Locuința permanentă într-o convenție fiscală

Când ambele țări vă consideră rezident, convenția decide printr-o succesiune de teste. Primul este locuința permanentă: sunteți rezident acolo unde aveți la dispoziție o locuință permanentă.

Ordinea testelor

Locuința permanentă → centrul intereselor vitale → șederea obișnuită → cetățenia → acordul amiabil dintre autoritățile fiscale. Testele se aplică doar dacă ambele țări vă consideră rezident potrivit propriei legislații și doar pentru perioada în care se întâmplă acest lucru (de exemplu, de la data mutării).

Ce contează

orice locuință: o casă sau un apartament în proprietate sau închiriat, chiar și o cameră mobilată închiriată;
trebuie păstrată pentru folosința dvs. permanentă și să vă fie disponibilă în permanență, în mod continuu;
nu este un loc pentru o ședere vădit scurtă — o călătorie, o deplasare în interes de serviciu, un curs.

Ce nu contează

o locuință proprie închiriată unui chiriaș neafiliat, astfel încât nu mai puteți locui acolo;
hotelurile și închirierile pe termen scurt pentru o călătorie;
mutarea dintr-un hotel în altul — atunci nu există deloc locuință permanentă și se aplică testul șederii obișnuite.

Greșeli frecvente

Convingerea că doar locuința proprie contează.
Tratarea unui apartament închiriat altcuiva ca fiind disponibil.
Aplicarea regulii de departajare când doar o țară vă consideră rezident.
Analizarea întregului an când conflictul acoperă doar o parte din el.

Când să consultați un specialist

Aveți locuințe în ambele țări, ați închiriat fosta locuință sau v-ați mutat în cursul anului.
Ambele autorități fiscale vă consideră rezident; poate fi necesar un certificat de rezidență fiscală sau o procedură amiabilă.

Surse

Surse verificate: 10.11.2026. Informații generale, nu consultanță juridică. Convențiile și legislațiile naționale pot diferi de Modelul OCDE; verificați întotdeauna convenția aplicabilă în cazul dvs.

Verificați-vă statutul