleză (cu numele, data emiterii și semnătura); beneficiază de acord numai dacă nu este rezident al Indoneziei.
- art. 223 și art. 224 alin. (4) Cod fiscal — Nerezidenții datorează impozit pe veniturile obținute din România, reținut de plătitor și final: 16% pentru dividende (art. 224 alin. (4) lit. b)); 10% pentru dobânzi, redevențe, comisioane, servicii de management și consultanță, servicii prestate în România, profesii independente și premii obținute de persoanele fizice rezidente într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri (lit. c^1)); 16% pentru celelalte venituri (lit. d)). Salariile pentru munca din România, pensiile, chiriile și câștigurile din imobile și din titluri de participare ale persoanelor fizice nerezidente se impun după regulile titlului IV (art. 223 alin. (2)).
- art. 230 alin. (1), (2) și (4) Cod fiscal — Cota impozitului pe venitul obținut din România de un rezident al unui stat cu care România are convenție nu poate depăși cota din convenție; se aplică cota mai favorabilă (alin. (1)). Nerezidentul prezintă plătitorului, la data plății, certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului său, în original sau copie legalizată, însoțit de o traducere autorizată în limba română; certificatul emis electronic sau online de autoritatea străină este considerat original (alin. (2)). Impozitul reținut peste cota din convenție se restituie potrivit Codului de procedură fiscală (alin. (4)).
- art. 100 alin. (1) și art. 101 alin. (1)–(2) Cod fiscal — Venitul impozabil lunar din pensii este pensia diminuată cu suma neimpozabilă lunară de 3 000 lei și, după caz, cu contribuția de asigurări sociale de sănătate; plătitorul reține lunar impozit de 10%, impozit final.
- art. 19 și art. 20 din Acordul România–Indonezia (1996) — Sub rezerva art. 20 alin. (2), pensiile și remunerațiile similare plătite unui rezident al unui stat dintr-o sursă aflată în celălalt stat, pentru munca salariată desfășurată în trecut sau pentru serviciile prestate în acel celălalt stat, precum și anuitățile dintr-o asemenea sursă pot fi impuse în acel celălalt stat (art. 19) — statul de rezidență nu pierde dreptul de impunere. Remunerațiile pentru serviciul public se impun numai în statul plătitor, iar numai în celălalt stat dacă serviciile se prestează acolo de un rezident al acestuia care este cetățean al lui sau nu a devenit rezident numai pentru prestarea serviciilor; pensiile publice se impun numai în statul plătitor, cu excepția beneficiarului rezident și cetățean al celuilalt stat (art. 20).
- art. 59 alin. (5) Cod fiscal — Rezidentul român cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri datorează în continuare impozit pe veniturile din toate sursele până la data schimbării rezidenței; depune chestionarul la plecare cu 30 de zile înainte și face dovada rezidenței fiscale în celălalt stat.
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 (M. Of. nr. 577 din 29.07.2016) — Aprobă chestionarul la sosire (anexa 1), chestionarul la plecare (anexa 2) și notificările ANAF (anexele 3 și 4). Chestionarul la sosire: în 30 de zile de la împlinirea a 183 de zile de prezență (art. 14); la plecare: cu 30 de zile înainte (art. 19); ANAF răspunde în 30, respectiv 15 zile. Ordinea criteriilor pentru dublă rezidență: domiciliu/locuință permanentă, centrul intereselor vitale, șederea obișnuită, cetățenia, procedura amiabilă (art. 9), cu Comentariul OCDE la art. 4 (art. 10). Certificat de rezidență la cerere (art. 13 alin. (3)).
- ANAF — Informare privind aplicarea unitară a prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri în ceea ce privește tratamentul fiscal al veniturilor din pensii obținute dintr-un stat străin de o persoană fizică rezidentă în România — Când articolul «Pensii» din convenție spune că pensia este «impozabilă în acel stat» (statul sursei), dreptul de impunere revine prioritar statului din care provine pensia, iar România, ca stat de rezidență, regularizează impozitul: rezidentul declară pensia din străinătate și plătește impozitul român ținând seama de metoda de evitare a dublei impuneri din convenție. Când pensia este «impozabilă numai» în statul de rezidență, rezidentul român cere ANAF certificatul de rezidență fiscală pentru a opri reținerea la sursă în străinătate.
- art. 21 și art. 22 din Acordul România–Indonezia (1996) — Profesorii și cercetătorii care se află temporar într-un stat numai pentru a preda sau a face cercetare la o universitate, un colegiu, o școală sau o altă instituție de învățământ recunoscută de guvern și care imediat înainte erau rezidenți ai celuilalt stat sunt scutiți în primul stat, cel mult 2 ani, pentru remunerațiile din această activitate (art. 21). Sumele primite de un student, practicant sau stagiar pentru întreținere, educare sau instruire nu se impun în statul în care studiază, dacă provin din surse din afara acelui stat (art. 22).
- Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 583/2016 pentru aprobarea formularisticii prevăzute de art. 230 și 232 din Codul fiscal — Aprobă cererile și certificatele de rezidență fiscală pentru aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri (inclusiv cererea și certificatul pentru persoanele fizice rezidente în România), certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenți și celelalte formulare prevăzute de art. 230 și 232 din Codul fiscal (prezentare ANAF — DGRFP Cluj, 14.08.2026).
- art. 59 alin. (6) Cod fiscal — Rezidenții statelor cu care România are convenții își dovedesc rezidența fiscală cu un certificat de rezidență emis de autoritatea fiscală competentă a statului străin (sau de altă autoritate cu atribuții de certificare a rezidenței); certificatul este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.
- art. 26 alin. (1) din Acordul România–Indonezia (1996), modificat prin art. 16 alin. (4) lit. a) pct. (ii) MLI — Rezidentul care apreciază că măsurile unuia sau ambelor state îi atrag o impunere neconformă cu Acordul poate, indiferent de căile de atac interne, să supună cazul autorității competente a statului al cărui rezident este (sau, pentru nediscriminare, a statului al cărui național este). Textul din 1996 prevede un termen de 2 ani de la prima notificare a măsurii; din 01.01.2024 termenul este de 3 ani potrivit MLI. Autoritatea competentă din România este ministrul finanțelor (art. 3 alin. (1) lit. g)).
- Casa Națională de Pensii Publice — Acorduri bilaterale — Secțiunea CNPP «Acorduri bilaterale» (harta site-ului cnpp.ro, consultată la 03.11.2026) cuprinde: Statele Unite ale Americii, Canada, Chile, Israel, Quebec, Republica Albania, Republica Coreea, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Turcia, Serbia, Uruguay și pagina «Alte acorduri și convenții bilaterale de securitate socială».
- CNPP — Alte acorduri și convenții bilaterale de securitate socială — România aplică și: acordul cu Regatul Maroc (Decretul nr. 215/26.06.1984) și, pentru Armenia, Belarus, Ucraina și Federația Rusă, Convenția dintre România și fosta U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnată la București la 24 decembrie 1960 (Decretul nr. 165/1961).
- art. 135^2 Cod fiscal — Pentru veniturile realizate din străinătate, contribuțiile sociale obligatorii se stabilesc după regulile fiecărei categorii de venit, cu respectarea legislației europene în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
- Pasal 14, 15 ayat (1) UU 24/2011 (BPJS); Pasal 6 ayat (2) — Orice persoană, inclusiv străinul care lucrează cel puțin 6 luni în Indonezia, are obligația de a participa la programele de securitate socială (art. 14); angajatorii se înregistrează pe ei înșiși și își înregistrează lucrătorii la BPJS (art. 15 alin. (1)). BPJS Kesehatan administrează asigurarea de sănătate; BPJS Ketenagakerjaan — asigurarea pentru accidente de muncă, bătrânețe, pensie și deces (art. 6). Traducerea oficială în engleză — peraturan.go.id; textul indonezian — peraturan.bpk.go.id/Details/39268.
- Pasal 4 ayat (3) huruf f, Pasal 17 ayat (2c) UU PPh (modificată prin UU 7/2021 «HPP») — Dividendele de la societăți indoneziene primite de o persoană fizică rezidentă sunt scutite dacă sunt investite în Indonezia într-un anumit termen; altfel suportă un impozit final de cel mult 10%. Dividendele din străinătate sunt scutite dacă cel puțin 30% din profitul după impozitare este investit în Indonezia.
- art. 23 din Acordul România–Indonezia (1996) (alte venituri) — Elementele de venit ale unui rezident al unui stat care nu sunt menționate expres în articolele precedente sunt impozabile în statul din care provin — statul de rezidență păstrează dreptul de impunere și acordă credit.
- Pasal 25 ayat (8)–(8a) UU PPh (modificată prin UU 36/2008) — Rezidentul persoană fizică de 21 de ani sau mai mult fără NPWP care pleca în străinătate plătea o taxă de ieșire (fiskal luar negeri); norma s-a aplicat numai până la 31.12.2010.
- art. 4 alin. (2) lit. a) din Acordul România–Indonezia (1996) — Persoana fizică rezidentă a ambelor state va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuință permanentă; dacă dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor sale vitale).
- art. 1 alin. (3) Cod fiscal — Dacă o prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului.
- Convenția multilaterală (MLI) — Acordul România–Indonezia — MLI se aplică Acordului din 01.01.2024 (notificările Indoneziei din 10.11.2022 și a României din 06.03.2023): preambulul, testul scopului principal și termenul de 3 ani al procedurii amiabile; art. 4 alin. (2) privind persoanele fizice nu se modifică.
- art. 4 alin. (2) lit. b)–c) din Acordul România–Indonezia (1996) — Dacă statul centrului intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, este considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit (lit. b)); dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord (lit. c)). Acordul nu are criteriul cetățeniei.
- art. 4 alin. (2) lit. c) și art. 26 din Acordul România–Indonezia (1996), cu art. 16 MLI — Dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul, autoritățile competente rezolvă problema de comun acord; cazul se prezintă autorității competente a statului de rezidență, în trei ani de la prima notificare a măsurii (termenul de 2 ani din art. 26 alin. (1), înlocuit de MLI din 01.01.2024).
Actualizat 17.11.2026. Rezultatul are caracter informativ și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Autoritățile fiscale și instanțele pot interpreta normele diferit, inclusiv din cauza unor împrejurări neacoperite aici, iar legislația se schimbă. Consultați un specialist înainte de a lua decizii.
Alte state
- Impozite în Argentina
- Impozite în Austria
- Impozite în Bangladesh
- Impozite în Brazilia
- Impozite în Canada
- Impozite în Cehia
- Impozite în China
- Impozite în Elveția
- Impozite în Emiratele Arabe Unite
- Impozite în Franța
- Impozite în Georgia
- Impozite în Germania
- Impozite în India
- Impozite în Italia
- Impozite în Japonia
- Impozite în Malaysia
- Impozite în Mexic
- Impozite în Pakistan
- Impozite în Polonia
- Impozite în Portugalia
- Impozite în Regatul Unit
- Impozite în Singapore
- Impozite în Spania
- Impozite în Statele Unite ale Americii
- Impozite în Suedia
- Impozite în Taiwan
- Impozite în Turcia
- Impozite în Țările de Jos
- Impozite în Ucraina
- Impozite în Ungaria